Uzucapiune. Posesiune începută în 1945. Legea aplicabilă
| Comentarii |
|
Legea nr. 241/1947, art. 6 alin. (2) Decretul-lege nr. 115/1938 C. civ., art. 1846, art. 1847 şi art. 1860
Uzucapiunilor începute înainte de 15 septembrie 1943 li se aplicau Codul civil austriac sau, după caz, legile locale maghiare, uzucapiunilor începute între 15 septembrie 1943 şi 12 iulie 1947 li
se aplicau dispoziţiile Codului civil român, iar uzucapiunilor începute după data de 12 iulie 1947 li se aplicau dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938.
C.A. Oradea, Secţia civilă mixtă, decizia nr. 1461 din 21 octombrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 832 din 6 februarie 2007 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 3845/2006, s-a admis cererea reclamantei N.E.T.F. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului O. şi s-a constatat că reclamanta a dobândit cu titlu de uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 97 T., sub A 27, având nr. top. 664, în cotă de 227 mp; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 97 T., sub A 27, având nr. top. 664, în cotă de 227 mp.
Prin considerentele sentinţei se reţine în esenţă că în anul 1945 antecesoarea reclamantei, N.N., a cumpărat la data de 20 octombrie 1945 imobilul în suprafaţă de 770 mp., înscris în C.F. nr. 200 T. în anul 1961 a introdus acţiune în prestaţie tabulară, admisă prin sentinţa civilă nr. 4506/1961, dar neînscrisă în cartea funciară datorită neglijenţei, intervenind prescripţia. Dreptul de proprietate al antecesoarei reclamantei asupra acestei suprafeţe a fost stabilit ulterior, iniţial în baza sentinţei civile nr. 5483/1979 a Judecătoriei Oradea, prin care s-a recunoscut dreptul acesteia asupra unei bătături de 250 mp, şi ulterior în baza Legii nr. 18/1991 asupra diferenţei de 519 mp. Pe lângă această suprafaţă de 770 mp antecesoarea şi apoi reclamanta, au mai utilizat o suprafaţă de 277 mp ca şi grădină.
Având în vedere că autoarea reclamantei, N.N., a intrat în posesia terenului încă din 1945, iar reclamanta în calitate de succesoare a acesteia a înţeles să uzeze de facultatea joncţiunii posesiilor, instanţa a reţinut îndeplinită şi condiţia termenului necesar pentru recunoaşterea dreptului de proprietate în patrimoniul acesteia.
împotriva hotărâri primei instanţe a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului O., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 238 din 11 aprilie 2008 a admis ca fondat apelul şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantă, fară cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în motivarea
hotărârii că prin decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului-lege nr. 115/1938.
In speţă, din probele administrate în cauză - declaraţiile martorilor şi expertiză topografică - rezultă că mama reclamantei şi în continuare reclamanta, au folosit neîntrerupt imobilul identificat cu nr. top. 664 în suprafaţă de 277 mp, reprezentând în natură grădină în intravilan, aflată în prelungirea suprafeţei de 770 mp, aferentă nr. top. 687 T.
Posesia este exercitată de aproximativ 50 de ani, potrivit declaraţiei martorei E.F., deci din anul 1956 (raportat la data audierii martorei 2006). Declaraţia acestei martore este mai veridică în comparaţie cu declaraţia martorului E.E. care a raportat momentul începerii posesiei la data naşterii sale, ori percepţia acestui martor la acel moment este îndoielnică dat fiind specificul vârstei.
întrucât pentru posesiile începute în anul 1956 se aplică Decretul-
lege nr. 115/1938 şi având în vedere decizia pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a constatat că în speţă nu sunt aplicabile cazurile de uzucapiune prevăzute de Codul civil ci acelea prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938, şi anume uzucapiunea tabulară şi cea cxtratabulară. Posesia exercitată de către reclamanta intimată nu se încadrează în niciuna din modalităţile de dobândire a dreptului de pro-
prictate prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938. In ccea ce priveşte categoria din care face parte imobilul în litigiu, instanţa reţine că potrivit adresei emisă de Consiliul Local al Municipiului O., imobilul cu nr. top. 664 înscris în C.F. nr. 97 T., în suprafaţă de 277 mp, nu face parte din domeniul public al Municipiului O.
împotriva acestei decizii, în termen şi legal timbrat a declarat recurs reclamanta N.E.T.F., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului şi rejudecând în fond, a păstra în totalitate sentinţa civilă nr. 832 din 6 februarie 2007 a Judecătoriei Oradea, fară cheltuieli de judecată.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este nelegală, deoarece raportat la probele administrate în cauză, din carc reiese că anul înccperii cursului prescripţiei achizitivc este anul 1945, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că în speţă sunt aplicabilc
dispoziţiile Decretului-lege nr. 115/1938, iar condiţiile impuse de art. 27 şi 28 din acest act normativ, nu sunt îndeplinite în cauză.
Recurenta a mai susţinut că uzucapiunilor începute între momentul extinderii legislaţiei române în Transilvania prin Legea nr. 389 din 22 iunie 1943 şi data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 115/1938, prin Legea nr. 241/1947, cum este cazul în speţă, li s-au aplicat şi li se aplică reglementările Codului civil.
Pe de altă parte, sub aspectul naturii juridice a imobilului din litigiu, potrivit adresei emisă de Consiliul Local al Municipiului O., imobilul cu nr. top. 644, în suprafaţă de 277 mp, nu face parte din domeniul public al Municipiului O.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităţilor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea a reţinut că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că antecesoarea recurentei a început posesia în anul 1956, niciun martor nu a indicat acest an ca început al posesiei, doar martora E.F. a făcut precizarea că a fost vecină cu mama recurentei de aproximativ 50 de ani, când aceasta locuia deja în imobilul din litigiu şi înlăturată depoziţia martorului T.E., care a relatat că de când s-a născut (martorul având vârsta de 64 de ani) acesta a fost vecin cu mama reclamantei şi apoi cu aceasta din urmă, care au folosit imobilul în suprafaţă de circa 10 ari, în mod neîntrerupt şi sub nume de proprietar. Coroborate cele două declaraţii de martori şi cu raportul de expertiză, din care rezultă că imobilul a fost delimitat aşa cum a fost folosit, printr-un gard, rezultă că anul începerii cursului prescripţiei achizitive este 1945, anul în care s-a cumpărat terenul pentru edificarea casei de locuit.
Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare din 27 aprilie 1938, prevedea că prescripţiile împlinite, precum şi cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi, sunt cârmuite în ceea ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de dispoziţiile legii sub care au început.
Uzucapiunilor începute înainte de 15 septembrie 1943 li se aplicau Codul civil austriac sau, după caz, legile locale maghiare, uzucapiunilor începute între 15 septembrie 1943 şi 12 iulie 1947 li se aplicau dispoziţiile Codului civil român, iar uzucapiunilor începute după data de 12 iulie 1947 li se aplicau dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din Decretul-lege
nr. 115/1938, astfel, că, în speţă, cursul prescripţiei achizitive a înccput în anul 1945, aceasta intră sub incidenţa Codului civil român şi nu a dispoziţiilor Decretului-lege nr. 115/1938.
| ← Accesiune imobiliară. Constructii edificate. Dovedire | Uzucapiune. Posesia începută în jurul anilor 1930-1940. Legea... → |
|---|
