Stabilire locuinţă minor. Ordonanţă preşedinţială. Condiţia urgenţei
| Comentarii |
|
Măsura schimbării temporare a locuinţei copilului trebuie să aibă un caracter excepţional şi să fie temeinic justificată, simpla prezumţie că acesta se află la o vârstă la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind suficientă.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. I civ., dec. nr. 85/R din 9 martie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 434/12.01.2012, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, s-a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A.M.D. în contradictoriu cu pârâtul A.C.I. împotriva sentinţei expuse a declarat recurs reclamanta. Recursul declarat nu este fondat.
In ceea ce priveşte apărarea intimatului vizând excepţia inadmis-ibilităţii acţiunii, ce se impune a fi analizată cu prioritate, deoarece premerge analizei motivelor recursului, Tribunalul reţine că, şi după intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod civil, stabilirea temporară a domiciliului minorului pe calea ordonanţei preşedinţiale este posibilă în temeiul dispoziţiilor art. 581 CPC. Este real că dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 6132 CPC vizează doar măsurile de încredinţare a minorului, pensia de întreţinere, alocaţia pentru copii şi folosirea locuinţei comune a soţilor, nu şi măsura stabilirii domiciliului minorului, însă contrar opiniei exprimate de intimat, această enumerare, chiar limitativă de ar fi, nu exclude posibilitatea ca în orice altă situaţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 CPC, pe calea ordonanţei preşedinţiale să se poată lua măsuri temporare cu privire la un minor rezultat din căsătorie.
Verificând criticile aduse hotărârii prin motivele de recurs, Tribunalul constată că în cauză nu sunt motive care să conducă la modificarea
soluţiei date de instanţa de fond. In mod judicios prima instanţă a stabilit că în cauză nu este îndeplinită condiţia urgenţei cererii, aşa cum pretind dispoziţiile art. 581 CPC. Reclamanta nu a probat în cauză existenţa unui pericol iminent pentru dezvoltarea copilului, care să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin schimbarea locuinţei acestuia. Măsura schimbării temporare a locuinţei copilului trebuie să aibă un caracter excepţional şi să fie temeinic justificată, simpla prezumţie că acesta se află la o vârstă la care ar avea nevoie de mamă mai mult decât de tată nefiind suficientă.
Deşi reclamanta a susţinut că minorul nu ar fi fost îngrijit corespunzător de către pârât şi mama acestuia, aceste susţineri nu au fost probate în cauză, martora audiată de instanţa de fond la cererea reclamantei nerelatând vreo împrejurare care să conducă la o atare concluzie. Nici afirmaţia referitoare la îngrijirea copilului de către mama reclamantei, atunci când pârâtul ar fi plecat la distracţie, nu a fost confirmată de către prima, cu ocazia audierii sale în cadrul dosarului de divorţ. De asemenea, nu s-a probat vreo legătură de cauzalitate între rahitismul incipient atestat de biletul de trimitere depus în copie la dosar şi vreo neglijenţă a pârâtului sau a mamei acestuia care ar fi determinat apariţia deficitului de calciu în organismul copilului. De altfel, singura recomandare a medicului a constat în monitorizarea creşterii şi administrarea vitaminei D, ceea ce nu necesită vreo intervenţie care să nu poată fi efectuată de tată. Pe de altă parte, atitudinea pasivă a reclamantei, care a introdus cererea de ordonanţă preşedinţială doar la data de 25.11.2011, cu toate că minorul a rămas în îngrijirea pârâtului din data de 14.09.2011, confirmă concluzia că în cauză nu există vreo urgenţă care să determine schimbarea mediului în care copilul a crescut până în prezent.
Verificând sumar, atât cât permite procedura specială din materia ordonanţei preşedinţiale, condiţiile pe care reclamanta le poate oferi în prezent copilului, Tribunalul reţine că situaţia locativă de moment a acesteia nu poate fi calificată drept una stabilă, cât timp ca ocupă o locuinţă în baza unui contrat de comodat, fară termen, iar comodantul are dreptul de a rezilia unilateral contractul, cu un simplu preaviz de 14 zile. în schimb, pârâtul dispune de o locuinţă, în care copilul a crescut şi s-a dezvoltat de la naştere şi până în prezent şi în care îi poate oferi tot ce este necesar unei îngrijiri adecvate, până când instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii de divorţ va dispune asupra modului în care autoritatea părintească se va exercita de către cei doi părinţi şi va stabili şi domiciliul minorului.
Concluzionând, Tribunalul a reţinut că, faţă de starea de fapt dovedită şi reţinută în cauză, interesul superior al copilului este de a rămâne în locuinţa în care a fost crescut şi până în prezent, nefiind date motive urgente şi temeinice care să justifice mutarea sa cu caracter temporar la locuinţa mamei.
| ← Stabilire domiciliu provizoriu minor. Ordonanţă... | Suplinire acord al părintelui. Ordonanţă preşedinţială. Condiţii → |
|---|
