TERMENUL DE DEPUNERE A PROPUNERII DE PRELUNGIRE A ARESTĂRII PREVENTIVE LA JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Hotărâre nr. 135 din data de 07.08.2015
Prin încheierea nr. 135/07.08.2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția Penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 4168/86/2015, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii nr. 201 din data de 04.08.2015, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția penală în dosarul nr. 4168/86/2015.
Cheltuielile judiciare din contestație, avansate de către stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se dispune astfel, s-au reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 201 din data de 4 august 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4168/86/2015, s-a admis excepția tardivității propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, față de inculpata CCS, invocată prin apărător.
Totodată, s-a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, față de CCS, sub aspectul infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal și contrabandă, prev. și ped. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG 54/2010, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, ca tardiv formulată.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Suceava a reținut, în esență, următoarele :
La data de 03.08.2015,pe rolul Tribunalului Suceava a fost înregistrată sub nr. dosar 4168/86/2015, propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, întemeiată în baza 234 din Cod procedură penală,art. 223 alin. 2 din Cod procedură penală rap. la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e din Cod procedură penală, vizând prelungirea măsurii arestării preventive, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08 august 2015 până pe data de 06 septembrie 2015, față de inculpata CCS, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- "constituire a unui grup infracțional organizat";, faptă prevăzută de art. 367 alin. 1 și 2 din Codul Penal, constând în aceea că, începând cu luna aprilie 2015, împreună cu soțul său, CI, RAM, UI și alte persoane a constituit un grup infracțional organizatspecializat pe partea de preluare a țigărilor de pe zona Vicovul de Jos, jud. Suceava, marfa fiind ulterior transportată și valorificată către beneficiarii din județele Arad, Hunedoara, Timiș și Caraș Severin. Astfel, CCS coordona activitatea infracțională desfășurată cu țigaretele preluate de la segmentul furnizorilor de pe zona Vicov, jud. Suceava și livrate prin intermediul firmelor de curierat rapid, în cadrul grupării, prin intermediul telefonului, desfășurând activități de negociere, preluare și valorificare a cantităților de țigarete către segmentul beneficiarilor, urmată de încasarea contravalorii acestora, prin intermediari.
-"contrabandă";, faptă prev. și ped de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, modificată prin OUG 54/2010, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul Penal. toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal, realizată prin 19 acte materiale,
La termenul de judecată din data de 3.08.2015, inculpata, prin apărător, ales a invocat excepția tardivității propunerii, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 268, 269 rap. la art. 235 pct. 1 C.p.p. și a deciziei nr. 336/2015 a Curții Constituționale, motivat de faptul că nu a fost înaintată în termen de 5 zile instanței, ci doar cu 4 zile.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că din motive obiective procurorul de caz a luat la cunoștință la data de 03.08.2015 despre admiterea contestației DIICOT - ST Suceava, prin încheierea 120/29.08.2015 a Curții de Apel Suceava, contestație formulată împotriva încheierii nr. 178 / 24.07.2015 a Tribunalului Suceava prin care a fost admisă cererea de înlocuire a arestului preventiv cu măsura controlului judiciar - Curtea de Apel Suceava menținând starea de arest preventiv a inculpatei CCS până la expirarea măsurii respectiv data de 07 August 2015- și constatând că se aflăm în fața termenului de 5 zile până la expirarea de drept a măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea nr. 156/09.07.2015 a Tribunalului Suceava a formulat un supliment al cererii de prelungire a arestării preventive privind pe inculpații CI, RAM, NGC zis "B";, UI zis "F"; sau "F";, cu care a fost sesizat Tribunalul Suceava la data de 31.08.2015 , în ceea ce o privește și pe inculpata CCS.
Verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, pus la dispoziția judecătorului, cu prioritate în raport de excepția tardivității invocată, s-au reținut următoarele:
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 336 din data de 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 342/19.05.2015, cu caracter definitiv și obligatoriu, cu referire la termenul prev. de art. 235 alin.(1) din Codul de procedură penală, de sesizare a judecătorului de drepturi și libertăți cu propunerea de prelungire a arestării preventive cu cel puțin 5 zile înainte de durata arestării preventive, în sensul că nerespectarea acestui termen de către procuror atrage decăderea procurorului din exercițiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv și nulitatea absolută a actului făcut peste termen, sancțiune prevăzută de art.268 alin.(1) din Codul de procedură penală, numai interpretată astfel natura termenul prevăzut de lege, ca și termen imperativ și nu de recomandare, dispoziția legală în discuție - respectiv art. 235 alin.(1) din Codul de procedură penală păstrându-și caracterul de constituționale, în acord fiind astfel cu dispozițiile constituționale și convenționale în materie.
Plecând de la considerentele deciziei Curții Constituționale cu privire la definirea "termenului" înmateria procedurii penale, s-a reținut că acesta este intervalul de timp înăuntrul căruia sau până la care se pot ori trebuie îndeplinite anumite activități sau acte în cadrul procesului penal; de asemenea, este data la care sau intervalul de timp înăuntrul căruia ori până la care se poate îndeplini, nu este permis a se îndeplini sau trebuie îndeplinit un act, o activitate sau o măsură procesuală ori exercitat un drept procesual, o sancțiune ori măsură de drept penal, după caz. Prin instituția termenului,astfel cum este reglementată în art. 268—271 din Codul de procedură penală, legea asigură îndeplinirea actelor procedurale în intervalele de timp impuse de succesiunea firească a etapelor procesuale menite să garanteze înfăptuirea actului de justiție. Spre deosebire de termenele substanțiale, care asigură ocrotirea drepturilor și intereselor legitime în caz de restrângere a acestora, termenele procedurale impun efectuarea în ritm rezonabil a tuturor operațiunilor specifice fiecărei faze procesuale, în vederea realizării scopului procesului penal, fără a împiedica aflarea adevărului sau lezarea în vreun fel a drepturilor și intereselor legitime ale părților. În raport cu caracterul și efectele lor termenele procedurale au fost clasificate în termene peremptorii (imperative) — acelea înăuntrul duratei cărora trebuie să fie îndeplinit sau efectuat un act, termen ce creează o limitare, actul trebuind efectuat înainte de împlinirea termenului; dilatorii (prohibitive) — acelea care nu îngăduie îndeplinirea sau efectuarea unui act decât după expirarea duratei lor; orânduitorii (de recomandare) — acele termene care fixează o perioadă de timp pentru efectuarea unor acte procesuale sau procedurale determinate iar în caz de nerespectare, nu atrag sancțiuni procesuale pentru actul neefectuat, dar pot atrage sancțiuni disciplinare ori amendă judiciară pentru persoanele care aveau obligația să îl respecte. Totodată, după sancțiunea ce intervine în caz de nerespectare, termenele sunt: absolute (cominatorii), care atrag, în caz de nerespectare, consecințe referitoare la validitatea actului îndeplinit; relative (de recomandare) sunt acelea care, în caz de nerespectare, nu atrag efecte în privința actului îndeplinit.
