Tentativă la tâlhărie. Distrugere. Neîntrunirea elementelor constitutive. Lipsa elementului subiectiv al laturii subiective, respectiv vinovăţia sub forma intenţiei
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 850 din data de 29.05.2013
Infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.pen. se comite cu vinovăție sub forma intenției, iar un astfel de element subiectiv nu a fost probat în cauză. Chiar dacă s-a stabilit existența unui geam spart, fiind văzute și cioburi pe terasă (declarația martorei S.I. , cu privire la cioburi - f.25 dos. urm. pen.), totuși nu s-a dovedit că inculpatul, în starea de ebrietate în care se afla, a acționat cu intenție în ce privește spargerea acestuia. O astfel de intenție nu reiese nici din modalitatea de a se manifesta a inculpatului.
Referitor la infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 C.pen. rap. la art.211 alin.1, 21 lit.c C.pen., aceasta se comite de asemenea, cu vinovăție sub forma intenției, iar sub aspectul laturii subiective acest element nu a fost probat.
Unii martori au aflat de la partea vătămată că inculpatul i-ar fi cerut bani și i-ar fi umblat prin lucruri, însă aceste aspecte, chiar în această formă, nu echivalează cu o tentativă, în care acțiunea de deposedare prin violență, anterioară sau ulterioară, este întreruptă sau nu și-a produs efectul.
O eventuală violență fizică asupra părții vătămate nu este dovedită, necesitând o constatare medico-legală sau alte semne clare la partea vătămată, situație care are un corespondent și în soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 C.pen. rap. la art.197 alin.1 C.pen. bazată pe considerentul că nu au fost exercitate acțiuni de constrângere tipice violului.
Decizia penală nr. 850/R/ 29.05.2013 a Curții de Apel Galați
Prin sentința penală nr.379/26.02.2013 a Judecătoriei Focșani, în baza art. 11 pct.2 lit. a și art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul M.T., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie, prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 , alin. 2 ind. 1 lit. c C.pen. si distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen.
A fost condamnat inculpatul M.T. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 C.pen. la 6 luni închisoare.
In baza art. 71 C.pen. pe durata executării pedepsei inculpatul a fost lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a ip. a II-a si lit b C.pen.
In baza art. 71 alin 5 si art. 81 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale si a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni.
In baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen.
A fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul de avocat din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
S-a reținut printre altele că la data de 3.02.2012, în jurul orelor 15.30 partea vătămată G.S., în timp ce se afla în camera sa, a auzit ușa de acces în locuință deschizându-se, ocazie cu care a întrebat cine este, acesta răspunzând că este ,,T";, identificat ulterior ca fiind M.T., în vârstă de 44 de ani. Acesta a intrat în bucătărie, apoi într-o altă cameră, unde s-a așezat pe pat.
Partea vătămată s-a deplasat cu ajutorul unui cadru metalic în camera unde se afla inculpatul, iar la vederea acestuia, și-a dat seama că este băut, motiv pentru care i-a cerut să părăsească încăperea, însă acesta a refuzat, cerând de mâncare.
Partea vătămată a precizat că inculpatul a trântit-o pe podeaua din bucătărie și a tras de hainele cu care era îmbrăcată, speriindu-se a strigat după ajutor, târându-se pe coate și ajungând afară în zăpadă, iar după circa 20 de minte a fost găsită de către numiții M.D., M.M., M.L. și S.I.
Inculpatul a fost găsit de aceștia dormind, ocazie cu care M.D. l-a trezit și l-a întrebat ce a făcut, iar ,,el nespunând nimic altceva decât că a greșit, repetând în continuu acest lucru";.
Ulterior, la fața locului și-a făcut apariția și C.T., persoana care avea grijă de partea vătămată, D.R. și M.V.
Audiat atât în cursul urmăririi penale cât și la instanță, inculpatul a precizat că la data incidentului se afla în stare avansată de ebrietate, și nu își amintește ce s-a întâmplat.
Deși în actul de sesizare al instanței se reține că inculpatul ar fi încercat să sustragă bani din camera părții vătămate și negăsind, ar fi spart un geam, din depozițiile martorilor M.M. si C.T. audiați în cauză, instanța reține că atunci când aceștia au ajuns la domiciliul părții vătămate nu au constatat ca în încăpere să fie bunuri răvășite. Mai mult, C.T., persoana care are grijă de partea vătămată a precizat că banii părții vătămate erau la locul lor, iar partea vătămată i-a relatat că l-a îmbrâncit pe inculpat pentru a-l scoate afară din casă, moment în care au picat amândoi, spărgându-se și un geam.
Față de cele reținute mai sus, instanța apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de tâlhărie și distrugere, în cauză neexistând intenția inculpatului de a sustrage banii părții vătămate si nici de a distruge geamul, motiv pentru care urmează să dispună achitarea in baza art. 11 pct.2 lit. a si art. 10 lit. d C.p.p.
Din analiza întregului material probator efectuat în cauză prima instanță a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 Cod penal, pentru care urmează să fie pedepsit.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani.
În motivele de recurs, Parchetul a arătat printre altele că sentința este nelegală în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie și distrugere, prev. de art.20 C.pen. rap. la art.211 alin.1, 21 lit.c C.pen. și de art. 217 alin.1 C.pen.
Recursul este nefondat.
În mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii de "violare de domiciliu"; prev. de art.192 alin.1 C.pen.
