Statuarea asupra caracterului obligaţiilor instituite prin titlul executor, stabilirea că în mod greşit s-a făcut trimitere la dispoziţiile unei legi, în condiţiile în care erau aplicabile dispoziţiile altei legi,precum şi constatarea că în mod greşit s-a
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 71 din data de 24.02.2015
Dosar nr. 134/118/2015
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 71/2015
Ședința publică din 24 Februarie 2015
PREȘEDINTE :
JUDECĂTORI :
:
GREFIER :
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii ..., cu domiciliul în ..., prin mandatar ..., domiciliată în ..., ..., cu domiciliul ... și ..., domiciliat în ..., împotriva Deciziei civile nr.793 din 7.11.2014 pronunțata de Tribunalul … în dosarul civil nr.20220/212/2014, în contradictoriu cu intimatul ..., cu sediul în ....
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatori, avocat ..., în baza delegației de reprezentare depusă în dosarul de fond, lipsind intimatul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp. art.88 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Prezenta contestație în anulare este motivată și netimbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-a învederat depunerea la dosar a întâmpinării formulate de către intimatul contestator, după care;
La întrebarea instanței cu privire la taxa judiciară de timbru, reprezentantul contestatorilor arată că este vorba de o contestație la executare care izvorăște dintr-un fond funciar, care este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Întrebat, apărătorul contestatorilor arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, luând act de declarația apărătorului contestatorilor în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în temeiul disp. art.150 Cod Pr.Civilă constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul contestatorilor, avocat ... arată că prin decizia atacată s-a admis recursul contestatorului intimat de astăzi, s-a modificat în tot sentința fondului, s-a admis contestația la executare și a fost anulată somația emis la data de 11.06.2014 de către BEJ ... în dosarul de executare nr.2093/2011.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut faptul că somația emisă la 11.06.2014 a fost nelegal emisă întrucât era posterioară datei de 17.04.2014, atunci când Instituția Prefectului a înaintat către ANRP documentația necesară aplicării măsurilor asiguratorii la care sunt îndreptățiți intimații.
În al doilea rând, se spune că la momentul promovării contestației debitorul Statul Român nu mai putea fi obligat la reconstituirea în natură prin acordarea de despăgubiri, întrucât copârâții Comisia Locală și Comisia Județeană executaseră deja obligația alternativă conținută în titlul executoriu, deoarece documentația aferentă aplicării măsurilor reparatorii conținute de Legea nr.165/2014 fusese deja înaintată către ANRP.
Se mai arată că titlul spune clar că obligă pârâtele Comisiile să restituie în natură suprafața de 66,7 ha intravilan Constanța și dacă restituirea în natură nu mai este posibilă obligă la întocmirea și înaintarea documentației către Statul Român, pentru acordarea de măsuri reparatorii. Astfel că lucrurile se înscriau în standardul normal al aplicării Legii fondului Funciar, ilo tempore și prevedea ambele ipoteze, respectiv restituirea în natură sau aplicarea Titlului VII.
Se mai arată că titlul executoriu este cât se poate de clar, el nu instituie obligații aflate în relație alternativă, el instituie obligație aflată în relație de subsidiaritate și sub acest aspect se depune la dosar practică judiciară, respectiv hotărârea emisă de Curtea de Apel Constanța în care, procedându-se la examinarea unei contestații la titlu formulată de Statul Român într-o cauză similară, se admite contestația statului și spune că relația este de subsidiaritate și nu alternativă și că în cadrul aceste proceduri statul își exercită atribuțiile prin comisia centrală de despăgubiri și, pe cale de consecință, obligația comisei centrale de acordare a despăgubirilor, organism al statului implicat în proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor, este subsecventă obligației municipiului Constanța. Era vorba de Legea nr.10/2001, dar în materia executării Titlului VII lucrurile sunt identice, deci se aplică fără discuție, titlul este cvasi identic, numai izvorul legal nu este identic.
Față de cele menționate, se arată că două erori materiale a comis instanța de recurs, prima eroare este aceea când s-a reținut că obligația stabilită prin titlu este o obligație subsidiară în sarcina comisiei locale și a comisiei județene de fond funciar și că, îndeplinind aceste atribuțiuni legale care prevăd executarea de către statul român, executarea s-ar fi desăvârșit. Prima eroare materială este aceea că obligația subsidiară nu s-a stabilit în sarcina comisiilor locale, obligația subsidiară s-a stabilit în sarcina Statului Român, care și-o execută prin organismele sale abilitate, a căror competență este prevăzută de lege.
