Stabilirea filiaţiei faţă de tată. Jurisprudență Paternitate. Stabilire. Tăgadă
| Comentarii |
|
Judecătoria LIEŞTI Sentinţă civilă nr. 127 din data de 27.02.2014
Potrivit art. 47 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil - " Stabilirea filiației, tăgăduirea paternității sau orice altă acțiune privitoare la filiație este supusă dispozițiilor Codului civil și produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuți după intrarea lui în vigoare. Potrivit art. 56 Codul familiei - "filiația față de tată se stabilește, în afară de cazurile prevăzute în art. 53, prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească";, iar potrivit art. 59 alin. 1 Codul familiei - "acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului";. Conform art. 59 alin 3, "acțiunea aparținând copilului nu se prescrie în timpul vieții acestuia";.
Legiuitorul consacră întâietatea stabilirii paternității din afara căsătoriei prin recunoaștere, apoi, în plan secundar, prin hotărâre judecătorească. Odată dovedită prin administrarea oricărui mijloc de probă, conviețuirea pretinsului tată cu mama copilului în perioada timpului legal al concepției, există o prezumție relativă de paternitate față de pretinsul tată, care o poate răsturna în condițiile alin 2 al art. 426 C civ.
Prin Sentința Civilă nr. 127 din 27.02.2014, instanța a admis acțiunea civilă, formulată de reclamantele P P, P N șa. în contradictoriu cu pârâții S P șa. și a stabilit că defunctul S V , decedat la data de ------ este tatăl reclamantelor . S-a dispus efectuarea mențiunilor necesare în actul de naștere al reclamantelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că mama reclamantelor este P M, căsătorită S V, potrivit certificatului de căsătorie iar paternitatea (filiația față de tată) consta în legătura juridică, bazata pe concepție, care exista între tata și copil.
Conflictele de paternitate apar atunci când tatăl este necunoscut sau atunci când tatăl juridic este diferit de tatăl biologic. În România, Codul Familiei a prevăzut doua căi de stabilire a paternității: recunoașterea și stabilirea pe cale judecătorească.
Astfel, ori de câte ori tatăl nu-și recunoaște copilul, mama, ori în lipsa ei, reprezentantul legal, îl pot acționa în justiție, cerând ceea ce i se cuvine de drept copilului, dând curs principiilor care guvernează aceasta materie: principiul ocrotirii copilului, al stabilirii adevărului cu privire la paternitate, al egalității în drepturi dintre copilul din căsătorie și cel din afara ei.
Legea stabilește o prezumție de filiație față de pretinsul tată dacă se dovedește că acesta a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii. Astfel, potrivit art. 61 din Codul familiei, timpul legal de concepție este perioada cuprinsă între a trei sute și a o sută optzecea zi înainte de data nașterii copilului, socotită de la zi la zi.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în prezenta cauză, defunctul S V a conviețuit cu mama reclamantelor în perioada conceperii reclamantelor, neexistând nici un dubiu asupra legăturii de paternitate dintre reclamante și defunct.
Din coroborarea probelor administrate, instanța a constatat că a fost dovedită relația de concubinaj dintre mama reclamantelor și defunctul S V, aceștia trăind împreună, fără a fi despărțiți, mai mulți ani, începând din perioada de concepție a reclamantei P P, prima născută dintre reclamante, până la decesul lui V S.
Astfel, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată, și a admis-o constatând că defunctul S V, este tatăl reclamantelor.
| ← Nulitate titlu de proprietate. Jurisprudență Fondul funciar | Plângere încheiere carte funciară. Jurisprudență Carte Funciară → |
|---|
