Uzucapiune. Uzucapiune începută anterior anului 1930. Expropriere neoperată în cartea funciară. Consecinţe
| Comentarii |
|
Decretul-lege nr. 115/1938, art. 27-28 Legea nr. 389/1943, art. 31 Legea nr. 241/1947, art. 6 alin. (2) C. civ., art. 1847, art. 1865 Decretul nr. 167/1958, art. 16
Conform art. 31 din Legea nr. 389 din 22 iunie 1943 pentru extinderea legislaţiei şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 241/1947, prescripţiile începute înainte de intrarea vigoare a legilor amintite sunt cârmuite, în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de dispoziţiile legii sub care au început să curgă.
Faptul că Statul nu apare intabulat în C.F. cu titlu de expropriere este lipsit de relevanţă, întrucât Statul dobândeşte dreptul de proprietate fără înscriere în C.F. şi nici nu atrage întreruperea termenului de prescripţie achizitivă, întrucât această împrejurare nu se încadrează în cazurile de întrerupere prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 1865 C. civ.
C.A. Alba lulia, Secţia civilă, decizia nr. 1.449 din 10 iunie 2003, C.A. Alba lulia, B.J.C.P.J. 2003
Judecătoria a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu au făcut dovada că au posedat terenurile în litigiu în condiţiile art. 1847 C. civ., iar în
regimul de carte funciară dreptul de proprietate prin uzucapiune se poate dobândi numai în condiţiile art. 27 şi art. 28 ale Decretului-lcge nr. 115/1938, or, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textele de lege amintite.
Prin sentinţa civilă nr. 1280 din 23 aprilie 2002 pronunţată de Judecătoria Deva s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii T.G. şi alţii, împotriva pârâţilor R.F.G. şi alţii, prin care s-a solicitat să se constate că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor înscrise în C.F. nr. 121 Vorţa, nr. top. 2841/1, 2844, 2848/2, 2835, 2836, 2838, 2839, 2848/3, 2840, 2841, 2842, 2845, 2846, 2847, ca efect al uzucapiunii şi să se dispună anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de B.N.P.
O.A. şi S.E. încheiate între pârâţii R.F.G. şi alţii şi cumpărătoarea SC S&C Co SRL Timişoara, având ca obiect terenurile în litigiu.
împotriva acestor sentinţe civile au declarat apel reclamanţii, motivând faptul că terenurile în litigiu au fost expropriate de la baroneasa I.I., care a fost despăgubită de stat, împrejurări constatate prin hotărâre judecătorească şi că în vederea recuperării despăgubirilor, terenurile au fost predate în folosinţă autorilor reclamanţilor, care în perioada 1932-1939 au achitat în întregime cupoanele de rentă, terenurile fiind folosite în mod continuu de reclamaţi, de circa 70 de ani.
S-au reţinut că terenurile din litigiu, în suprafaţă tabulară de 54.066 mp au făcut parte din moşia baronesei I.I., fiind expropriate în anul 1922, proprietara fiind despăgubită.
Parcelele expropriate au fost identificate pe numere topografice prin hotărârea Comisiei de expropriere.
In vederea împroprietăririi ţăranilor s-a efectuat o expertiză, printre cei împroprietăriţi faptic şi care au plătit renta figurând şi antecesorii reclamanţilor.
întrucât antecesorii reclamanţilor nu sunt în posesia certificatelor de împroprietărire, reclamanţii au interes legitim de a cere constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra parcelelor ce le folosesc efectiv de la antecesorii lor de peste 70 de ani şi cu care figurează în registrul agricol, ei şi antecesorii lor, începând cu anul 1932.
In cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938, ci dreptul cutumiar maghiar sau Codul civil austriac, termenul de prescripţie achizitivă începând să curgă anterior legislaţiei de extindere, reclamanţii beneficiind de joncţiunea posesiei lor cu cea a antecesorilor.