A doua eroare materială este aceea că instanța a reținut că documentația întocmită de cele două comisii și înaintată către ANRP vizează acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.165/2013 și nu de Legea nr.247/2005, aceasta este o greșeală materială gravă, instanța nu a fost investită cu așa ceva. Din punct de vedere al contestatorilor, este vorba de o eroare materială gravă pentru că, altfel, ar însemna că instanța a examinat un motiv de recurs care nu a fost formulat în cauză, statul nu s-a plâns de acest aspect, statul s-a plâns de competența executorilor etc.
Față de cele menționate, se solicită a se constata că este vorba de o greșeală materială. Dacă nu este o greșeală materială înseamnă că practic se reformează titlul executoriu pe calea unei contestații la executare, ceea ce este inadmisibil. Se solicită a se înlătura greșeala materială pentru că, altfel, s-ar ajunge la consecințe extrem de grave, ca o hotărâre pronunțată anterior apariției Legii nr.165/2013, rămasă definitivă anterior acesteia, cu o executare silită începută anterior apariției legii și în mare parte desăvârșită, executarea sub aspectul executării unei părți dintre obligații anterior apariției acestei legii să fie transferată pe terenul execuțional al acesteia.
Se solicită a se observa faptul că, comisiile locale, constatând că nu mai există teren intravilan în municipiul Constanța de 66,7 ha, au întocmit și înaintat documentația către autoritatea națională de restituire a proprietăților cu 6(șase) luni înainte de apariția legii.
Față de cele menționate, se solicită a se considera că ceea ce s-a inserat în ultimele paragrafe este o eroare materială. Nu ne aflăm pe terenul Legii 165/2013, ci pe terenul Legii 247/2005, nu se poate imputa contestatorilor faptul că, odată comisiile locale îndeplinindu-și obligațiile prevăzute de lege cu 6 luni anterior apariției legii noi, ar trebui transferat fără să fie investită instanța de recurs în acest sens către domeniul de aplicare a legii noii.
Pe cale de consecință, cele două greșeli materiale sunt următoarele:
-Obligația subsidiară, alternativă, s-a instituit în sarcina comisiilor, nu în sarcina Statului Român.
- măsurile reparatorii trebuie să privească aplicarea Legii nr.247/2005;
În aceste condiții, se solicită a se constata că nu sunt simple erori de judecată, ci erori materiale care au determinat greșeala de judecată, întrucât ele au declinat asemenea greșeală dar numai prin neobservarea elementelor înfățișate anterior, fără cheltuieli de judecată.
Față de cele menționate solicită admiterea contestației în anulare astfel cu a fost formulată.
T R I B U N A L U L
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.134/118/2015, contestatorii ..., ... și ..., în contradictoriu cu intimatul..., au formulat contestație în anulare împotriva deciziei Tribunalului … nr.793/7.11.2014 pronunțată în dosarul nr.20220/212/2014.
În motivarea în fapt a cererii, au arătat că prin decizia atacată tribunalul a admis recursul declarat de..., a modificat în tot sentința fondului, a admis contestația la executare și a anulat somația emisă la data de 11.06.2014 de BEJ ... în dosarul de executare nr.2093/2011.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut faptul că somația datată 11.06.2014 a fost nelegal emisă întrucât era posterioară datei de 17.04.2014, "când Instituția Prefectului Județului Constanța a trimis către ANRP documentația aferentă aplicării măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți intimații, îndeplinind astfel obligația alternativă conținută în titlul executoriu";. De asemenea, mai reține instanța de recurs că, la momentul promovării contestației, debitorul Statul Român nu mai putea fi obligat la reconstituirea "în natură … prin acordarea de despăgubiri"; (???) întrucât "copârâții Comisia Locală și Comisia Județeană executaseră deja obligația alternativă conținută în titlul executoriu deoarece documentația aferentă aplicării măsurilor reparatorii conținute de Legea nr. 165/2013 fusese deja înaintată către ANRP";.
Au susținut contestatorii că, reținând asemenea considerente și pronunțând pe baza acestora soluția atacată cu contestație în anulare, instanța de recurs a dat o dezlegare care este rezultatul unei veritabile erori materiale.
