Tranzacţia încheiată de lichidatorul judiciar al societăţii comerciale debitoare şi creditoarea - societate comercială, într-un litigiu comercial. Calitatea procesuală a creditorului de a cere confirmarea tranzacţiei
| Comentarii |
|
Tranzacţia încheiată într-un alt litigiu comercial de lichidatorul judiciar şi societatea comercială creditoare, trebuie confirmată de judecătorul sindic în procesul de faliment. Renunţarea lichidatorului judiciar la cererea formulată de confirmare a tranzacţiei, judecătorul sindic nu înlătură calitatea procesuală a celeilalte părţi, semnatară a actului juridic să solicite confirmarea. Susţinerea lichidatorului judiciar că prin renunţarea sa, s-ar crea situaţia ca parte la tranzacţie şi titular al cererii de confirmare ar ajunge să fie societatea comercială - debitoare, este nefondată.
Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 127 din 1 februarie 2011
Prin sentința civilă nr. 861 din 15 septembrie 2010, Tribunalul Neamț a respins cererea administratorului judiciar C.D.IPURL privind renunțarea la cererea având ca obiect confirmarea tranzacției, ca inadmisibilă.
A admis cererile formulate de administratorul judiciar C. D. IPURL și de petenta SC M.T. SA și în consecință:
A confirmat tranzacția încheiată între debitorul SC U SA prin director general T.G.F. și administrator judiciar C.D.IPURL cu petenta SC M.T. SA, referitoare la dosar nr. 14908/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI - a comercială.
S-a reținut de către instanța de fond că:
Prin cererea formulată în cauză la data de 17.03.2009, administratorul judiciar C.D. IPURL desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC U SA a solicitat confirmarea încheierii tranzacției cu SC M.T. SA referitoare la stingerea litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 14908/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București - secția a VI-a comercială, având ca obiect pretenții (f.224-225, vol.30).
Cu privire la cererea de renunțare la judecarea cererii având ca obiect confirmarea încheierii tranzacției.
Având în vedere considerentele deciziei nr. 849/2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în recurs, obligatorie pentru instanță, s-a înlăturat susținerile administratorului privitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 246 C.proc.civ..
în consecință, în raport de dispozițiile art. 246 alin. (4) C.proc.civ. potrivit cărora, în această fază a judecății, „renunțarea nu se mai poate face decât cu învoirea celeilalte părți”, a respins, ca inadmisibilă cererea analizată, pentru considerentul că petenta SC M.T. SA nu a fost de acord cu aceasta.
Cu privire la cererile referitoare la confirmarea, încheierii tranzacției.
Prin tranzacția nr. 130/24.12.2008, debitorul SC U SA prin director general și administrator judiciar C.D. IPURL, în calitate de reclamant în dosarul nr. 14908/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a comercială, având ca obiect pretenții și petenta SC M.T. SA - pârât în același dosar, au convenit să stingă litigiul cu condiția ca aceasta din urmă să-i plătească suma de 100.000 Euro până la data de 31.12.2008, precum și suma de 45.564,5 Euro în perioada ianuarie-martie cu file CEC emise la data semnării tranzacției.
La pct. 3 din tranzacție, părțile contractante au stipulat clauza potrivit căreia „în cazul nerespectării termenelor de plată, tranzacția devine nulă, iar SC M.T. SA decade din beneficiul acestor termene, urmând să achite penalitățile de întârziere pentru sumele neachitate din obligațiile de bază în interiorul termenelor de mai sus” (f.73-74, vol.31).
Plata sumei de 100.000 Euro în termenul prevăzut în tranzacție, nu comportă nici o discuție, întrucât SC U SA a recunoscut această plată.
Pentru suma de 45.564,5 Euro, petenta SC M.T. SA a emis și a comunicat SC U SA, fila CEC seria BRDE1BF nr.0099676, în valoare de 45.564,5 Euro, scadentă la 31.03.2009 (f.76-77, vol.31).
Din adresa de înaintare a filei CEC înregistrată la SC U SA sub nr. 5171/14.01.2009 (f.123, vol.31), a rezultat că fila CEC seria BRDE1BF nr.0099676 a fost emisă și comunicată acesteia ca o garanție a faptului că, în perioada ianuarie-martie 2009, petenta SC M.T. SA va face plăți parțiale, urmând ca, după ultima plată, fila CEC să-i fie returnată în vederea anulării.
în perioada ianuarie-martie 2009, din suma de 45.564,5 Euro, petenta SC M.T. SA nu a plătit SC U. SA nici un Euro.
