Faptă care prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Înşelăciune în formă continuată. Încadrare juridică.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 899 din data de 07.06.2013
Prezintă pericolul social al unei infracțiuni fapta de inducere în eroare, prin telefon, a două părți vătămate cu privire la câștigarea unor sume de bani, condiționate de achitarea unor așa zise taxe fiscale, inculpatul urmărind obținerea de avantaje materiale și prejudicind victimele cu suma3.600 lei.
Nici atitudinea inculpatului, care după comiterea faptei a părăsit teritoriul țării, sustrăgându-se urmăririi penale și neprezentându-se în fața instanței de fond și nici a celei de recurs, și nici conduita anterioară a acestuia, care a mai fost sancționat administrativ în minorat pentru comiterea unei fapte de furt calificat, nu conduce la concluzia că fapta acestuia nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni.
În situația în care prima instanță, în considerentele hotărârii, nu a arătat că fapta inculpatului nu prezentă pericolul social al unei infracțiuni ci că aceasta prezintă un pericol social redus nu se putea dispune achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative ci condamnarea acestuia în raport de împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al infracțiunii și circumstanțele sale personale.
Întrucât, din actele dosarului nu rezultă că între inculpat și părțile vătămate ar fi existat vreun contract și că inducerea în eroare s-ar fi comis cu prilejul încheierii sau executării unui contract, reținerea alineatului 3 al articolului 215 Cod penal în încadrarea juridică este eronată.
Decizia penală nr. 899/07.06.2013 a Curții de Apel Galați
Prin sentința penală nr.59/05.03.2013 a Judecătoriei Panciu a fost achitat inculpatul C.V.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 3 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
In baza art.181 alin.3 cod penal si art.91 lit.c cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii in cuantum de 500 lei.
S-a luat act că prejudiciile cauzate părților civile P.C.L. si C.F. au fost reparate prin restituire.
În motivarea sentinței s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu a fost trimis in judecată, in stare de libertate, inculpatul C.V.N., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1,3 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței ca, la data de 29.05.2012 inculpatul a contactat-o telefonic pe mobil pe partea vătămată P.C.L. din orașul P., relatându-i că este câștigătoarea sumei de 12.000 euro si i-a solicitat sa trimită la G. suma de 1.520 lei, reprezentând taxe fiscale. Partea vătămată i-a trimis inculpatului banii intr-un cont deschis la Raiffeisen Bank Galati si in aceeași zi au fost ridicați de inculpat.
Partea vătămată, C.F., a depus plângere la organele de politie arătând că la data de 05.06.2012 a fost contactată de o persoana din G., care a anunțat-o ca este câștigătoarea unui premiu in valoare de 12.000 lei si i-a cerut sa depună suma de 2100 lei pentru taxe la finanțe pe numele lui P.E.C. Partea vătămată a remis suma in doua transe, prin serviciul Western Union.
In urma cercetărilor s-a stabilit ca numitul P.E.C. nu a cunoscut împrejurarea in care sumele au fost trimise pe numele sau, declarând că a fost rugat de inculpat sa ridice aceste sume, ca fiind trimise de o ruda a sa.
Inculpatul nu a fost audiat întrucât s-a sustras de la urmărire penală, fiind plecat din tara.
Din cursul urmăririi penale, organele de urmărire au luat legătura cu bunica inculpatului care le-a relatat ca nepotul sau recunoaște săvârșirea faptelor si ca va trimite bani pentru a recupera prejudiciul cauzat părților vătămate.
In cauza s-a constatat ca fapta săvârșita de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, fapta prev. de art.215 alin.1, 3 cod penal.
Infracțiunea a fost probata prin plângerile părților vătămate, declarațiile părților vătămate, formulare de trimitere prin Western Union, declarații martori.
In cursul cercetării judecătorești, părțile vătămate s-au constituit părți civile astfel: P.C.L. cu suma de 1520 lei, iar C.F. s-a constituit parte civila cu suma de 2100 lei.
Inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen, fiind plecat din tara. In sala de judecata s-a prezentat bunica inculpatului, M.G. care a precizat ca nepotul sau este plecat din tara, unde muncește pentru a trimite bani in vederea recuperării prejudiciului cauzat părților vătămate.
