Taxa de poluare. Legea aplicabilă raportului juridic de drept fiscal dedus judecăţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 273 din data de 14.10.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 3642/86/2013 la data de 08.03.2013, reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea taxei de poluare în valoare de 20.031 lei, achitată cu chitanța seria TS8 nr. 2893964 din 04.01.2013, plata dobânzii aferente calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 2258 din 08 mai 2014, Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea, ca nefondată.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul X, criticând-o pentru nelegalitate.
în dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că instanța de fond nu a analizat faptul că este îndreptățit să primească restituirea taxei pentru autovehicule întrucât decizia de impunere a organului fiscal a fost emisă la data de 5 decembrie 2012, dată la care s-a născut și raportul de drept fiscal pe care 1-a contestat prin acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr.9/2012, "organul fiscal competent calculează cuantumul taxei pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul a taxei, depuse de contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau prima transcriere a dreptului de proprietate".
Prin art. 1 din OUG nr. 1/2012 au fost suspendate dispozițiile art. 2 lit. i și art. 5 alin. 1 din Legea nr.9/2012, deci obligația organului fiscal de a calcula taxa pentru autovehiculele rulate în România. Este astfel evident că taxele care au fost calculate de către organul fiscal până la data de 31 decembrie 2012 pentru autovehicule care au fost rulate anterior în alte țări UE sunt discriminatorii, în aceeași perioadă acestea nefîind obligate să impună o taxă pentru autovehiculele second-hand din România.
Ca urmare, atâta timp cât a făcut dovada că dreptul de proprietate asupra autovehiculului a fost dobândit înainte de 31 decembrie 2012, dată până la care dobândirea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor autohtone nu genera obligația dobânditorului de a se prezenta la organul fiscal și a declara intenția de transcriere a dreptului de proprietate și nici a organului fiscal de a calcula taxa de primă înmatriculare, este evident că a fost discriminat.
Faptul că taxa ce a fost stabilită în anul 2012 a fost achitată la data de 4.01.2013, nu schimbă cu nimic datele problemei, pentru că această taxă a fost stabilită în anul 2012, iar pentru alte autovehicule nu era stabilită o asemenea taxă.
Este de observat că din punct de vedere al contenciosului fiscal, ceea ce este supus analizei judecătorului nu este plata unei taxe ca operațiune fizică de achitare a acesteia, ci obligația impusă contribuabilului prin actul fiscal specific, respectiv decizia de impunere.
Prin decizia nr.3642/86/2013 Curtea de Apel Suceava - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul, a casat în tot sentința atacată, iar, în rejudecare, a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 20.031 lei achitată cu chitanța seria TS8 nr. 2893964, reactualizată cu dobânda fiscală de la data plății, respectiv 04.01.2013 și până la data restituirii.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere următoarele:
Esențial în cauză este a stabili data la care a luat naștere raportul juridic litigios de drept fiscal dedus judecății, precum și legea căreia acest raport juridic i se circumscrie.
Curtea a constatat că raportul juridic devenit litigios și dedus judecății a luat naștere la data de 05.12.2012, când pârâta a emis decizia privind stabilirea taxei a cărei restituire se solicită în prezenta cauză, fiind lipsită de importanță data achitării taxei, atâta timp cât reclamantul-recurent avea posibilitatea de a o achita oricând, la o dată aleatoriu aleasă, având în vedere caracterul atipic al deciziei din 05.12.2012 în sensul că nu putea fi pusă în executare decât prin plata voluntară făcută de reclamant.
Este evident astfel că raportul juridic de drept fiscal dintre părțile litigante este supus legii speciale în vigoare la data de 05.12.2012, respectiv Legii nr. 9/2012 și O.U.G. nr. 1/2012.
In condițiile în care legea aplicabilă în speță este cert cea de la impunerea sumei de plată și nu de la data achitării acesteia - achitarea fiind consecința impunerii taxei - Curtea a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea taxei.
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art.90 alin.l TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
In fapt, reclamantul a achiziționat un autoturism din spațiul Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să plătească taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin OUG 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
în hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza Tatu se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nâdasdi și Nemeth, punctul 47).
Cum prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25 % comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. în acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prevăzută de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național (cauza C.E.), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, tară a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
| ← : Principiul libertăţii contractuale. Lipsa acordului... | Schimbarea temeiului de drept al acţiunii direct in apel.... → |
|---|
