ACŢIUNE IN REVENDICARE. IMOBIL PRELUAT DE STAT IN CONDIŢIILE DECRETULUI NR. 223/1974.
| Comentarii |
|
RECURS. ÎNCADRAREA MOTIVELOR DE RECURS ÎN DISPOZIŢIILE ART. 304 C. PR. CIV. EFECTUAREA CONTROLULUI CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR EMISE ANTERIOR ADOPTĂRII CONSTITUŢIEI ÎN VIGOARE. NECONSTITUŢIONALITATEA DECRETULUI NR. 223/1974
Deşi recurentul nu a indicat expres motivul de casare pe care îşi întemeiază recursul dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale instanţele judecătoreşti au competenţa de a efectua controlul constituţionalităţii legilor emise anterior adoptării constituţiei în vigoare, prin raportare la dispoziţiile constituţionale de la momentul respectiv.
In raport de dispoziţiile Constituţiei în vigoare la acea dată, prevederile Decretului nr. 223/1974 erau neconstituţionale contravenind totodată şi principiului statuat de art. 480 Cod civil.
Nu se poate susţine în consecinţă, că preluarea în proprietatea statului a apartamentului reclamantului s-a făcut cu titlu legal, de vreme ce imobilul a trecut în patrimoniul statului fără titlu în baza unei decizii administrative emise în aplicarea Decretului nr. 223/1974, act normativ neconstituţional în raport cu Constituţia în vigoare la acea dată.
(Curtea de Ape! Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2768 din 26 noiembrie 1999)
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 2 Bucureşti la 11.11.1996 sub nr. 13.505/1996, reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâtele Consiliul Local al municipiului Bucureşti şi SC “F." SA, solicitând obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie apartamentul situat
în Şos. P. nr. 235 bl. 67, et. 10, ap. 150, sect. 2 format din 3 camere şi dependinţe, precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului de 8,62 mp aflat în casă închiriată.
Reclamantul şi-a motivat acţiunea arătând că a dobândit apartamentul în baza contractului de împrumut nr. 90511/1975, acest apartament fiind
preluat de stat în baza deciziei fostului Comitet Executiv al Consiliului Local al municipiului Bucureşti, prin decizia nr. 1075/1988, emisă în aplicarea Decretului nr. 223/1974.
Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5831/20.05.1997 a respins acţiunea reclamantului ca inadmisibilă în raport de dispoziţiile Legii nr. 112/1995.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, arătând că hotărârea instanţei de fond este nelegală, având în vedere HG nr. 11/ 29.01.1997 pentru modificarea şi completarea Normelor Metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, legiuitorul dând dreptul celui care solicită restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea statului să se adreseze pe cale judecătorească potrivit dreptului comun.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 2637/20.11.1997 pronunţată la Dosarul nr. 6370/1997 a admis apelul reclamantului şi a desfiinţat sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că în mod greşit instanţa de fond a făcut referire la Legea nr. 112/ 1995 şi la procedura specială prevăzută de această lege, având în vedere că aceasta se referă la imobilele trecute în proprietatea statului cu titlu.
S-a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Cu ocazia rejudecării cauzei în fond, Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8813 din 22.05.1998 pronunţată în dosarul nr. 4022/1998, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că apartamentul a trecut în proprietatea statului în baza deciziei nr. 1075/1988, decizie emisă în baza Decretului nr. 223/1974, care era în vigoare la acea dată, deci cu titlu, iar potrivit prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 rezolvarea cererilor privind restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea statului se face numai în temeiul procedurilor impuse de această lege, fiind astfel exclusă posibilitatea exercitării acţiunilor în revendicare imobiliară.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei, cerând schimbarea acesteia în sensul admiterii acţiunii, motivându-şi apelul pe neconstituţiona-litatea măsurii confiscării în temeiul Decretului nr. 223/1974. S-a mai precizat că nulitatea actului de preluare este determinată de faptul că imobilul a
fost preluat de stat fără plată şi fără justificarea unui caz de utilitate publică.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 1590/23.06.1999 a respins apelul ca nefondat, reţinând că dispoziţiile Decretului nr. 223/1974 constituie titlu în sensul definit prin art. 1 din Legea nr. 112/1995, art. 1 alin. 2 din HG nr. 20/ 1996 republicată şi Decizia nr. 73/1995 a Curţii Constituţionale.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs în termenul legal reclamantul.
în motivarea recursului s-a motivat că susţinerile făcute de instanţa de apel în considerentele hotărârii contravin prevederilor art. 480 C. civ., aplicabil la momentul emiterii deciziei date în baza Decretului nr. 223/1974 şi a constituţiei în vigoare la acea dată.
S-a mai prevăzut că instanţa de apel nu a avut în vedere situaţia de fapt existentă şi anume împrejurarea că apartamentul este liber, împrejurare dovedită cu adeverinţa din 25.11.1997 a Asociaţiei Civile a Proprietarilor din blocul 67, Şos. P. nr. 235, sect. 2.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză Curtea va reţine că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Deşi recurentul nu a indicat expres motivul de casare pe care îşi întemeiază recursul, dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, instanţele judecătoreşti au competenţa de a efectua controlul constituţionalităţii legilor emise anterior adoptării constituţiei în vigoare, prin raportare la dispoziţiile constituţionale de la momentul respectiv.
în raport de dispoziţiile constituţiei în vigoare la acea dată, prevederile Decretului nr. 223/1974 erau neconstituţionale, contravenind totodată şi principiului statuat de art. 480 C. civ.
Nu se poate susţine în consecinţă, că preluarea în proprietatea statului a apartamentului reclamantului s-a făcut cu titlu legal, de vreme ce imobilul a trecut în patrimoniul statului fără titlu în baza unei decizii administrative emise în aplicarea Decretului nr. 223/1974, act normativ neconstituţional în raport cu constituţia în vigoare la acea dată.
Pentru aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 213/1998,
Curtea va admite recursul reclamantului şi va casa decizia recurată.
în consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. 1 C. pr. civ., se va admite apelul şi se va schimba sentinţa în totalitate. Se va admite acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată şi vor fi obligate pârâtele să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie apartamentul nr. 150, sc. B, bl. 67, et. 10, Şos. P. nr. 235, sect. 2, Bucureşti.
| ← ANTECONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. DECESUL... | Vânzare-cumpărare imobiliară. Teren. Posesie exercitată de... → |
|---|