Din extrasul de cont emis de B.C.R. SA la data de 07.04.2009, a rezultat că la data de 06.04.2009, SC U SA a încasat în lei, suma de 45.564,5 Euro.
în acest scop, SC U SA a prezentat la bancă spre decontare fila CEC seria BRDE1BF nr.0099676, scadentă la data de 31.03.2009, emisă de petenta SC M.T. SA, dar nu pentru a onora plata sumei de 45.654,5 Euro, ci pentru a garanta plata acesteia prin alte file CEC ce ar fi trebuit emise în perioada ianuarie-martie 2009.
încasarea acestei sume de bani, a evidențiat faptul că SC U. SA nu a înțeles să activeze clauza contractuală prevăzută la pct. 3 din tranzacție, referitoare la nulitatea acesteia, ci prin proprie voință a acceptat să încaseze, cu oarecare întârziere față de termenul convenit de părți (31.03.2009), plata ultimei tranșe de bani.
Această operațiune a făcut, în favoarea SC M.T. SA, dovada îndeplinirii obligațiilor de plată asumate prin tranzacția în discuție. Obligațiile de plată fiind astfel îndeplinite, susținerile administratorului judiciar referitoare la nulitatea tranzacției pentru nerespectarea termenului de plată, nu au putut fi primite, întrucât SC U SA nu poate rămâne și în posesia sumelor de bani încasate potrivit tranzacției și liberă de aceasta.
SC U. SA fiind în posesia acestei sume de bani a fost de prisos a se mai analiza dacă tranzacția este sau nu în avantajul acesteia.
în cazul în speță, opoziția creditorilor la încheierea tranzacției s-a considerat a fi irelevantă, întrucât încheierea tranzacției de către administratorul judiciar conform art. 20 alin (1) lit. m) din Legea nr. 85/2006 cu modificările și completările ulterioare, este condiționată doar de confirmarea acesteia de către judecătorul sindic, creditorii neavând în acest sens nici o competență.
împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț au promovat recurs debitoarea SC U. SA și administratorul judiciar C.D. I.P.U.R.L. Piatra Neamț considerând-o nelegală motivat de faptul că în mod greșit instanța a respins ca inadmisibilă renunțarea administratorului judiciar la cererea de confirmare a tranzacției; această tranzacție nu trebuia comunicată părților deoarece nu exista contradictorialitate, acest principiu trebuind a fi respectat după renunțarea administratorului judiciar.
Au mai arătat recurenții că renunțarea la soluționarea cererii s-a făcut înainte de intrarea în cercetarea fondului, respingând cererea SC M.T. SA pe excepția lipsei calității procesuale active a petentei, excepție invocată din oficiu. S-a considerat că, confirmarea tranzacției este greșită deoarece prin sentința recurată, judecătorul sindic a confirmat o convenție nulă.
Instanța a apreciat fără temei ca deși SC M. T. SA și-a îndeplinit obligația de plata cu oarecare întârziere, prin acțiunea debitorului de a încasa cu întârziere suma, acesta a înțeles să nu activeze clauza prevăzuta la pct. 3 din tranzacție, referitoare la nulitatea acesteia.
Instanța a considerat greșit că debitorul, care este lipsit de capacitatea de a tranzacționa, poate face o renunțare valabilă la prevederile tranzacției.
De asemenea, instanța nu a observat că plata sumei de 45.564,5 Euro nu s-a făcut în cadrul și în executarea tranzacției, ci în executarea obligațiilor contractuale preexistente între părți.
S-a reținut greșit de instanță și scadența sumei de 45.564,5 Euro convenită, considerând că aceasta a devenit scadentă la 31.03.2009, contrar pct. 2.b. din înțelegerea nr. 130/24.12.2008.
Judecătorul sindic a ignorat nu numai voința administratorului judiciar de a nu încheia tranzacția în condițiile art. 271 C.proc.civ., ci și voința creditorilor, pe considerentul greșit că încheierea tranzacției de către administratorul judiciar este condiționată doar de confirmarea acesteia de către judecătorul sindic, creditorii neavând în acest sens nici o competență.
Judecătorul sindic a desființat hotărârea adunării creditorilor în afara cadrului legal instituit prin art. 14 alin. (7) din Legea privind procedura insolvenței.
Prin confirmarea tranzacției s-au afectat nu numai interesele debitorului și ale creditorilor, ci și constituirea contului de lichidare, ținând seama că în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, din creanțele recuperate de administratorul judiciar o cota de 2% trebuie virată de acesta în contul de lichidare U.N.P.I.R.
