Suplinire acord în scopul obţinerii autorizării executării lucrării de construire extindere
| Comentarii |
|
Refuzul de a-şi da acordul la extinderea spaţiului aflat în proprietate este nejustificat în situaţia neafectării dreptului propriu de proprietate.
Secţia I civilă, Decizia nr. 877 din 7 mai 2012
Prin sentința civilă nr. 1035 din 5 aprilie 2011 a Judecătoriei Roman s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul D.G.I. împotriva pârâtei A.M.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamantul D.G.I. a chemat în judecată pe pârâta A.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al acesteia cu privire la cererea reclamantului de efectuare a unor lucrări de extindere în afara blocului, a apartamentului proprietatea sa situat în municipiul Roman, bl. 7, ap., jud. Neamț, hotărâre care să suplinească acordul pârâtei la emiterea autorizației de construire.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul unui apartament situat la parterul blocului nr. 7, str. din municipiul Roman, iar pârâta este vecina sa care locuiește în același bloc, la etajul superior, deasupra locuinței sale. în urmă cu mai mult timp a luat hotărârea de a construi o cale de acces separată în apartamentul său în vederea transformării lui într-un spațiu comercial, sens în care s-a adresat Primăriei municipiului Roman pentru obținerea autorizației de construire. Cu acest prilej i-a fost solicitată în documentația aferentă și o listă de avizare cu acordul vecinilor. în acest scop, a concesionat suprafața de 30 m.p. teren aflată în prelungirea exterioară a apartamentului său pe care urma să se efectueze lucrările de extindere, fiindu-i eliberat certificatul de urbanism nr. 128 din 27.04.2010, ce implica și o serie de avize premergătoare emiterii autorizației propriu-zise printre care și acordul pârâtei, în calitatea sa de vecin direct. Ori deși a respectat în totalitate prevederile art.27 din Ordinul nr. 839/12.10.2010 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, referitoare la asigurarea prin proiect tehnic a măsurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate din raportul de expertiză tehnică, pârâta refuză în mod nejustificat să-și dea acordul pentru efectuarea lucrărilor. în cauză reclamantul susține că a întocmit un proiect tehnic ce cuprinde un memoriu justificativ de asigurare a rezistenței construcției, pe care 1-a prezentat pârâtei care inițial și-a exprimat acordul printr-o declarație notarială în privința practicării unei căi de acces separată în apartamentul său. Ulterior aceasta s-a opus cu vehemență efectuării lucrărilor de extindere în afara acordului exprimat inițial, cu încă 30 m.p. invocând afectarea siguranței locuinței sale, crearea condițiilor de zgomot excesiv, producerea de infiltrații subterane etc.
Considerând că toate aceste motive nu au nici o justificare pentru refuzul acordului său, reclamantul a solicitat instanței să constate caracterul său nejustificat și să pronunțe o hotărâre care să suplinească manifestarea sa de voință.
Din analiza probelor administrate în cauză instanța a reținut în fapt că, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 134/12.08.2009 la B.N.P. D. O.-K, din comuna Ion Creangă, județul Neamț, reclamantul D.G.I. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui apartament compus din trei camere și dependințe, situat în municipiul Roman, str., bl.7, sc., parter, ap., jud. Neamț. Sub pretextul că în acest spațiu intenționa să desfășoare o activitate comercială de accesare de fonduri europene a solicitat și obținut de la pârâta A. M., potrivit declarației autentificate sub nr. 1316/07.05.2010 la B.N.P. T. S. și B. I. din municipiul Roman proprietarul apartamentului aflat la etajul superior, acordul acesteia de a construi o cale de acces separată în acest apartament cu mențiunea expresă ca perimetrul amenajării să nu depășească perimetrul balconului său. Ulterior însă reclamantul s-a răzgândit în privința destinației apartamentului dobândit în condițiile de mai sus în sensul de a-i da o destinație de spațiu comercial de desfacere de mărfuri. Pentru aceasta, în baza Contractului de concesiune nr. 1806/1.02.2010 și a certificatului de urbanism nr. 128/27.04.2010, a întocmit documentația tehnică necesară extinderii exterioare a spațiului respectiv cu aproximativ 30 m.p. Pentru autorizarea efectuării lucrărilor i-a fost solicitat un nou acord al pârâtei în privința spațiului extins pe suprafața de 30 m.p. însă de data aceasta a refuzat. Considerând că refuzul pârâtei este nejustificat, reclamantul a solicitat pe cale judecătorească să se constate netemeinicia opoziției sale și să se pronunțe o hotărâre care să suplinească acordul său.