În continuare s-a reținut că una dintre garanțiile cele mai puternice pentru asigurarea îndeplinirii actelor procesuale și procedurale potrivit prescripțiilor legii o constituie sancțiunea procesual penală,care constă fie în pierderea unor drepturi procesuale, fie în lipsirea de valabilitate a actelor procesuale și procedurale ori a măsurilor procesuale dispuse sau efectuate cu încălcarea condițiilor impuse de norma de procedură. Sancțiunile privind nerespectarea termenelor procedurale derivă din principiul legalității procesului penal, enunțat de art. 2 din Codul de procedură penală și consfințit prin dispozițiile art.23 alin.(12) din Constituție, și sunt reglementate în cuprinsul normelor procesual penale ale art.268 alin.(1)—(3), și anume: decăderea din exercițiul unui drept, nulitatea actului făcut peste termen și încetarea unei măsuri procesuale temporare. Cât privește sancțiunea decăderii din exercițiul unui drept reglementată de art.268 alin.(1) din Codul de procedură penală, aceasta constă în pierderea unui drept procesual care nu a fost exercitat în termenul peremptoriu prevăzut de lege și privește actul efectuat, atrăgând nulitatea acestuia, ce decurge din faptul că persoana care a îndeplinit actul pierduse exercițiul dreptului procesual privitor la acel act. Așadar, consecința efectuării unui act după ce subiectul a pierdut facultatea procesuală de a-l efectua este lipsirea lui de efecte juridice. Aceasta, de vreme ce actele procesuale și procedurale sunt instrumentele juridice care permit efectiva înfăptuire a procesului penal, iar pentru a-și produce efectele juridice cerute de lege, ele trebuie îndeplinite și efectuate de organele judiciare și de părți în conformitate cu dispozițiile legii. În cazul nulității, actul este îndeplinit cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, respectiv a unor norme de organizare, de competență sau de procedură propriu-zisă.
Analizând importanța termenelor procedurale în cadrul unui proces penal, Curtea a reținut că procesul penal implică desfășurarea unei activități compuse dintr-o succesiune de acte reglementate de legea de procedură penală, activitate care impune ca, în disciplinarea actelor procesuale și procedurale, să se țină seama și de elementul timp. De aceea, printre condițiile cerute de lege pentru ca un act procesual sau procedural să fie valabil se numără și condiția privitoare la timpul în care trebuie realizat actul. Astfel, intervalul de timp înăuntrul căruia sau până la care se pot ori trebuie îndeplinite anumite activități sau acte în cadrul procesului penal trebuie fixat astfel încât procesul să păstreze în desfășurarea sa un ritm accelerat, fără însă să se împiedice aflarea adevărului sau respectarea drepturilor părților. Așadar, stabilirea unor termene pentru desfășurarea procesului penal are în vedere două obiective: pe de o parte, desfășurarea procesului penal într-un termen rezonabil, nelăsându-le organelor judiciare și părților libertatea de a acționa când vor și pe orice durată de timp, iar pe de altă parte, termenele trebuie să asigure părților timpul necesar pentru a-și exercita drepturile procesuale și pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege iar, în cazul particular al măsurilor procesuale, incluzând măsurile preventive, împiedică prelungirea duratei constrângerii peste limita necesară desfășurării normale a procesului penal. Așa încât, îndeplinirea actelor procedurale cu respectarea întocmai a termenelor legale reprezintă un element important în desfășurarea procesului penal, fără de care ar fi imposibilă respectarea principiilor fundamentale ale procesului penal, respectiv legalitatea, prezumția de nevinovăție, principiul aflării adevărului, principiul oficialității, garantarea libertății și siguranței persoanei, garantarea dreptului la apărare, dreptul la un proces echitabil, egalitatea părților în procesul penal.
Potrivit considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 336 din data de 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 342/19.05.2015, s-a reținut că termenul de sesizare a judecătorului de drepturi și libertăți cu propunerea de prelungire a arestării preventive este un termen procedural (disciplinează actele procesuale și procedurale) de regresiune (se calculează în sens invers curgerii timpului, având ca moment de început ziua în care expiră durata arestării preventive) și imperativ (propunerea de prelungire a arestării preventive trebuie depusă înlăuntrul duratei sale) și se calculează fără a lua în considerare ziua la care începe să curgă și nici ziua în care se împlinește (art. 269 alin.2 Cod procedură penală).
Potrivit art. 269 alin.2 Cod procedură penală "la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește";. Alin. 1 al aceluiași articol, prevede că: "la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel";. Se constată astfel, că excepția o reprezintă alin. 2 al art. 269 Cod procedură penală, care prevede expres modul de calcul al termenului pe ore sau zile.
