Validarea curatorului special desemnat de notarul public

Prin raportare la dispoziţiile art. 150 alin. (3) NCC, validarea de către instanţa de tutelă a curatorului special desemnat de către notarul public în cadrul procedurilor succesorale notariale este oportună în ipoteza în care între tutore (sau reprezentantul legal) şi minor se ivesc interese contrare.

Jud. Năsăud, sent. civ. nr. 822 din 5 aprilie 2012, nepublicată

Prin cererea înregistrată, petentul BNP I.D.G. a solicitat instanţei să dispună cu privire la validarea numitului P.F., în calitate de curator special, pentru a-l asista pe fiul său, P.R.C., născut la data de 25.09.1996, la dezbaterea succesiunii defunctei sale bunici, P.C., decedată la data de

13.06.2011, cu ultimul domiciliu în Gherla, jud. Cluj.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că pe rolul BNP I.D.G. se află spre soluţionare dosarul succesoral privind-o pe defuncta P.C., decedată la data 13.06.2011, cu ultimul domiciliu în Gherla, judeţul Cluj. Prin sentinţa civilă nr. 21/09.01.2012 a Judecătoriei Năsăud, s-a apreciat că nu există interese contrare între minor şi tatăl său, P.F., în ceea ce priveşte dezbaterea succesiunii defunctei P.F., iar acesta nu vine în concurs cu fiul său, astfel încât s-a respins acţiunea ca lipsită de interes. In considerente s-a reţinut că, potrivit art. 150 alin. (3) NCC, pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, se poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de instanţa de tutelă. Deşi prin aceste considerente s-a explicat că nu se impune desemnarea unui curator special pentru minorul P.R.C., prin raportare la absenţa intereselor contrare şi asistarea care poate fi îndeplinită în mod legal de către tatăl său, P.F., care nu are calitate de moştenitor legal şi o participare în concurs la dezbaterea succesiunii după defuncta P.C., totuşi s-a insistat prin promovarea acestei cereri.

Instanţa a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 21/2012, reţinând că, în speţă, se regăseşte tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză. De altfel, în mod cert, prin raportare la dispoziţiile art. 150 alin. (3) NCC, validarea de către instanţa de tutelă a curatorului special desemnat de notarul public în cadrul procedurilor succesorale notariale este oportună în ipoteza în care între tutore (sau reprezentantul legal) şi minor se ivesc interese contrare. în speţă, prin raportare la vârsta minorului - 16 ani, se apreciază că acesta este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă, sens în care se impune antrenarea instituţiilor reprezentării (asistării) şi autorizării în funcţie de circumstanţe.

Reprezentarea intervine întotdeauna în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, respectiv în cazul minorilor sub 14 ani şi al majorilor puşi sub interdicţie judecătorească. Asistarea intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, respectiv în cazul minorilor

cu vârsta între 14-18 ani. Intr-o atare ipoteză, reprezentanţii legali sunt părinţii minorului, reţinând şi regula care vizează exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi. Autorizarea intervine în cazul în care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi ocrotitorul legal care îl asistă îndeplinesc acte de dispoziţie.

In prezentul caz, asistarea minorului poate fi efectuată cu succes de către reprezentantul său legal, tatăl P.F., pe de o parte, întrucât nu se sesizează interese contrare între minor şi tatăl său, iar la dezbaterea succesiunii după defuncta P.C., minorul P.R.C. participă prin antrenarea instituţiei reprezentării succesorale, în calitate de nepot de fiică predecedată (mama P.L.L., născută P, decedată la 30.04.2003). Pe de altă parte, P.F. nu participă la dezbaterea acestei succesiuni, deoarece nu are calitatea de moştenitor, fiind doar soţul numitei P.L.L., născută P., decedată la data de 30.04.2003. în consecinţă, instanţa a apreciat că nu poate fi reanali-zată cererea reiterată de BNP, chiar dacă este formulată direct de acesta după emiterea încheierii de desemnare a curatorului special, conside-rându-se că această cerere se axează pe acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi implicit aceleaşi părţi ca în dosarul nr. (...)/2001 al Judecătoriei Năsăud.

In concret, dezbaterea masei succesorale se poate realiza prin asistarea minorului de către reprezentantul său legal, P.F., fară să necesite procedura reclamată de prevederile art. 150 alin. (3) NCC, care are conotaţie facultativă în raport de întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de aceste dispoziţiile legale, şi nu obligatorie.

Notă. 1. Sentinta civilă nr. 21/2012 ce a stat la baza reţinerii autorităţii de lucru judecat este prezentată la pct. 119. In opinia noastră, nu există identitate de obiect. Astfel, acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 21/2012 a avut ca obiect numirea unui curator pentru reprezentarea intereselor unui minor în procedura dezbaterii succesorale, înte-meindu-se pe prevederile art. 110 şi urm., art. 178 şi urm. NCC.

Obiectul prezentei cauze îl constituie validarea de către instanţa de tutelă a curatorului special desemnat de notarul public în cadrul procedurilor succesorale notariale, temeiul de drept constituindu-l dispoziţiile art. 150 alin. (3) NCC. Credem că, în cauză, se pune problema efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, care se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile

juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Cu alte cuvinte, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în cel de-al doilea proces, care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Reglementarea puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate (I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 3028/2012).

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 166 CPC, respectiv art. 432 NCPC) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi. Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente, obiect, părţi, cauză, nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces, care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 995 din 4 februarie 2009).

2. Potrivit art. 229 alin. (1) şi (32) din Legea nr. 71/2011, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 60/2012 (M. Of. nr. 255 din 17 aprilie 2012), până la intrarea în vigoare a reglementării privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile instanţei de tutelă şi de familie, numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziţie sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă

caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instantă.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Validarea curatorului special desemnat de notarul public