Admisibilitatea somaţiei de plată în situaţia neplătii a trei rate stipulate in contract. Rovinietă
| Comentarii |
|
MATERIE CIVILĂ
Dosar nr.2857/324/2008
Sentinţa civilă nr.1777/ 22.09.2008
Admisibilitatea somaţiei de plată în situaţia neplătii a trei rate stipulate incontract. Rovinietă
Deliberând asupra cererii de emitere a somaţiei de plată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 21.08.2008 subnr. 2857/324/2008, creditoarea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionaledin România S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri C a solicitat instanţei sădispună emiterea unei ordonanţe, care să cuprindă somarea debitorului T G la plata sumeitotale de 441.09 euro, respectiv 1595.17 lei, reprezentând 180 euro (657.86 lei)contravaloarea ratelor 2, 3 şi 4 din valoarea rovinietei emise în baza contractului nr.309/04.02.2005 şi 261,09 euro, respectiv 937,31 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, cucheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a învederat instanţei că, la data de04.02.2005, a încheiat cu debitorul T G contractul nr. 309, prin care s-a stipulat eliberarearovinietei ce atestă plata tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, întemeiul art.4 din O.G. nr. 15/2002 aprobată prin Legea nr. 424/2002, obligatoriu pentruperioada de parcurs şi staţionare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în patru ratetrimestriale. Creditoarea a învederat că debitorul a achitat prima rată din tariful de utilizare areţelei de drumuri naţionale conform înştiinţării de plată nr. SV16358/12.06.2006, rămânândneplătite trei rate, iar penalităţile de întârziere au fost calculate conform dispoziţiilor art. 3alin.1 din contractul menţionat. Creditoarea a mai arătat că, valoarea în lei a rovinietei a fostdeterminată potrivit prevederilor art.2 pct.7 din contract şi că, în cauză, sunt îndeplinitecerinţele art.1 din O.G. nr. 5/2001 în sensul existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile.
În drept, creditoarea a invocat dispoziţiile art. 1 şi art.6 alin.2 şi 3 din O.G.nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma în cuantum de 39lei, achitată prin ordinul de plată nr. 3716 (fila 2), conform prevederilor art.3 lit.o din Legeanr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi s-au aplicat timbre judiciare în cuantum de0,3 lei, potrivit dispoziţiilor art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri,mijloc de probă admis de instanţă, ca fiind concludent, pertinent şi util soluţionării cauzei,potrivit dispoziţiilor art.167 C.proc.civ., depunând în acest sens la dosar în fotocopiecertificată pentru conformitatea cu originalul următoarele înscrisuri: înştiinţare de plată cătreT G (fila 4), confirmare de primire (filele 5 şi 6), contractul nr. 309/04.02.2005 (filele 7,8),anexele A şi C la Contractul nr. 309/04.02.2005 (filele 9 şi 10) şi nota de calcul a ratelor şipenalităţilor până la data de 28.03.2008 (fila 11).
Debitorul a formulat întâmpinare la cererea de emitere a somaţiei de plată princare a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de emitere a somaţiei de plată, solicitândrespingerea ca inadmisibilă a cererii formulate de creditoare, cu cheltuieli de judecată. Înmotivare, petentul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute deO.G.5/2001, constând în existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Debitorul aînvederat instanţei că raportul contractual intervenit între părţi are un caracter sinalagmaticce permitea creditoarei să invoce excepţia de neexecutare sau rezoluţiunea contractului. Înplus, debitorul a arătat că nu poate fi obligat la plata obligaţiei legale ce-i revenea potrivitart.4 din O.G. 15/2002 - act normativ ce nu mai este în vigoare - de vreme ce pentruneîndeplinirea obligaţiei de rezultat de a circula cu rovinieta valabilă în reţeaua de drumurinaţionale, putea fi sancţionat contravenţional. De asemenea debitorul a susţinut că prinobligarea debitorului la plata ratelor 2,3,şi 4 din contract, ar însemna ca instanţa să sesubstituie voinţei interne a acestora, întrucât este evident că obţinerea rovinietelor eracondiţionată de achitarea trimestrială a ratelor, prevedere contractuală ce are natura uneicondiţii suspensive şi nicidecum a unor termene de executare. Debitorul a susţinut că faţă demodul de redactare a obiectului contractului, creditoarea s-a obligat să elibereze rovinietevalabile pentru trei luni şi că atâta timp cât debitorul nu şi-a manifestat voinţa de a achitaurmătoarele rate, creditoarea nu avea nici dreptul şi nici obligaţia de a elibera revinieta,debitorul fiind singurul în măsură de a solicita continuarea contractului prin plata ulterioară aratelor. În continuare, petentul a arătat că părţile şi-au executat parţial şi reciproc obligaţiileaumate prin contract, iar creditorul nu a suferit nici un prejudiciu din partea debitorului. Înacest fel, debitorul nu poate fi obligat la plata ratelor restante întrucât creanţei îi lipseştecaracterul cert şi în consecinţă şi caracterul lichid şi exigibil şi întrucât nici creditoarea nu aexecutat obligaţia corelativă ce îi incumba potrivit contractului.
