Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă)
| Comentarii |
|
Judecătoria ÎNTORSURA BUZĂULUI Sentinţă civilă nr. 371 din data de 08.12.2017
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA Dosar nr.419/248/2017
ÎNTORSURA BUZĂULUI
SENTINȚA CIVILĂ NR.371
Ședința publică din data de 8 decembrie 2017
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ...- judecător
GREFIER: ...
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul ...în contradictoriu cu pârâtul ..., având ca obiect "uzucapiune";.
Procedură fără citare părților, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual.
Se constată că dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2017, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul art.396 alin.1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8.12.2017.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea, astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului sub nr.419/248/30.06.2017, reclamantul ...l-a chemat în judecată pe pârâtul …, solicitând instanței să constate că reclamantul a dobândit prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 25263 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/1, cu suprafața de 1272 mp și asupra imobilului înscris în CF 25264 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/2, cu suprafața de 856 mp, să dispună schimbarea categoriei celor două terenuri și să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra celor două imobile (filele 5-8 și 46-47).
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că, autorii lui și, ulterior, reclamantul, au exercitat o posesie publică, pașnică, netulburată, continuă și sub nume de proprietar asupra imobilului înscris în CF 25263 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/1, cu suprafața de 1272 mp și asupra imobilului înscris în CF 25264 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/2, cu suprafața de 856 mp, încă dinainte de anul 1940.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1460 și urm. C.Civ. austriac.
Prin întâmpinare, pârâtul …, a arătat că, în cauză, nu se încalcă dreptul de proprietate publică al orașului (fila 39).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Instanța constată, pe de-o parte, că reclamantul invocă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în temeiul dispozițiilor Codului civil austriac, arătând că posesia lui, prin joncțiune cu posesia autorilor săi, își are momentul de început înainte de anul 1940.
Pe de altă parte, instanța constată că imobilele ce fac obiectul prezentei acțiuni sunt înscrise în CF 25263 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/1 și în CF 25264 Întorsura Buzăului, nr.top.1971/30/2/1/2.
Prin decizia de îndrumare nr.15/1966, fostul Tribunal Suprem a statuat că "în regiunile în care transmiterea drepturilor reale imobiliare este supusă regimului legii pentru unificarea dispozițiilor de carte funciară, din 27 aprilie 1938, dobândirea acestor drepturi prin uzucapiune este reglementată de dispozițiile art.27 și art.28 din această lege, și nu de dispozițiile Codului civil";.
Ulterior, această soluție a fost nuanțată, făcându-se distincție între uzucapiunile începute înainte de data de 15 septembrie 1943 (dată când s-au pus în aplicare dispozițiile Legii nr.389/1943) - care sunt reglementate de legile maghiare sau, după caz, de Codul civil austriac din anul 1811 -, uzucapiunile începute după data de 15 septembrie 1943 și uzucapiunile începute după data de 15 iulie 1947 (dată când s-a pus în aplicare Decretul-Lege nr.115/1938) - care sunt reglementate de prevederile Decretului-Lege nr.115/1938.
Astfel, s-a stabilit că uzucapiunilor începute înainte de data de 15 septembrie 1943 li se aplică dispozițiile legilor maghiare sau, după caz, cele ale Codului civil austriac, pentru că din dispozițiile art.6 alin.2 Legea nr.241/1947 - care prevăd că prescripțiile începute înaintea punerii în aplicare a acestei legi sunt cârmuite, în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început - reiese cu claritate că dispozițiile art.27 și art.28 din Decretul-Lege nr.115/1938 nu pot fi extinse, deoarece ar însemna să li se dea efect retroactiv.
Rezultă astfel că soluționarea unei cereri având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune presupune stabilirea neîndoielnică a datei la care a început posesia, în funcție de această dată determinându-se regimul juridic aplicabil.
Instanța constată că reclamantul, prin avocat ales, a solicitat, în probațiune, pentru dovedirea datei de început a posesiei reclamantului, în sens larg, incluzându-se aici și joncțiunea cu posesia autorilor săi, administrarea probei testimoniale cu doi martori.
Astfel, în ședința publică din data de 17.11.2017, instanța a procedat la audierea martorului ..., persoană în vârstă de 70 de ani, născut în anul 1947, acest martor arătând că primele sale amintiri în legătură cu aceste terenuri sunt de când avea vârsta de 10 ani, în jurul anului 1955 și își aduce aminte că atunci terenurile erau folosite de tatăl petentului (fila 77).
În aceeași ședință, instanța a procedat la audierea martorului …, născut în anul 1948, acest martor arătând că are cunoștință de faptul că părinții reclamantului folosesc terenul încă de când martorul avea vârsta de 15 ani, deci pe la începutul anilor 1960 (fila 88).
Din examinarea acestor declarații, instanța constată că nu se poate stabili, fără echivoc, faptul că posesia reclamantului, în sens larg, își are începutul înainte de anul 1940, întrucât nu se oferă un reper temporal précis, datele oferite de martori plasând începutul posesiei în jurul anului 1955.
Potrivit art.249 C.Proc.Civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
După epuizarea probatoriului încuviințat, instanța, la termenul din data de 17.11.2017, i-a pus în vedere reclamantului, prin avocat ales, să indice dacă înțelege să propună probe noi, iar apărătorul reclamantului a arătat că nu mai are alte probe de propus.
Este adevărat că, potrivit art.22 C.Proc.Civ., instanța trebuie să aibă rol activ, însă acest rol este limitat de principiul disponibilității
Astfel, instanța nu are obligația de a ordona anumite dovezi, câtă vreme părțile au avut la îndemână mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau, iar rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii judecătorului în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia, mai ales în cazul în care partea beneficiază și de asistență juridică.
Totodată, instanța constată că nici solicitarea reclamantului, prin apărător ales, potrivit căreia ar trebui ca, după administrarea probatoriului, instanța să aleagă temeiul juridic aplicabil din mai multe posibile, nu poate fi primită, întrucât ar însemna că instanța ar schimba, cu ocazia deliberării, cauza juridică a cererii de chemare în judecată.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul ...în contradictoriu cu pârâtul ….
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul …, CNP …, domiciliat în …, jud. Covasna, în contradictoriu cu pârâtul … cu sediul în …, jud. Covasna, CUI ….
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Întorsura Buzăului.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2017.
PREȘEDINTE GREFIER
…...
Redactat.Jud….
Tehnored.gr…..
19.12.2017/4ex.
| ← Uzucapiune. Jurisprudență Uzucapiune (Prescripţia achizitivă) | Plângere contravenţională. Jurisprudență Plângeri prealabile → |
|---|
