Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. interdiciţia de părăsi ţara pe durata termenului de supraveghere. porporţionalitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 497A din data de 18.03.2016
Domeniu: Suspendare a executării. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
SUSPENDAREA SUB SUPRAVEGHERE A EXECUTĂRII PEDEPSEI. INTERDICIȚIA DE PĂRĂSI ȚARA PE DURATA TERMENULUI DE SUPRAVEGHERE. PORPORȚIONALITATE.
(decizia penală nr. 497/a/18 martie 2016 dosar nr. 1971/98/2015)
Prin sentința penală nr.14/F din 27.01.2016, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția penală, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art.292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul N.I., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.
În baza art. 91-92 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani.
A fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune Călărași.
Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a trebuit să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal s-a impus ca inculpatul să respecte obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a trebuit să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria D., respectiv S.C. M. S. P. R. D. S.R.L., în condițiile ce se vor stabili de Serviciul de Probațiune Călărași .
În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 privind sancțiunea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse acestuia, ori de săvârșire de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 292 alin. 4 Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 250 euro (echivalentul în lei la data executării ).
Onorariu avocat oficiu în sumă de 750 lei a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul N.I. la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. 517/P/2014 din data de 23.06.2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.I. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal;
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în cursul lunii februarie 2014, inculpatul N-I-. a oferit inculpatului R.M.J., prin intermediul inculpatului S.I.S. de 250 euro, inculpatul R. lăsând să se creadă că are influență asupra lucrătorilor din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Ialomița, pentru a-i determina pe aceștia să-l declare admis la proba practică pentru obținerea permisului de conducere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul N.I. care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând, pe fond, înlăturarea interdicției de a părăsi România, pe motiv că are un loc de muncă în străinătate, dorind să și-l păstreze.
Inculpatul, prezent și asistat de apărător a menționat că a avut o conduită procesuală bună, are un comportament bun atât în societate cât și în familie.
In fața instanței de apel, inculpatul a menționat că nu dorește să dea declarații, dar și le menține pe cele date anterior.
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate și de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea constata ca prima instanță a impus inculpatului ca urmare a condamnării la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare sub supraveghere interdicția de a părăsi teritoriul tarii fără acordul instanței pe durata termenului de supraveghere.
Această măsură restrictivă trebuie examinată și în raport de dispozițiile art. 2 din protocolul nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit acestui text, oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa. Alin. 3 al acestui articol stabilește situațiile în care se pot aduce restrângerii dreptului la liberă circulație: "exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora";.
Curtea EDO a stabilit că libertatea de mișcare, așa cum este garantată de art. 2 Protocol 4, este reglementată pentru a asigura oricărei persoane libertatea de deplasare pe teritoriul unui stat și să părăsească acest teritoriu, ceea ce implică dreptul de a pleca în orice alt stat dorește și care îl primește (Peltonen vs. Finlanda, hotărârea Comisiei din 20.02.1995). Libertatea de mișcare interzice orice măsură de natură a aduce atingere acestui drept sau exercițiului său fără a îndeplini condițiile de a fi necesară într-o societate democratică, în vederea atingerii unuia dintre scopurile legitime enumerate limitativ in paragraful 3 (Baumann v. Franța).
Curtea EDO a stabilit că obligația de a solicita permisiunea autorităților de a pleca este o ingerință adusă libertății de mișcare (Ivanov vs. Ucraina), astfel încât apreciem că interdicția prev. de art. 85 alin. 2 lit. i C. pen. intră în câmpul de aplicare al art. 2 Protocol 4, urmând a fi analizate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi justificată: să fie prevăzută de lege, să urmărească unul din scopurile legitime și să fie necesară într-o societate democratică - să fie proporțională cu scopul urmărit.
Analizând măsura dispusă în prezenta cauză, judecătorul constată că aceasta este prevăzută de lege în art. 85 alin. 2 lit. i C. pen. a obligație aferenta suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, dispoziție care îndeplinește condițiile de accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența Curții ca și calități ale legii. Totodată, interdicția urmărește un scop legitim: siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale.
Măsura prin care se aduce atingere libertății de mișcare trebuie să fie necesară într-o societate democratică, astfel încât ingerința să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului, cu alte cuvinte potrivit testului proporționalității măsura restrictivă trebuie să fie necesară și suficientă pentru realizarea funcției sale de protecție (Bartik vs. Rusia). Echilibrul între interesul general de asigurare a siguranța publică, menținere a ordinii publice si prevenire a faptelor penale și interesul personal al inculpatului de a se bucura de libertatea de mișcare este evaluat în raport de circumstanțele speciale ale fiecărei cauze. Restricția poate fi justificată într-un caz concret dacă există indicii cu privire la un interes general care să depășească interesul individual la exercitarea libertății de mișcare (Hajibeyli vs Azerbaijan).
In prezenta cauza, Curtea apreciază că, in raport de natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, de conduita procesuala a inculpatului (care a recunoscut săvârșirea faptei si a colaborat cu organele judiciare), de circumstanțele personale (are un loc de munca in străinătate), aplicarea unei astfel de interdicții nu este necesară și proporțională cu scopul pentru care a fost aplicată, astfel încât se impune înlăturarea sa pentru a da posibilitatea inculpatului să iși exercite pe deplin dreptul la munca si libertatea de mișcare.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. va admite apelul declarat apelantul inculpat N.I., va desființa în parte sentința apelată și va dispune înlăturarea obligației de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței impusă apelantului prin sentința apelată.
| ← Dreptul patrimonial exclusiv al organismelor de televiziune de a... | Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