Raportând aceste chestiuni teoretice la speța de față, s-a constatat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, față de inculpata CCS, a fost depusă la instanță la data de 03.08.2015, măsura arestării preventive expirând la data de 07.08.2015. Data la care procurorul ar fi trebuit să formuleze propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, calculând în regresiune, începând cu data de 07.08.2015, este 02.08.2015. Cum propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv, a fost depusă la data de 03.08.2015, în opinia judecătorului de drepturi și libertăți, apare ca fiind tardiv formulată.
Aspectele teoretice menționate anterior se regăsesc în cuprinsul deciziei precitate, unde se arată că - procurorul, ca organ specializat al statului, în calitatea sa de participant în procesul penal, potrivit art. 29 din Codul de procedură penală, având în vedere atribuțiile stabilite prin art. 55 alin.(3) din același cod și în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, exercită, în cadrul procesului penal, atât drepturi, cât și obligații. Aceasta, întrucât conținutul raportului juridic procesual penal privește drepturile și obligațiile subiecților săi, participanți la realizarea procesului penal, iar subiectul prezent în toate raporturile juridice procesual penale este statul, care își exercită drepturile și obligațiile prin intermediul organelor judiciare, printre care se află și procurorul [art.30 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură penală]. Drepturile organelor judiciare, precum și obligațiile acestora nu privesc doar aspectele ce țin de competența acestora, ci privesc desfășurarea întregului proces penal, de vreme ce drepturile și obligațiile corelative, componente ale raportului juridic procesual penal, se leagă, în fiecare fază a procesului, între organul judiciar și ceilalți participanți în procesul penal.
Dacă s-ar interpreta în sens contrar, respectiv că procurorul are la dispoziție un termen substanțial de 5 zile pentru a sesiza judecătorul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, s-ar ajunge în situația depunerii acestei propuneri, ca în cazul de față, cu fix 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive, astfel că scopul deciziei obligatorii a Curții Constituționale nu ar fi respectat. Este foarte clar sensul dispoziției "cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive"; (paragraf 49), respectiv între data depunerii propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și data expirării duratei acesteia, trebuie să existe un interval de minim 5 zile, în cadrul cărora nu se include data depunerii acestei propuneri. Altfel, cele 5 zile despre care s-a făcut vorbire în decizia precitată, ar fi în fapt patru, aspect care, în cazul în care s-ar accepta o astfel de interpretare, ar conduce la încălcarea unei decizii general obligatorii, iar părțile ar fi private de termenul minim prevăzut. În cazul în care legiuitorul constituant ar fi avut în vedere termenul minim de 5 zile, nu ar fi folosit sintagma "cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive";, sintagmă din care rezultă că între momentul depunerii unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive și cel al expirării duratei acestei, trebuie să fie un interval plin de 5 zile.
Nu s-ar putea interpreta că suntem în prezența unui termen substanțial, din simplu motiv că această categorie de termene, sunt defipte în interesul părții, iar nu al organelor judiciare. Astfel instituția termenului substanțial, funcționează ca o garanție acordată în materia măsurilor preventive și are ca scop stabilirea timpului petrecut sub imperiul unei măsuri preventive, iar modul de calcul nicidecum nu poate fi aplicat organelor judiciare, cărora le incumbă dispozițiile art. 269 alin.2 Cod procedură penală.