La termenul din 29.01.2013, partea civila C.F. a primit suma de 1500 lei, iar la termenul din 05.03.2013 diferența de 600 lei, iar partea civila P.C.L. suma de 1500 lei.
Astfel, prejudiciul cauzat părților civile a fost recuperat in totalitate.
S-a reținut, cu privire la existența faptei si încadrarea juridica a faptei, că rezulta din ansamblul materialului probator ca fapta a fost săvârșită de inculpat cu intenția evidentă de a induce in eroare părțile vătămate cu scopul ca acestea sa-i trimită diferite sume de bani, sub pretextul achitării taxelor către administrația financiara. Astfel, a fost realizat elementul material al infracțiunii de înșelăciune, fapta care a fost săvârșita cu intenție, in condițiile art.19 alin.1 cod penal având reprezentarea faptelor și urmărind producerea rezultatului.
S-a arătat că, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanța are in vedere persoana inculpatului, modul de săvârșire al faptei si împrejurările in care a fost săvârșita fapta.
Astfel, inculpatul este tânăr si nu este cunoscut cu antecedente penale, si a încercat ca prin inducere in eroare a părților vătămate să obțină un câștig nejustificat, profitând de naivitatea acestora. Modul său de operare a fost unul facil, care nu a implicat o activitate infracționala complexa si atent pregătită.
S-a apreciat că atitudinea inculpatul care, deși nu s-a prezentat in fata instanței, a făcut toate demersurile pentru a recupera prejudiciul cauzat părților vătămate. Din relatările bunicii, nepotul său s-a speriat de repercusiunile faptei sale și a plecat la munca in Italia pentru a reuși să achite prejudiciul cauzat. Tot din relatările bunicii inculpatului a rezultat ca inculpatul regreta faptele săvârșite.
S-a menționat că este necesar să existe echilibru intre scopul pedepsei si individualizarea pedepsei pentru ca numai in aceste condiții o pedeapsa aplicata va fi justa și corespunzătoare scopului pentru care a fost aplicata.
S-a arătat că faptele săvârșite de inculpat au un grad redus de pericol social, in condițiile in care, fata de modul in care acesta a acționat, ar fi fost greu să înșele mai multe persoane să trimită sume de bani prin servicii bancare, reprezentând impozite pentru un câștig pe care nu l-au preconizat si nici nu se înscriseseră la concursuri cu premii.
S-a precizat că inculpatul este tânăr, iar aplicarea unei pedepse mai aspre poate avea repercusiuni majore în evoluția sa sociala. Mai mult, prin atitudinea sa de a încerca să repare integral prejudiciul cauzat părților vătămate, se înțelege că inculpatul a înțeles gravitatea și urmările faptelor sale încercând să înlăture rezultatul infracțiunii.
S-a reținut, transpunând în practică criteriile instituite de disp.art.18 1 alin.2 cod penal, că, deși faptele nu sunt lipsite de periculozitate, acestea au un grad redus de periculozitate, pagubele materiale au fost înlăturate, fără să pună in pericol in orice mod viața, integritatea corporala sau psihica a unor persoane.
Instanța a apreciat că în cauza sunt aplicabile prevederile art.181 cod penal și că aceasta soluție este cea mai potrivita in raport de datele concrete ale cauzei, astfel că a dispus achitarea inculpatului in temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b 1 Cod proc. penala și, conform disp. art.18 1 alin.3 cod penal si art.91 lit.c cod penal, a aplicat inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu arătând că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicitând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării acesteia. A mai arătat că fapta se încadrează doar în alineatul 1 al articolului 215 Cod penal.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu este fondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 al.3 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului și soluția de achitare și aplicare a unei sancțiuni administrative.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, din probele administrate în cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate, ale martorului P.C.E., formulare de trimitere/primire a banilor prin Western Union, actele aflate la dosar, rezultând că la data de 29.05.2012 inculpatul C.V.N. a contactat-o telefonic pe partea vătămată P.C.L. spunându-i că este câștigătoarea sumei de 12.000 euro, fapt ce nu era real, și solicitându-i să-i trimită la G. suma de 1.520 lei, reprezentând taxe fiscale. Partea vătămată s-a conformat și i-a trimis inculpatului banii intr-un cont deschis la Raiffeisen Bank G, de unde, în aceeași zi, au fost ridicați de inculpat.