Coroborând toate probele administrate în cauză instanța a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și în consecință a dispus respingerea ei pe următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 27, alin. (1) din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții „Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I „Piese scrise” a cap. A. „Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.”, prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații: a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate”.
în alin. (2) și 3 ale art. 27 din ordinul mai sus menționat se stipulează în mod expres că „(2) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire. (3) Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) corespund cazurilor în care, urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe etc.”.
Potrivit alin. (4)-(5) ale aceluiași articol „(4) Acordul vecinilor se va da condiționat de asigurarea, prin proiectul tehnic P.T. și autorizația de construire/desființare, a măsurilor de punere în siguranță a construcției preexistente rezultate în urma raportului de expertiză tehnică întocmit la comanda investitorului noii construcții. (5) Acordul vecinilor este valabil numai în formă autentică”.
Prin alin. (6) al art. 27 din ordin este reglementată situația refuzului nejustificat al acordului vecinilor în care se arată că „(6) Refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor”.
Aceasta este reglementarea de drept a perceperii acordului vecinilor și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a acestora în cazul în care uzează nejustificat și abuziv de acest drept.
în cazul de față instanța a constatat că refuzul pârâtei nu este în nici un fel nejustificat, cu atât mai mult cu cât el vizează aspecte din toate cele trei categorii de impedimente prevăzute de art. 27, alin. (l), lit. a), b), c) din Ordinul nr. 839/2009.
Astfel, în categoria impedimentelor prevăzute de art. 27, alin. (l), lit. a) din ordin ne aflăm în situația unei construcții noi, amplasată adiacent unei construcții existente, când trebuie respectați toți parametri indicați la alin. (2) privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare, gradul de însorire, etc. Edificarea construcției anexate blocului de locuințe în care locuiește pârâta presupune afectarea fundației clădirii existente, a conductei de alimentare cu apă care traversează perimetrul respectiv, poate produce infiltrații de ape pluviale în zona de alipire a celor două construcții și poate îngreuna operațiunile de securitate la incendii. De asemenea, lucrarea conduce la desființarea în totalitate a spațiului verde din zonă și prin destinația sa afectează condițiile de igienă, inclusiv cele de confort vizual și fonic.
în aceeași măsură lucrarea afectează și categoria impedimentelor prevăzute de art. 27, alin. (l), lit. b) și c) din ordin privind schimbarea destinației clădirii existente și amplasarea unei construcții cu altă destinație decât cea a clădirii învecinate. Astfel investiția nouă creează situații de disconfort vecinilor, inclusiv pârâtei, generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, deoarece se aduc modificări de destinație a spațiului în interiorul clădirii și în afara ei, funcționalitatea construcției noi fiind incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze.
Din acest punct de vedere, edificarea noii construcții conduce la afectarea funcțiunii de locuit a blocului existent prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe, aprovizionării cu marfă etc.
în speță refuzul acceptării edificării acestei construcții a fost manifestat de toți locatarii prezenți la domiciliu ai scării respective de bloc și nu numai de către pârâtă. Chemarea în judecată a pârâtei a fost tăcută pe considerentul că aceasta este vecinul direct al spațiului dobândit de reclamant, dar opoziția locatarilor este colectivă conform tabelului depus la dosar. Acest lucru este confirmat și de martorii N.D. și G. A.-B., locatari ai aceleiași scări de locuințe care au arătat că practicarea ușii de acces prin dărâmarea zidului de rezistență și extinderea spațiului comercial vor afecta structura blocului. De asemenea, cele două martore au arătat că pe latura respectivă sunt amplasate toate dormitoarele locuințelor lor și prin deschiderea unui nou spațiu comercial într-un spațiu și așa destul de aglomerat ar produce un evident disconfort locativ tuturor colocatarilor din scara respectivă. Martorele au susținut că deja blocul respectiv are o canalizare deficitară și lucrarea ar conduce la acumularea scurgerilor de apă în subsolul său. Ori amplasarea acestei construcții ar fi o sursă suplimentară de zgomot și ar afecta considerabil condițiile de igienă în zonă. Instanța constată întemeiate susținerile pârâtei și în ceia ce privește afectarea securității locuinței sale prin plasarea acoperișului acestei clădiri direct sub geamurile apartamentului său, ce ar facilita accesul persoanelor cu intenții frauduloase. Mai mult ca atât acest acoperiș ar produce un evident disconfort termic și fonic prin acumularea de zăpadă în timpul iernii ori prin reflexia luminii și căderea ploii în celelalte anotimpuri. Pârâta nu are nici o obligație de a suporta modificarea mediului ambiental și destinației locuinței sale, pentru a facilita reclamantului desfășurarea unei activități comerciale în profitul său și în detrimentul locatarilor. Potrivit art. 2 din Legea nr. 114/1996, constituie locuință orice „construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii. Ea trebuie să acopere necesitățile esențiale de odihnă, preparare a hranei, educație și igienă, asigurând exigențele minimale conform destinației sale atunci când a fost achiziționată.