Din această perspectivă generală, privită fiind chestiunea de drept supusă analizei, nici un argument adus în discuție de către procuror pentru întârzierea în întocmirea actului cu respectarea termenului prevăzut de lege nu prezintă importanță, urmând a fi respectat întocmai indiferent de complexitatea cauzei, numărul infracțiunilor, numărul inculpaților, actele de urmărire ce se efectuează, procurorului revenindu-i obligația de a-și preconstitui, cel puțin la nivel de proiect, un plan de anchetă penală și un plan de acțiune din perspectiva măsurilor procesuale sub care intenționează să-și plaseze acuzații cu respectarea întocmai a exigențelor legale, astfel încât atât acuzatul cât și judecătorul chemat a statua asupra propunerii să beneficieze de toate garanțiile oferite de lege pentru asigurarea unui proces echitabil. Termenul de "cel puțin 5 zile"; a fost prevăzut de legiuitor ca un termen apreciat, la modul general, indiferent de speța concretă, ca suficient pentru garantarea exigențelor unui proces echitabil atât din perspectiva apărării cât și a judecătorului astfel că nerespectarea lui atrage, în baza legii, decăderea procurorului din drept iar actul făcut fără drept nu poate fi decât nul. Susținerea Reprezentantului Ministerului Public, în sensul că la data de 03.08.2015, li s-a făcut cunoscută o decizie a Curții de Apel Suceava, prin care au constatat că în privința inculpatei CCS a fost admisă o contestație formulată cu consecința menținerii acesteia în stare de privare de libertate, astfel că până la acest moment nu ar fi avut cunoștință de situația sa juridică nu poate fi primită.
Astfel fiind, s-a admis excepția tardivității propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, față de inculpata CCS, invocată prin apărător.
S-a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, față de inculpata CCS, sub aspectul infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 367 alin. 1 și 2 Cod penal și contrabandă, prev. și ped. de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG 54/2010, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, ca tardiv formulată.
Având în vedere soluția pronunțată asupra excepției de tardivitate invocate, s-a apreciat că nu se impune analiza propunerii de prelungire a măsurii preventive pe fond.
Împotriva încheierii sus-menționate, a formulat contestație Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, pentru motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând actele dosarului și încheierea contestată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Suceava a apreciat contestația ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 235 alin. 1 Cod procedură penală - Procedura prelungirii arestării preventive în cursul urmăririi penale,
"Propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi și libertăți cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive.";
Prin decizia Curții Constituționale nr. 336/30.04.2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 342/19 mai 2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de SVB în Dosarul nr. 681/86/2015 al Tribunalului Suceava - Secția penală și s-a constatat că dispozițiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nerespectarea termenului "cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive" atrage incidența art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală.
În considerentele deciziei sus-menționate, s-au reținut, în esență, următoarele:
"48. În concluzie, având în vedere toate cele arătate, ținând cont de faptul că rațiunea termenului de depunere a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat și de a elimina arbitrariul cât privește dispunerea prelungirii măsurii privative de libertate, Curtea constată că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu. Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la apărare și cu dispozițiile constituționale privind înfăptuirea justiției.
49. Prin urmare, Curtea reține că nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi și libertăți "cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive" este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, așa încât sunt incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exercițiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv și nulitatea absolută a actului făcut peste termen.";
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în conformitate cu disp. art. 268 alin. 1 Cod procedură penală - Consecințele nerespectării termenului,
"Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.";
În speță, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava a depus propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatei CCS la data de 03.08.2015, în timp ce măsura arestării preventive a acesteia urma să expire la data de 07.08.2015, fiind, deci, depășit termenul de 5 zile prevăzut de art. 235 alin. 1 Cod procedură penală.
Argumentul din susținerea contestației, în sensul că decizia Curții Constituționale nr. 336/30.04.2015 stabilește natura termenului, însă nu indică în mod concret modalitatea de calcul efectiv al acestuia, este neîntemeiat, întrucât acest mod de calcul este prevăzut în mod expres de art. 269 alin. 1, 2 Cod procedură penală - Calculul termenelor procedurale, în conformitate cu care:
"(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.
(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.";
În consecință, față de dispozițiile legale sus-menționate și având în vedere că potrivit disp. art. 147 alin. 4 din Constituția României "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în mod corect prin încheierea contestată s-a admis excepția tardivității propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, invocată prin apărător și, în consecință, s-a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatei CCS, ca tardiv formulată.
| ← CIRCUMSTANŢA AGRAVANTĂ REFERITOARE LA SĂVÂRŞIREA FAPTEI ÎN... | PROBATORIU TESTIMONIAL CONTRADICTORIU. LIBERA APRECIERE A... → |
|---|