Conform art. 20 alin. (1) din legea specială, societatea comercială debitoare nu avea capacitatea juridică de a tranzacționa; au fost prejudiciați creditorii în dreptul dat de Legea nr. 85/2006 de a se opune măsurilor administratorului judiciar când acest fapt se impunea pe temei legal.
Tranzacția este nulă și pentru faptul că obligația de plată s-a efectuat cu întârziere și trebuiau eventual emise mai multe file CEC, iar termenul convenit de părți nu este 31.03.2009; SC U SA nu a înțeles să renunțe la clauza de nulitate, deoarece după încasarea sumei a transmis convocarea la conciliere.
Au mai precizat recurenții că judecătorul sindic nu putea confirma o tranzacție peste voința și interesul părților și să „anuleze” astfel Hotărârea creditorilor din 9.XI.2009.
SC M. T. SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, invocând tardivitatea declarării acestuia, iar pe fond respingerea ca nefondată a căii de atac formulată.
Analizând cererea de recurs, actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, instanța - Curtea de Apel Bacău - a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și de asemenea, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale; astfel, din analiza motivelor de recurs, în totalitatea lor, rezultă că recurenții nu fac nici o referire la faptul că anterior acțiunii obiectul tranzacției fusese realizat.
Tranzacția nr. 130 din 24 decembrie 2008 încheiată între debitoarea SC U SA și administratorul judiciar C.D. IPURL - reclamant și SC M.T. SA - pârât, a avut ca obiect stingerea litigiului avut pe rolul Tribunalului București, cu condiția ca pârâta să-i plătească reclamantei, suma de 100.000 Euro până la 31.12.2008, precum și suma de 45.564,5 Euro în perioada ianuarie - martie cu file CEC, emise la data semnării tranzacției.
Așa cum se reține și prin sentința recurată, suma de 45,564, 5 Euro a fost achitată de intimata-pârâtă la data de 06 aprilie 2009 - extras de cont emis de B.C.R. SA; motivele invocate de recurenți, precum că trebuiau emise mai multe file CEC și nu s-a respectat termenul de plată, nu constituie în speță, motiv de nulitate.
Astfel, termenul de plată era ianuarie-martie 2011, însă, prin adresa nr. 1010 din 12.02.2009 (fila 7 dosar fond), intimații solicita Tribunalului București să se dispună efectuarea expertizei la sediul pârâtei SC M. T. SA motivat de faptul că „judecătorul sindic nu a confirmat până în prezent tranzacția pentru desfășurarea cu celeritate a procesului” (fila 8 dosar fond), deci nu a solicitat constatarea nulității actului juridic încheiat de părți.
Mai mult, acțiunea civilă de constatare a nulității a fost formulată la 16 aprilie 2009 , după ce se încasase suma la 6 aprilie 2009.
Nu s-a făcut nicio dovadă de recurenți, precum că aceeași sumă de 45.564,5 Euro ar constitui obiectul altui contract comercial dintre părți, așa cum se reține prin motivele de recurs - fila 6 dosar; de asemenea, tot nefondată este și susținerea că prin sentința pronunțată, în fapt s-a anulat Hotărârea Adunării Creditorilor din 9.XI.2009, care au decis că tranzacția este contrară intereselor lor.
Tranzacția s-a încheiat cu peste un an înainte - decembrie 2008 - iar aceste aspecte trebuia să le aibă în vedere administratorul judiciar atunci și nu după încasarea sumei de către SC U SA
Referitor la faptul că renunțarea administratorului judiciar la confirmarea tranzacției s-a făcut anterior dezbaterii pe fond a cauzei, iar societatea comercială debitoare nu putea avea calitate procesuală de sine stătătoare în confirmarea tranzacției, în mod corect a reținut instanța de fond că această excepție a fost soluționată irevocabil de Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 849/16.10.2009 care a arătat că în analiza soluției pronunțate pe excepție, s-a apreciat ca fiind nelegală, având în vedere că legiuitorul a dat într-adevăr atribuția administratorului judiciar încheierea tranzacției (art. 20 lit. m) din Legea nr. 85/2006), însă nu se poate trage concluzia din această opoziție că partea cu care se tranzacționează nu are calitatea de a cere judecătorului sindic să confirme tranzacția.
Pe cale de consecință, față de cele mai susmenționate, instanța în temeiul art. 312 C.proc.civ., a respins recursul, ca nefondat.
(Judecător Claudia Popescu)
| ← Contestaţia în anulare. Citarea recurentului-administrator... | Contract de vânzare cumpărare încheiat între Statul Român... → |
|---|