Pârâta are asupra apartamentului un drept de proprietate și exercitarea prerogativelor dreptului său, inclusiv aceluia locativ (de abitație) nu poate fi tulburat și nici limitat de nimeni și prin nici o modalitate. Blocul de locuințe în care se află apartamentul pârâtei a avut la data dobândirii dreptului de proprietate o anumită destinație și configurație care nu pot fi schimbate în defavoarea sa, fără acordul său. Pârâta și ceilalți locatari ai blocului respectiv nu pot fi constrânși să suporte o construcție anexă care să le afecteze prerogativele dreptului lor, fără acordul lor. Este adevărat că, în prezent există în mediul urban o mulțime de asemenea construcții, dar toate au fost edificate cu acordul vecinilor, perceput în forma prevăzută de lege. în speță, refuzul pârâtei de a-și da acordul pentru edificarea acestei lucrări nu este abuziv și nici nejustificat. Nici una dintre susținerile reclamantului privind crearea unor facilități compensatorii și a unor condiții de limitare a prejudiciului adus locatarilor nu poate fi primită fără acordul acestora. Instanța nu poate impune locatarilor să primească facilități de genul celor promise de reclamant privind asigurarea camerelor video de supraveghere, a condițiilor de igienă, a climatului de liniște și confort dacă acestea nu sunt acceptate de ei în calitate de proprietari.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul D.G.I., iar Tribunalul Neamț prin decizia civilă nr. 226 din 24 noiembrie 2011 a respins ca nefondat apelul, reținând că lipsa acordului pârâtei vizează doar extinderea spațiului comercial prin prelungirea spațiului aferent apartamentului iar refuzul intimatei nu poate fi considerat abuziv, întrucât proprietarii își păstrează dreptul de a-și conserva condițiile în care trăiesc, pe fondul aglomerării masive din mediul urban, iar Ordinul ministrului sănătății nr. 536/1991 referitor la aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației prevede că trebuie asigurată o zonă verde de folosință generală.
S-a apreciat că nu poate fi considerată nejustificată susținerea intimatei referitoare la securitatea locuinței sale, deoarece, prin edificarea acelei extinderi, posibilitatea de escaladare frauduloasă nu este exclusă, iar temerea cu care ar fi nevoită să trăiască, în permanență, este de natură să-i afecteze liniștea și siguranța unei vieți normale.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
în motivarea recursului se arată, în esență, că hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanța omițând să dea relevanță juridică contractului de concesiune nr. 1806 din 1 februarie 2010, pe care l-a încheiat cu Primăria municipiului Roman și care are ca obiect preluarea în concesiune sa terenului aferent construcției apartamentului situat în Roman, str. bloc., ap., în suprafață de 30 mp în vederea realizării unei extinderi pentru acces separat și schimbare destinație de locuință în spațiu comercial.
Arată recurentul că instanța motivează respingerea cererii sale pe considerente de ordin exclusiv moral, lăsând fără relevanță juridică aspectele care au reglementare juridică specifică, înlăturând fără nicio justificare adresa nr. 9245 din 12 mai 2011 emisă de Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului a Municipiului Roman, potrivit căreia schimbarea de destinație din spațiu de locuit în spațiu comercial nu reprezintă o funcțiune incompatibilă cu zona funcțională - locuințe colective întrucât această activitate nu produce poluare, noxe, zgomot, vibrații.