In accst sens, potrivit art. 31 din Legea nr. 389 din 22 iunie 1943, pentru extinderea legislaţiei şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 241/1947, prescripţiile începute înainte de intrarea în vigoare a legilor amintite sunt cârmuite în ce priveşte natura, durata şi efectele lor de dispoziţiile legii sub care au început a curge.
Cum, în speţă, termenul de prescripţie achizitivă a început să curgă anterior anului 1930 fiind îndeplinit termenul de 30 de ani prevăzut de art. 1478 C. civ. austriac, cât şi termenul de 32 de ani prevăzut de dreptul cutumiar maghiar, reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune însă numai asupra parcelelor aflate efectiv în posesia lor, identificate prin expertiză topografică.
Este adevărat că moştenitoarea baronesei expropriate, profitând de faptul că exproprierea nu a fost operată în C.F., a intabulat titlul de proprietate, fapt ce nu atrage întreruperea termenului de prescripţie achizitivă, întrucât această împrejurare nu se încadrează în cazurile de întrerupere prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 şi de art. 1865 C. civ., iar moştenitoarea pârâtă R.F.G. nu a fost niciodată în posesia parcelelor folosite de reclamanţi.
De altfel, statul dobândeşte dreptul de proprietate fară înscrierea în cartea funciară, iar terenul aparţinând domeniului privat al comunei Vaţa, începând cu data exproprierii, anul 1922, terenurile de această natură pot fi uzucapate.
In urma analizării şi aprecierii probelor administrate în instanţa de fond şi de apel, Tribunalul Hunedoara, prin decizia civilă nr. 132 din 13 martie 2003 pronunţată în dosarul nr. 5764/2003, a admis apelul reclamanţilor, a modificat parţial sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea civilă şi a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenurilor în litigiu aflate efectiv în posesia lor, identificate prin schiţa anexă nr. 2 la raportul de expertiză topografică efectuat de expert C.M., schiţă ce face parte integrantă din prezenta decizie.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor apelanţi în cartea fiinciară potrivit prezentei decizii.
Investită cu soluţionarea recursurilor declarate pârâţii R.F.G., C.M. şi SC S&C Co SRL Timişoara, Curtea de Apel Alba, prin decizia civilă nr. 1449 din 10 iunie 2003, a respins recursurile ca nefondate reţinând că terenurile din litigiu au fost expropriate în baza Legii de expropriere pentru utilitate publică din anul 1864 modificată în 1903 şi 1923 care a rămas în vigoare până în anul 1949.
Este adevărat că Statul nu apare intabulat în C.F. cu titlu de expropriere, însă această împrejurare este lipsită de relevanţă, întrucât Statul dobândeşte dreptul de proprietate fară înscriere în C.F., iar terenul aparţinând domeniului privat al comunei Vaţa este susceptibil de uzucapiune.
In speţă, sunt îndeplinite condiţiile legale pentru uzucapiune potrivit dreptului cutumiar maghiar, reclamanţii şi antecesorii lor folosind terenurile din anul 1932, fiind deci împlinit termenul de prescripţie achizitivă prevăzut de dreptul cutumiar maghiar.
împrejurarea că antecesorii reclamanţilor au achitat renta şi că nu s-a dovedit să fi fost achitată integral este lipsită de relevanţă, întrucât posesia reclamanţilor şi a antecesorilor lor a fost utilă pentru uzucapiune, folosind terenurile în nume de proprietari, aflându-se în faţa unei intervertiri a posesiei.
împrejurarea că reclamanţii nu posedă titlu de împroprietărire în baza reformelor agrare din 1922 şi 1945 nu are nicio tangenţă în cauză, reclamanţii solicitând constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune şi oricum ţăranilor cărora li s-a impus plata unor rente pentru terenurile predate de la grofii expropriaţi, ca şi cele din litigiu, au devenit proprietari de fact o după achitarea rentelor, statul nemai-revendicând niciodată terenurile pentru care s-au achitat rente.
| ← Uzucapiune. Aplicare a legii civile în timp. Joncţiune a... | Uzucapiune. Posesie începută între anii 1943 şi 1947.... → |
|---|
