VERIFICAREA LEGALITĂŢII MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Decizie nr. . din data de 11.04.2014
La data de 09 aprilie 2014 a fost înregistrat la această instanță sub nr. 675/329/2014 dosarul penal nr. 453/P/2014 înaintat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele în care, prin rechizitoriul nr. 453/P/2014 din 09.09.2014 a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul U. T. D., fiul lui A. și S. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C. pen., în dauna victimei U. S. E., vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 196 alin. 1 C. pen., în dauna persoanei vătămate R. D. A, conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 335 alin. 1 C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 și 2 C. pen.
Prin încheierea nr.9 din 18.03.2014 pronunțată în dosarul nr.501/329/2014, Judecătoria T. M. a dispus arestarea preventivă a inculpatului U. T. D., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.03.2014 până la data de 16.04.2014 și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.7/UP din 18.03.2014.
S-a considerat de către judecătorul de drepturi și libertăți că în conformitate cu dispozițiile art. 226 C. proc. pen., în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, inculpatul se află în situația prevăzută de art.202 Cod procedură penală, existând indicii temeinice în sensul prevăzut de art.223 alin.2 Cod procedură penală din care rezultă că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În primul rând, sunt întrunite condițiile prevăzute art.223 alin.2 Cod procedură penală, în cauză existând probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală. Or, existența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței CEDO un factor pertinent care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă cu scopul instituit de art.5 din CEDO. De asemenea, în raport de probele de la dosar, există și "suspiciunea rezonabilă că au fost comise mai multe infracțiuni"; pentru care măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiași jurisprudențe.
În al doilea rând există cazul prevăzut de art.223 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și pe baza evaluării gravității faptelor( decesul unei persoane și vătămarea alteia), a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora( conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sustras, sub influența băuturilor alcoolice fără a poseda permis de conducere) se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor, prin premeditarea comiterii unora dintre fapte, săvârșirea acestora împotriva unor persoane vulnerabile (persoane minore), precum și având în vedere consecințele grave prin decesul unei persoane în vârstă de 16 ani conform certificatului medical constatator al decesului nr.71/389 din 18.03.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală T., vătămarea unei alte persoane precum și prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sustras în scop de folosință fără a deține permis de conducere și în stare de ebrietate.
Toate aceste elemente au format instanței convingerea existenței unui pericol social concret pentru ordinea publică.
Prin Încheierile nr.6/R/20.03.2014 ,Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată contestația formulată de inculpat, pentru aceleași motive invocate și de judecătorul de drepturi și libertăți care a judecat fondul propunerii.
Instanța, verificând din oficiu , potrivit art.207 NCPP, la primirea dosarului, măsura arestării preventive , constată că temeiurile care au determinat arestarea subzistă și nu există temeiuri sau împrejurări noi care să înlăture pe cele care au determinat luarea măsurii sau care să justifice aplicarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive față de inculpat.
Potrivit art.223 alin 2 din NCPP măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor,falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, anturajului și a mediului din care acesta provine, antecedentelor penale și altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stării de pericol pentru ordinea publică.
În cauză inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C. pen., în dauna victimei U. S. E., vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 196 alin. 1 C. pen., în dauna persoanei vătămate R. D. A., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 335 alin. 1 C. pen., conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. 1 și 2 C. pen.
Prin urmare, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul , respectiv cele prevăzute de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal , art.335 alin.1 Cod penal și art.336 alin.1 Cod penal sunt enumerate în articolul 223 NCPP, pedeapsa prevăzut de lege fiind de 5 și respectiv mai mare de 5 ani.
În cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat.
În fapt, în esență, prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 17.03.2013, după ce a terminat programul de lucru, inculpatul U. T. D. a mers împreună cu partea vătămată R. D. A. și victima U. S. E. la restaurantul P. P. T. M.
Inculpatul U. T. D. și partea vătămată R. D. A. au consumat băuturi alcoolice, iar victima U. S. E. băuturi răcoritoare.
În jurul orei 21,00, inculpatul U. T. D., împreună cu partea vătămată R. D. A. și victima U. S. E. s-au deplasat la punctul de lucru al S.C. .N A. S.R.L. București, din mun. T M., jud. T, punct de lucru situat pe DN 52, imediat lângă bariera de trecere la nivel cu calea ferată.
Inculpatul U. T. D. a pătruns în locația punctului de lucru, folosind cheia pe care o avea ca și angajat pentru a deschide ușa de acces, a pătruns apoi în curtea sediului, a mers la autoturismul marca P., ., care aparține părții vătămate N. I. I. și care se afla parcat în interiorul curții, cu cheile în contact. Deși nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și nu avea acordul proprietarului pentru a folosi autoturismul, s-a urcat la volanul acestuia, l-a pornit, după care, împreună cu partea vătămată R. D. A. și victima U. S. E., ca pasageri, au plecat către comuna P, jud. T.
Persoana vătămată minoră, R. D. A., s-a așezat pe bancheta din spate a autoturismului iar victima minoră, U. S. E, pe scaunul din dreapta față.
În timp ce se deplasa la volanul autoturismului menționat, pe DN 65 A, la Km 121+875 m, inculpatul U. T. D., din cauza vitezei excesive,el circulând cu 80-100 Km/h, a lipsei de cunoștințe și deprinderi în a conduce un autoturism pe drumurile publice și a consumului de alcool, a pierdut controlul volanului și a ieșit în afara părții carosabile, răsturnându-se de câteva ori.
În urma acestui accident auto, a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate .R D. A.( 35-40 zile îngrijiri medicale) și decesul victimei U. S. E.
Apreciază instanța că este întrunită și a doua cerință a art. 228 alin.2 și totodată și a art. 202 alin. 3 Cod Procedură Penală ( " Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia";), întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică datorită modului de concepere și executare a activității infracționale - numărul mare de fapte săvârșite, atragerea unor persoane minore, victime ale infracțiunilor săvârșite de către inculpat, starea reală de pericol ce a creat-o și asupra celorlalți participanți la traficul rutier, acesta conducând sub influența alcoolului, fără permis de conducere și cu viteză excesivă autoturismul în care se aflau cei doi minori, precum și datorită faptului că asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional , ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii, lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a justiției.
Desfășurarea procesului prin menținerea stării de arest preventiv a inculpatului nu alterează în cauză prezumția de nevinovăție, limitarea libertății acestuia, încadrându-se în dispozițiile legii, răspunzând totodată exigențelor dispozițiilor cuprinse în art.5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Motivele invocate de către inculpat în sensul că are un copil minor în întreținere și că prin desfășurarea unei activități la locul de muncă unde este primit de fostul patron ar realiza venituri atât pentru familie cât și pentru despăgubirea părților civile, nu reprezintă elemente ce trebuie avute în vedere și analizate la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive ( copilul minor și familia o avea inculpatul și în perioada desfășurării activităților infracționale), acest motiv alături de faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor reprezintă elemente care ,în contextul tuturor împrejurărilor cauzei, vor fi luate în considerare la soluționarea în fond a cauzei.
Pentru aceste considerente și având în vedere și disp.art.207 alin.4 NCPP instanța urmează să constate că măsura arestării preventive este legală și temeinică, subzistând temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și va menține în continuare această măsură pentru inculpat.
| ← Contestaţiei privind tergiversarea procesului. Jurisprudență... | CONSTATARE NULITATE ABSOLUTĂ PARŢIALĂ A TITLULUI DE PROPRIETATE → |
|---|