La data de 05.06.2012, partea vătămată C.F. a fost contactată de inculpat, care a anunțat-o că este câștigătoarea unui premiu in valoare de 12.000 lei, fapt ce nu era adevărat, cerându-i să depună suma de 2.100 lei pentru taxe la finanțe pe numele martorului P.C.E. Partea vătămată a remis suma in doua transe, prin serviciul Western Union, aceasta fiind ridicată de martor și înmânată inculpatului C.V.N.
Prin faptele inculpatului, cele două părți vătămate au suferit un prejudiciu material în valoare de 1.520 lei, P.C.L., și 2.100 lei, C.F.
Inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta urmărind prin inducerea în eroare a părților vătămate și obținerea unui folos material injust.
Totodată, acesta a comis cele două fapte de înșelăciune la un interval scurt de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul operând identic în ambele cazuri.
Din actele dosarului nu rezultă că între inculpat și părțile vătămate ar fi existat vreun contract și că inducerea în eroare s-ar fi comis cu prilejul încheierii sau executării unui contract, astfel că reținerea alineatului 3 al articolului 215 Cod penal în încadrarea juridică este eronată.
În consecință, faptele inculpatului C.V.N., prezentate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 al.1 C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., urmând să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.
În cauză nu se poate reține că fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanță și că nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni.
Din contră, din împrejurările și modalitățile de comitere a infracțiunii, respectiv prin inducerea în eroare a părților vătămate cu privire la câștigarea unor sume de bani condiționate de achitarea unor așa zise taxe fiscale, scopul urmărit, acela de obține avantaje materiale și de a prejudicia victimele, valoarea relativ ridicată a prejudiciului, de circa 3.600 lei, forma continuată a infracțiunii, rezultă că fapta comisă de inculpatul C.V.N. prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nici atitudinea inculpatului, care după comiterea faptei a părăsit teritoriul țării, sustrăgându-se urmăririi penale și neprezentându-se în fața instanței de fond și nici a celei de recurs, și nici conduita anterioară a acestuia, care a mai fost sancționat administrativ în minorat pentru comiterea unei fapte de furt calificat (fila 95 dosar urmărire penală), nu conduce la concluzia că fapta acestuia nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni.
De altfel, nici prima instanță, în considerentele hotărârii recurate, nu a arătat că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni ci că aceasta prezintă un pericol social redus, situație în care nu se putea dispune achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative, ci condamnarea acestuia în raport de împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al infracțiunii și circumstanțele sale personale.
Împrejurarea că inculpatul, prin bunica sa, a achitat pretențiile civile ale părților vătămate constituie circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.b C.pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, conform art.76 lit.e C.pen..
Față de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu și a fost casată sentința penală recurată.
În rejudecare, în baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecății din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În noua încadrare juridică a fost condamnat inculpatul C.V.N. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, reținând și prevederile art.74 lit.b în referire la art.76 lit.e Cod penal, apreciind că astfel se va atinge scopul educativ-preventiv al pedepsei.
Având în vedere natura și gravitatea faptei comise, Curtea a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit.a tz. II și lit.b Cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, astfel că, în baza disp. art. 71 Cod penal, i-au fost interzise aceste drepturi, ca pedeapsă accesorie.
Întrucât inculpatul este o persoană tânără și nu a mai fost sancționat penal, Curtea a apreciat că acesta se poate îndrepta și scopul al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei, iar, în baza art. 81, art.82 și art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei principale precum și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
Pe latură civilă s-a constatat că prejudiciile cauzate părților civile P.C.L. și C.F. au fost acoperite prin restituire.
| ← Schimbare de încadrare juridică din coautor la infracţiunea... | Drept procesual civil. Jurisprudență Procedură civilă şi... → |
|---|