Susține recurentul că Ordinul nr. 536/1991 emis de Ministerul Sănătății se aplică în situația în care este vorba de stabilirea amplasamentelor clădirilor de locuit care trebuie să cuprindă în planurile aferente și existența spațiilor verzi.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Recurentul este proprietarul unui apartament situat în Roman, str., bl., sc. ,ap., județul Neamț și a intenționat să dea apartamentului destinația de spațiu comercial de desfacere de mărfuri și să extindă exterior spațiul cu aproximativ 30 de mp, sens în care a încheiat contractul de concesiune nr. 1806 din 1 februarie 2010 și certificatul de urbanism nr. 128 din 27 aprilie 2010.
Pentru autorizarea efectuării lucrărilor a solicitat acordul pârâtei în privința spațiului extins, însă aceasta a refuzat să-și dea acordul.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, acordul vecinilor prevăzut la punct 2.5.6 al secțiunii I „Piese scrise” a capitolului A „Documentația tehnică pentru autorizare executarea lucrărilor de construire” este necesar în anumite situații: a) pentru construcții noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcție necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Alineatul (2) și (3) al aceluiași articol precizează că situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente se pot cauza acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) corespund cazurilor în care urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibilități între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe etc.
în cauza de față, în raport intenția de extindere a spațiului și schimbarea destinației celui aflat în proprietate, acordul vecinilor se impune a fi solicitat însă, față de textul legal menționat și actele de la dosar, nu rezultă că refuzul intimatei în a-și da acordul este întemeiat.
Astfel, intimata este proprietara apartamentului situat la etajul 1, deasupra apartamentului recurentului, situație în care dreptul său de proprietate nu este în niciun mod afectat.
în cauză, la instanța de fond s-a efectuat o expertiză tehnică, din care rezultă că extinderea propusă are certificatul de urbanism și acordurile necesare de către firmele abilitate - Inspecția de stat în construcții, Ministerul Administrației și Internelor - securitate la incendiu, Apa Serv SA, E ON Energie România SA - gaz și curent electric, Centrul de telecomunicații Neamț.
Se precizează în expertiză că proiectarea unui gol în exterior pentru extindere în apartament presupune o anumită tehnologie, care să fie monitorizată de organele de specialitate conform Legii nr. 10/1995 și că astfel de intervenții au mai fost executate în Municipiul Roman.
Din constatările expertului nu rezultă că s-ar afecta structura de rezistență a blocului, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea sau mediul ori siguranța în exploatare, așa cum prevăd dispozițiile Ordinului nr. 839/2009.
De asemeni, din actele de la dosar, nu rezultă că funcționarea nouă ar fi incompatibilă cu cea existentă datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe.
Deși s-a reținut de instanță că prin activitatea ce se va desfășura s-ar crea un disconfort locativ tuturor colocatarilor din scară, din actele de la dosar nu rezultă acest aspect, nici sub aspectul scurgerilor de apă în subsol, nici ca sursa de zgomot ori condiții de igienă sau afectarea securității locuinței.
S-a mai menționat în expertiză că s-ar fi susținut de locatari că prin construcție s-ar ocupa o parte din contorul de gaz, că sub construcția ce se va ridica s-ar afla o conductă de apă și că peretele din partea de N-V ar fi deplasat cu aproximativ 20 cm spre scara vecină, însă acestea au fost doar susțineri care nu vor putea fi reținute în contextul în care în expertiză s-a menționat că recurentul are acordurile necesare emise de forurile abilitate, așa cum s-a arătat anterior.
De aceea s-a apreciat că dreptului de proprietate al intimatei nu i se aduce atingere în nici un mod, iar prin suplinirea acordului intimatei nu se încalcă prevederile art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la proprietate și art. 8 dreptul la respectarea vieții private și a domiciliului.
Având în vedere situația reținută, Curtea de Apel, în baza art. 304 pct. 9 C.proc.civ. a admis recursul, a modificat în tot decizia recurată, a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis acțiunea, a suplinit consimțământul pârâtei în scopul obținerii autorizației executării lucrării de construire pentru extinderea din R., str. bloc., ap.
| ← Drept procesual civil. Modificarea sau casarea unei hotărâri... | Drept procesual civil. Cerere de revizuire, împiedicarea... → |
|---|
