Uzucapiune. Calitate procesuală pasivă. Teren ce a aparţinut unei persoane fizice
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1846, art. 1847, art. 1860, art. 1890
Legea nr. 69/1991"
Primăria nu are calitate procesuală pasivă în acţiunea privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în situaţia în care terenul în litigiu nu este proprietatea Primăriei, ci a unei persoane fizice; calitate procesuală pasivă nu poate avea decât adevăratul proprietar al imobilului.
C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2645 din 9 octombrie 2001, în C.A. Bucureşti, P.J.C. 2001-2002
Prin sentinţa civilă nr. 5608 din 26 mai 2000, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.C. şi P.D. împotriva pârâtei Primăria sectorului 6 Bucureşti; a constatat că reclamanţii au dobândit, prin împlinirea termenului de prescripţie
achizitivă de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, în suprafaţă de 430 mp, prin posesia neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar, în perioada 1962-2000 (prin joncţiunea posesiei reclamanţilor cu cea a autorului lor, P.V.).
Pentru a adopta această soluţie, prima instanţă a reţinut, pe baza declaraţiilor, martorilor audiaţi în cauză şi a raportului de expertiză, că tatăl reclamanţilor a intrat în stăpânirea terenului în litigiu în anul 1964, l-a îngrădit şi folosit ca grădină legume până la decesul său din anul 1998; după această dată, posesiunea a fost transmisă reclamanţilor, care o exercită şi astăzi, fară a fi tulburaţi de vreo terţă persoană.
S-a apreciat astfel a fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 1846, art. 1847, art. 1860 şi art. 1890 C. civ., ceea ce a permis constatarea dobândirii de către reclamanţi a dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, al cărei termen s-a îndeplinit prin joncţiunea posesiei acestora cu cea a autorului lor.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, de Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 158 din 22 ianuarie 2001.
Pentru a decide în acest mod, tribunalul a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, ridicată prin motivele de apel, nu este întemeiată, deoarece între terenul în litigiu şi cel la care se referă sentinţa invocată de apelantă nu există identitate, iar o eventuală suprapunere între acestea este o chestiune de executare sau care poate fi rezolvată pc calea revendicării; în plus, excepţia nu a fost ridicată în faţa primei instanţe.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că instanţa de apel a respins neîntemeiat această excepţie, fară a avea în vedere că terenul în litigiu se suprapune cu cel aflat în proprietatea lui P.G., al cărui drept a fost constatat prin sentinţa civilă nr. 3298 din 29 aprilie 1996.
Chiar şi în situaţia în care cele două terenuri nu s-ar suprapune, recurenta susţine că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât terenul cu privire la care reclamanţii au invocat uzucapiunea este un teren privat, fiind de altfel de notorietate şi faptul că Primăria sectorului 6 Bucureşti nu deţine terenuri în proprietate, aşa cum rezultă din prevederile art. 4 şi art. 5 coroborate cu art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 69/1991, republicată.
De asemenea, faptul că excepţia în discuţie nu a fost invocată la fond nu are nicio relevanţă, atâta timp cât este vorba despre o excepţie absolută, ce poate fi ridicată în orice fază a procesului.
Recursul este fondat, în sensul celor ce urmează.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie; prin urmare, poate fi invocată de oricine are interes şi chiar de instanţă din oficiu, în orice stare a procesului. De aceea, împrejurarea că această excepţie nu a fost ridicată în faţa primei instanţe, ci direct în apel, nu constituie un impediment de a fi primită, cum greşit a apreciat tribunalul.
S-a mai invocat, în justificarea excepţiei, şi faptul că terenul în litigiu nu este proprietatea Primăriei sectorului 6 Bucureşti, întrucât este vorba despre un teren privat şi, de altfel, faţă de dispoziţiile Legii nr. 69/1991, primăriile nu pot avea terenuri în proprietate. Din acest punct de vedere, recursul este fondat, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, Primăria sectorului 6 Bucureşti, urmând a fi admisă.
Este de principiu că uzucapiunea se opune adevăratului proprietar, consecinţa fiind că într-o acţiune având acest obiect calitate procesuală pasivă nu poate avea decât adevăratul proprietar al imobilului.
Reclamanţii, cărora le incumba sarcina probei şi pe aspectul calităţii procesuale a părţilor din proces, nu au făcut nicio dovadă din care să rezulte că pârâta, Primăria sectorului 6 Bucureşti, pe care au chemat-o în judecată, este proprietara terenului cu privire la care au invocat uzucapiunea, aceasta contestând că bunul ar fi proprietatea sa.
Dimpotrivă, din chiar declaraţia martorei reclamanţilor P.S., reiese că terenul în litigiu a aparţinut unui proprietar persoană fizică şi nu pârâtei, Primăria sectorului 6 Bucureşti, chemată în judecată de reclamanţi.
în aceste condiţii, este neîndoielnic că între pârâta chemată în judecată adevăratul proprietar al imobilului litigios nu există identitate, ceea ce face ca pârâta să nu aibă legitimitate procesuală pasivă în cauză.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, faţă de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 69/1991 a administraţiei publice locale, nu primăriile, ci unităţile administrativ-teritoriale au un patrimoniu, având în proprietate bunuri din domeniul privat şi din domeniul public de interes local, aşa încât şi din acest punct de vedere lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei sectorului 6 Bucureşti se impunea a fi reţinută.
| ← Uzucapiune. Vacanţă succesorală. Calitate procesuală... | Uzucapiune. Capacitate procesuală de folosinţă. Pârâţii... → |
|---|