S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză:
- declarațiile părții vătămate G.S. care arată că la data de 03.02.2012, în jurul orei 15,30, se afla în locuință singură, iar la un moment dat a auzit ușa deschizându-se, a văzut o persoană, iar aceasta i-a spus că este Tudorel. L-a observat pe M.T. și i-a spus să meargă acasă la el. Acesta a cerut mâncare, a refuzat să mănânce ciorbă și deși partea vătămată i-a spus să plece acasă, acesta a refuzat, spunând că el o să doarmă în casa ei. A început să tragă de rochia ei, spunându-i să se culce în pat lângă el și să aibă relații sexuale. M.T. s-a ridicat de pe pat, partea vătămată a încercat să-l împingă, dar a fost trântită jos și împinsă către aragaz. Inculpatul a început să tragă de capotul cu care era îmbrăcată, spunându-i să întrețină relații sexuale cu el, dar nu a reușit să o dezbrace. Partea vătămată a strigat după ajutor, iar inculpatul s-a ridicat de pe jos, de pe ea, a intrat în camera în care dormea aceasta, a întrebat-o unde sunt banii și a căutat prin pat, pe sub perne și a spart un geam de la camera unde doarme;
- declarațiile inculpatului M.T. din care reiese că nu poate preciza ce s-a întâmplat la data săvârșirii faptei, întrucât era în stare avansată de ebrietate. S-a dus la domiciliul părții vătămate pentru a-i solicita o datorie de 10 lei. Nu cunoaște ce s-a întâmplat ulterior, deoarece a adormit în locuința acesteia, fiind găsit de unul dintre martori, respectiv M.D.;
- declarațiile martorilor M.M., S.I., M.L.R., M.D., C.T., D.R., M.V., F.F., din care rezultă că la data de 03.02.2012, inculpatul M.T. a intrat în locuința părții vătămate G.S. și ulterior a fost găsit dormind acolo. O parte dintre martori au aflat de la partea vătămată că acesta căuta bani și a încercat să întrețină relații sexuale cu ea.
Prin urmare, infracțiunea de violare de domiciliu este probată cu certitudine, inculpatul M.T. intrând în locuința părții vătămate G.S. la data de 03.02.2012, refuzând însă ulterior să o părăsească la cererea acesteia, fiind găsit dormind într-o cameră. De menționat este și faptul că părțile se cunoșteau anterior incidentului, iar conform declarațiilor martorilor M.L.R., M.M., M.D., P.V.S. și I.M., date în fața primei instanțe, inculpatul desfășurase anterior diferite activități în locuința părții vătămate, ajutând-o la treabă.
În aceste condiții, forma de comitere a infracțiunii de violare de domiciliu este în concret cea a refuzului de părăsire a locuinței la cererea părții vătămate.
În mod legal, instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de "tentativă la tâlhărie"; prev. de art.20 C.pen. rap. la art.211 alin.1, 21 lit.c C.pen. și "distrugere"; prev. de art.217 alin.1 C.pen. și a dispus achitarea inculpatului M.T. în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen.
Infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.pen. se comite cu vinovăție sub forma intenției, iar un astfel de element subiectiv nu a fost probat în cauză. Chiar dacă s-a stabilit existența unui geam spart, fiind văzute și cioburi pe terasă (declarația martorei S.I. cu privire la cioburi - f.25 dos.urm.pen.), totuși nu s-a dovedit că inculpatul, în starea de ebrietate în care se afla, a acționat cu intenție în ce privește spargerea acestuia. O astfel de intenție nu reiese nici din modalitatea de a se manifesta a inculpatului.
Referitor la infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 C.pen. rap. la art. 211 alin.1, 21 lit.c C.pen., aceasta se comite de asemenea, cu vinovăție sub forma intenției, iar sub aspectul laturii subiective acest element nu a fost probat.
Unii martori au aflat de la partea vătămată că inculpatul i-ar fi cerut bani și i-ar fi umblat prin lucruri, însă aceste aspecte, chiar în această formă, nu echivalează cu o tentativă, în care acțiunea de deposedare prin violență, anterioară sau ulterioară, este întreruptă sau nu și-a produs efectul.
O eventuală violență fizică asupra părții vătămate nu este dovedită, necesitând o constatare medico-legală sau alte semne clare la partea vătămată, situație care are un corespondent și în soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 C.pen. rap. la art.197 alin.1 C.pen. bazată pe considerentul că nu au fost exercitate acțiuni de constrângere tipice violului.
Relevantă în stabilirea soluției de achitare a primei instanțe, este și declarația martorei C.T. de la urmărire penală (fila 30, 34), persoană care avea grijă de partea vătămată și care menționează că, după plecarea organelor de poliție de la fața locului, a vorbit cu G.S., iar aceasta i-a spus printre altele că inculpatul a întrebat-o de bani, i-a cerut bani, dar în cameră nu erau lucruri răvășite, toate fiind la locul lor, așa cum le-a lăsat martora, iar banii părții vătămate erau toți, în sumă de 200 lei, în portofel, la locul unde aceasta îl ține, respectiv sub salteaua de la patul în care ea doarme.
Aspectele de fapt prezentate de Parchet în motivele de recurs, nu conduc la probarea infracțiunilor de distrugere și tentativă la tâlhărie, fiind doar un cumul de elemente axate pe starea părții vătămate, care într-adevăr era speriată și a țipat după ajutor, însă nu oferă o certitudine probatorie de comitere a respectivelor fapte.
Pedeapsa și modalitatea de executare, suspendarea condiționată, aplicate pentru infracțiunea de violare de domiciliu, au fost individualizate corespunzător, în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen. și condițiile menționate de art. 81 C.pen., inculpatul fiind la primul impact cu legea penală.
Față de cele arătate și de art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen., Curtea a respins ca nefondat, acest recurs.
| ← Drept procesual civil. Jurisprudență Procedură civilă şi... | Alocaţia de stat pentru minori. Jurisprudență Alocaţii → |
|---|
