Decizie de eliberare din funcţie. Ordonanţă de urgenţă a Guvernului prin care s-a dispus desfiinţarea postului
| Comentarii |
|
Câtă vreme reclamantul a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea cererii sale, în cadrul procesual constituit de prevederile Legii nr. 554/2004 referitoare la posibilitatea persoanelor ale căror drepturi au fost afectate prin ordonanţe ale Guvernului, acţiunea sa nu va putea fi calificată de instanţă ca fiind un conflict de muncă, doar pentru motivul că reclamantul nu ar fi avut calitatea de funcţionar public şi pentru că în executarea măsurilor dispuse prin ordonanţa de urgenţă, instituţia publică ar fi emis ea însăşi o decizie.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 351 din 1 februarie 2011
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul G.P. a chemat în judecată pe pârâții: Guvernul României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Cluj și Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.196/24.04.2009 emisă de Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Cluj, obligarea la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi cuvenite, de la data expirării termenului de preaviz și până la efectiva reîncadrare.
în motivarea deciziei, reclamantul a arătat că, prin decizia emisă în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 a fost grav afectat dreptul său la muncă, fiind desființat locul său de muncă, pentru ca, după o scurtă perioadă de timp, acesta să fie reînființat.
Reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin.(1) din O.U.G. nr. 37/2009 și lit. g, pct. 8 din Anexa la acest act normativ.
în drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat în cauză lipsa calității sale procesuale pasive în primul capăt de cerere, având în vedere faptul că actul administrativ nu a fost emis de către această instituție.
De asemenea, Guvernul României a invocat în cauză excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere faptul că nu este emitentul actului contestat.
în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată, s-a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, nefiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 29 alin.(1) din Legea nr. 47/1992.
Pârâtul Oficiul de Studii Pedologiceș Agrochimice Cluj a invocat necompetența de soluționare a cauzei, având în vedere faptul că reclamantul nu are calitatea de funcționar public, ci face parte din personalul cu regim contractual, considerând că litigiul este unul de dreptul muncii.
în consecință, și acest pârât a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are calitatea de angajator.
Pârâtul a invocat în cauză și excepția tardivității introducerii acțiunii.
Prin sentința nr. 574/2009, Curtea de apel Cluj a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, calificând acțiunea ca fiind un litigiu de muncă.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 22.03.2010, tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată de Guvernul României și excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Studii Pedologice și Agrochimice Cluj, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Cluj.
Prin sentința civilă nr. 1531 din 3 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins ca fiind tardiv formulată acțiunea reclamantului G.P. în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Cluj.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Astfel cum rezultă din înscrisul depus în probațiune, în copie, la fila nr. 72 din dosarul Curții de Apel Cluj și, în original, la fila nr. 32 în dosarul Tribunalului Cluj, decizia nr.196/24.04.2009 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Cluj a fost înmânată personal reclamantului la data de 27.04.2009, acesta semnând de primire.
Acțiunea în constatarea nulității deciziei a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 10.07.2009, după împlinirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul G.P., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Lipsirea de temei legal a actelor normative pe baza cărora a fost emisă decizia contestată, respectiv a O.U.G. nr. 37/2009 și a O.U.G. nr.105/2009, prin deciziile nr. 1257/2009, nr. 1629/2009 și nr. 414/2010 a Curții Constituționale, face ca în cauză soluția primei instanțe de respingere ca tardiv formulată a contestației să nu fie legală, având în vedere faptul că, în condițiile date și actele subsecvente, emise în temeiul actelor declarate neconstituționale, încetează de drept.
Recurentul mai arată că, tocmai pentru aceste considerente, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Cluj a emis decizia nr.127/09.07.2010 prin care acesta a fost reintegrat pe postul de director, începând cu data de emiterii acesteia.
în consecință, recurentul arată că este îndreptățit la plata drepturilor salariale, indexate și reactualizate, cuvenite pentru perioada 22.05-02.11.2009 și 01.06-09.07.2010.
Se mai arată că decizia nr. 127/09.07.2010 a fost emisă ca urmare a adresei MADR nr.164263/30.06.2010, care prevede obligativitatea punerii în aplicare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1257/2009, nr.1629/2009 și nr. 414/2010, în sensul repunerii în situația anterioară intrării în vigoare a deciziilor menționate în cazul directorilor de la O.S.P.A.
Prin întâmpinările formulate, intimații au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat,
în recurs, s-au depus la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de reclamantul G.P., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.196/24.04.2009 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Cluj în temeiul disp. art. 3 alin.(1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, și a art. 65 și 73 alin.(1) din Codul muncii, recurentului, director al Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice Cluj, i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 22.05.2009.