Prima eroare materială în care s-a aflat instanța constă în aceea că a reținut că obligația subsidiară (alternativă) s-a instituit în sarcina debitorilor Comisia locală și Comisia județeană de fond funciar și că aceste entități, îndeplinind anumite atribuții legale care premerg executarea de către Statul român a propriei sale obligații, executarea întregului titlu s-ar fi desăvârșit. Înaintarea documentației de către Instituția Prefectului către ANRP nu semnifică sub nicio formă executarea obligației instituită în sarcina debitorului Statul Român. Reținând contrariul, ar însemna că în mod implicit instanța de recurs consideră că titlul a fost deja executat și nu mai este loc pentru alte acte de executare, când, în realitate, nu s-a executat decât foarte puțin din ansamblul obligațiilor instituite în sarcina debitorilor.
A doua eroare materială constă în reținerea faptului că documentația întocmită de cele 2 comisii și înaintată către ANRP vizează acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.165/2013, când în realitate ele se referă la legile care au guvernat emiterea titlului și anume Legea nr.18/1991 și Legea nr.247/2005.
În drept, au fost invocate disp. art.318 teza I C.pr.civ. 1865.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare. A susținut că, în contextul intrării în vigoare a disp. art.11 din Legea nr.165/2013, în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută la capit.III și nu de calculare a despăgubirilor. Potrivit somației din 11.06.2014, executorul a solicitat Statului Român prin MFP reconstituirea dreptului de proprietate în natură, or prin titlul executoriu statul nu a fost obligat în această modalitate de restituire. Conform art.16 din Legea nr.165/2013, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților investite de lege, se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit disp. art.21 alin.6 și 7 de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. În speța dată, obligativitatea întocmirii și depunerii documentației a aparținut Instituției Prefectului care, prin adresa nr.4021/7.04.2014 a înaintat documentația către ANRP.
Pentru soluționarea cererii, s-a dispus atașarea dosarului nr.20220/212/2014, în care a fost pronunțată decizia contestată.
Analizând cererea formulată, tribunalul reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege. Ea poate fi exercitată în scopul retractării hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu și pentru netemeinicie.
În cauză s-a invocat motivul de contestație reglementat de art.318 C.pr.civ. 1865, respectiv "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale …";.
Aceste dispoziții legale au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs la recurs.
Erorile evocate de acest text de lege au ca obiect greșeli evidente, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. În jurisprudență, au fost considerate asemenea erori materiale respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca declarat de un mandatar fără calitate. Atare erori trebuie să fie însă evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului că la dosar există chitanța privind plata taxei de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin poștă și înăuntrul termenului legal.
Prin urmare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
În speță, se cerere instanței investite cu soluționarea contestației în anulare să statueze asupra caracterului obligațiilor instituite prin titlul executor (respectiv că se află în relație de subsidiaritate și nu sunt alternative), să constate că "înaintarea documentației de către Instituția Prefectului către ANRP nu semnifică sub nici-o formă executarea obligației instituită în sarcina debitorului Statul Român"; și să statueze asupra legilor în baza cărora trebuie acordate măsurile reparatorii, respectiv că este vorba de Legea nr.247/2005 și nu de Legea nr.165/2013, toate acestea în opoziție cu considerentele deciziei nr.793/7.11.2014 pronunțată de instanța de recurs.
Or, în mod evident aceste chestiuni nu au în vedere nesocotirea unor norme procedurale și nici nu se pot constitui în "greșeli materiale"; în înțelesul art.318 C.pr.civ. 1865, ci se raportează la aspecte de fond ale judecății contestației la executare în calea de atac a recursului, din moment ce vizează administrarea probatoriului (înaintarea documentației la ANRP), interpretarea caracterului obligației ori a legii aplicabile în cadrul executării silite.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile disp. art.318 teza I C.pr.civ. 1865, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestați în anulare formulata de contestatorii ..., cu domiciliul în ..., prin mandatar ..., domiciliată în ..., ..., cu domiciliul ... și ..., domiciliat în ..., împotriva deciziei civile nr.793 din 7.11.2014 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr.20220/212/2014, în contradictoriu cu intimatul ..., cu sediul în ..., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./tehnored. dec. jud 6.03.2015/2 ex.
| ← Revocarea angajamentului de plată, nu poate produce consecinţe... | Comparare de titluri – contract de vânzare cumpărare şi... → |
|---|