Societatea creditoare a depus prin fax, la data de 19.09.2008, răspuns laîntâmpinarea formulată de debitor (fila 27-30), prin care a solicitat admiterea cererii deemitere a ordonanţei care să cuprindă somarea debitorului T G. În motivare, creditoarea aarătat că, în cauza de faţă, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.1alin.1din O.G.nr.5/2001. Faţă de susţinerile debitorului privind durata rovinietei, creditoareaarată că tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale este stabilit de lege pentru uninterval de 12 luni, debitorul având posibilitatea de achitare a acestuia în 4 rate trimestriale.
În şedinţa publică de la termenul de astăzi, instanţa a respins excepţiainadmisibilităţii cererii de emitere a ordonanţei care să cuprindă somaţia de plată adebitorului, invocată prin întâmpinare. Ulterior, debitorul a invocat prin apărător, excepţiaprescripţiei dreptului la acţiune privind obligarea sa la plata ratelor 2 şi 3 din tariful deutilizare a reţelei naţionale de drumuri, stabilite prin Contractul 309/04.02.2005, şi apenalităţilor aferente. Instanţa a admis această excepţie, urmând a se pronunţa asupra cereriide obligare a debitorului la plata ratei a patra din contravaloarea rovinietei şi a penalităţiloraferente acesteia.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţareţine următoarele:
Între creditoarea Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale dinRomânia S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri C, în calitate de încasator" şidebitorul T G, în calitate de beneficiar", s-au stabilit raporturi contractuale comerciale, prinîncheierea contractului nr. 309/04.02.2005 (filele 7 şi 8), având ca obiect încasarea tarifuluide utilizare a reţelei de drumuri naţionale, în patru rate trimestriale, în conformitate cu O.G.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumurinaţionale din România, aprobată prin Legea nr. 424/2002 şi modificată de Legea nr. 415 din18.10.2004
Potrivit anexei A din contractul anterior menţionat, contravaloarea tarifului deutilizare a reţelei de drumuri naţionale pentru autovehiculul destinat transportului de marfă,proprietatea debitorului, este în cuantum total de 244,00 euro (fila 9). Din cuprinsul anexei Ca aceluiaşi contract, rezultă că plata a fost eşalonată în patru rate, cea din urmă fiind scadentăla data de 04.11.2005 (fila 10). Din susţinerile creditoarei în cererea introductivă rezultă căprima dintre rate a fost achitată conform înştiinţării de plată nr. SV16358/12.06.2006. Prinadmiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune în sens material privitor la ratele 2 şi 3 şila penalităţile aferente acestora, invocată de debitor în şedinţă publică, s-a constatat cădreptul creditoarei de a obţine obligarea debitorului T G la plata acestor debite este prescris.
Potrivit dispoziţiilor art.1 pct.1 din O.G. nr.5/2001 privind procedura somaţieide plată, această procedură se aplică în scopul realizării voluntare sau prin executare silită acreanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de baniasumate prin contract constatat printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură ori prin altmod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,lucrări sau orice alte prestaţii.
În primul rând, pentru a fi îndeplinite cerinţele de admisibilitate ale cererii deemitere a somaţiei de plată, creditorul trebuie să dovedească existenţa unei creanţe a căreiobligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, izvorulobligaţiei putând fi un contract sau alt înscris însuşit de către debitor prin semnătură sau înalt mod admis de lege.
Astfel, creditoarea a dovedit existenţa unui înscris însuşit de debitoare prinsemnătură, cuprinzând acordul de voinţă al părţilor cu putere de lege şi care atestă drepturi şiobligaţii în legătură cu prestaţiile efectuate de către aceasta, respectiv contractul 309 din data04.02.2005 (filele 7,8).
În al doilea rând, creditoarea trebuia să dovedească deţinerea unei creanţecerte, lichide şi exigibile faţă de debitorul T G.