Această decizie a fost într-adevăr primită de către recurent la data de 27.04.2009, astfel cum rezultă din mențiunea de primire efectuată de către acesta sub semnătură pe aceste act.
Având în vedere faptul că decizia de încetare a „raporturilor sale de muncă” a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, recurentul-reclamant a apreciat decizia nr.196/24.04.2009 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Cluj ca fiind un act nelegal, care produce o vătămare a drepturilor sale, solicitând anularea acestuia, prin plângerea prealabilă adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale la data de 21.05.2009, în termen de 30 de zile de la comunicare, astfel cum rezultă din confirmarea de primire depusă la fila nr.16 din dosarul Curții de Apel Cluj.
La această plângere prealabilă, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a răspuns prin adresa nr. 210914 din 19.06.2009, apreciind că este vorba despre o cerere „….prin care solicitați revocarea Deciziei nr. 196/24.04.2009 privind eliberarea din funcția publică de director executiv al Oficiului de Studii Pedologice și Agrochimice Cluj, …”.
S-a mai arătat prin acest răspuns că postul de director deținut la Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice Cluj „…a fost desființat prin ordonanță de urgență și nu din inițiativa angajatorului”.
Curtea reține că acest răspuns a întărit convingerea recurentului că actul a cărui anulare o solicită nu este un act de drept al muncii, ci un act administrativ, emis în temeiul unor dispoziții legale pe care le consideră neconstituționale, competența de verificare a acestuia revenind instanței de contencios administrativ, ce, de altfel, a fost investită de către acesta la data de 10.07.2009, potrivit dispozițiilor Legii nr.554/2004.
De altfel, în situația în care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale considera că cererea a fost greșit îndreptată, acesta avea obligația de a transmite cererea autorității competente, astfel încât recurentul să nu fie pus în situația de a se reține ulterior că ar fi intervenit prescripția dreptului său de a contesta o decizie ce prezintă o însemnătate deosebită pentru acesta, întrucât afectează dreptul său la muncă, la stabilitate în muncă, la remunerarea de care ar fi beneficiat în temeiul funcției pe care o ocupa.
Conform dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Conform alin. (2) din același articol, instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.
Alin. (3) prevede că, după pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.
Conform alin. (4), în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Alin. (5) al aceluiași articol prevede că acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
în acest cadru recurentul-reclamant a înțeles să investească instanța de contencios administrative cu soluționarea litigiului său, astfel încât prezenta acțiune nu putea fi calificată ca fiind un conflict de muncă.
Consecința acestei calificări eronate a fost aplicarea în jurisdicția muncii a dispozițiilor art. 283 alin.(1) lit. a) C.muncii, unei cereri ce nu era întemeiată pe dispozițiile art.78 din C.muncii, ci pe cele ale art.126 alin. (6) din Constituție, art.1 alin. (7) și art. 9 din Legea nr. 554/2004, constatându-se în mod greșit ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantului având ca obiect atât anularea actului emis în baza unor dispoziții a căror neconstituționalitate fusese invocată prin acțiune și în privința cărora, ulterior, în cursul judecării cauzei, Curtea Constituțională s-a pronunțat chiar în sensul neconstituționalității acestora, cât și repunerea sa în situația anterioară emiterii acestuia.
Astfel cum a invocat și recurentul, prin cererea de recurs formulată, O.U.G. nr. 37/2009 privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice, a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257/07.10.2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României.
De asemenea, prin decizia nr. 1629/03. 12.2009, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale si dispozițiile art. 1 pct. 1-5 si 26, art. 3, art. 4, art. 5, art. 8 și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul funcției publice, precum si pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale si ale celorlalte servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administrația publica centrala si locala, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.
Prin urmare, constatând că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamant ca fiind tardiv formulată, printr-o greșită calificare a demersului său juridic, urmează ca, în temeiul disp. art. 312 alin. (2), raportat la art. 304 pct. 3, 9 C.proc.civ., să se admită recursul declarat de către reclamantul G.P., să se caseze în totalitate sentința recurată și în consecință, potrivit disp. art. 312 alin. (6) și art. 2 alin.(1) lit. d) C.proc.civ., să se trimită cauza spre competentă soluționare în jurisdicție de contencios administrativ către Tribunalul Cluj.
| ← Contract de vânzare cumpărare încheiat între Statul Român... | Acţiune în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare → |
|---|