Creanţa este certă în sensul dispoziţiilor art.379 alin.3 C.proc.civ., dacăexistenţa acesteia nu este discutabilă din punct de vedere juridic. Sub acest aspect, instanţareţine că debitorul T G a contestat existenţa debitului imputat de către creditoare, arătândprin întâmpinare că întregii creanţe, inclusiv ratei a patra, îi lipseşte caracterul cert şi înconsecinţă şi caracterul lichid şi exigibil. Instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii cereriide emitere a ordonanţei care să cuprindă somaţia de plată a debitorului, având în vedereconţinutul contractului încheiat între părţi şi dispoziţiile imperative ale art. I alin. 7 dinOrdonanţa Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului detrecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, modificată de Legea nr. 415 din18.10.2004. În esenţă, s-a apreciat că părţile au avut în vedere, la încheierea contractului, orovinietă pentru o perioadă de 12 luni şi că obligaţia corelativă de plată a contravaloriiacesteia a fost eşalonată în patru rate.
Instanţa apreciază, faţă de caracterul imperativ al Ordonanţei Guvernuluinr.15/2002, modificată prin Legea nr.415/2004, în vigoare la data încheierii contractului(04.02.2005), că argumentele referitoare la lipsa caracterului cert al creanţei creditoarei, nusunt suficient de pertinente pentru a determina părţile să folosească procedura de dreptcomun. Debitorul a susţinut prin întâmpinare că:1. raportul contractual intervenit între părţi are un caracter sinalagmatic ce permiteacreditoarei să invoce excepţia de neexecutare sau rezoluţiunea contractului;2. debitorul nu poate fi obligat la plata obligaţiei legale ce-i revenea potrivit art.4 dinO.G. 15/2002 - act normativ ce nu mai este în vigoare - de vreme ce pentruneîndeplinirea obligaţiei de rezultat de a circula cu rovinieta valabilă în reţeaua dedrumuri naţionale, putea fi sancţionat contravenţional;3. obligarea debitorului la plata ratelor 2,3,şi 4 din contract, ar însemna ca instanţa să sesubstituie voinţei interne a părţilor, întrucât este evident că obţinerea rovinietelor eracondiţionată de achitarea trimestrială a ratelor, prevedere contractuală ce are naturaunei condiţii suspensive şi nicidecum a unor termene de executare;4. faţă de modul de redactare a obiectului contractului, creditoarea s-a obligat săelibereze roviniete valabile pentru trei luni şi că atâta timp cât debitorul nu şi-amanifestat voinţa de a achita următoarele rate, creditoarea nu avea nici dreptul şi niciobligaţia de a elibera rovinieta, debitorul fiind singurul în măsură de a solicitacontinuarea contractului prin plata ulterioară a ratelor;5. părţile şi-au executat parţial şi reciproc obligaţiile aumate prin contract, iar creditorulnu a suferit nici un prejudiciu din partea debitorului.
În cazul contractelor sinalagmatice, creditorul are dreptul de a alege, în caz deneexecutare a obligaţiei corelative, între invocarea excepţiei de neexecutare, rezoluţiuneacontractului sau executarea silită a creanţei. Finalitatea practică a procedurii somaţiei deplată instituite de O.G. nr.5/2001este tocmai realizarea grabnică, voluntară sau prinexecutare silită, a creanţelor ce au ca obiect o sumă de bani. Răspunderea contractuală adebitorului are un temei juridic distinct faţă de răspunderea contravenţională, caresancţionează fapte ce prezintă pericol social şi care aduc atingere valorilor sociale într-ungrad mai redus decât infracţiunile. Obligaţia legală de plata a rovinietei, subzistă indiferentde atitudinea contractuală a debitorului, iar în ipoteza în care ar fi utilizat reţeaua de drumurinaţionale, şi-ar fi asumat riscul de a fi sancţionat contravenţional, sancţiune aplicabilă şi încazul deţinerii rovinietei, dar neprezentării agenţilor constatatori. În ceea ce priveşteeliberarea rovinietelor cu durată de valabilitate de 3 luni, instanţa reaminteşte că art. I alin. 7din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.415/2004prevede că tariful de utilizare este structurat în funcţie de durata de utilizare a reţelei dedrumuri naţionale din România, pentru perioade de o zi, 7 zile, 30 de zile, 6 luni şi 12 luni".Deci, la data de 04.02.2005, legea nu prevedea posibilitaea achitării tarifului de utilizare areţelei naţionale de drumuri pentru perioade de 3 luni. Prin neplata contravalorii rovinietei s-a adus un prejudiciu creditoarei ce constă tocmai în suma datorată.
Pentru aceste considerente instanţa apreciază creanţa având ca obiect rata apatra din tariful de utilizarea a reţelei naţionale de drumuri, ca având un caracter cert.
Potrivit dispoziţiilor art.379 alin.4 C.proc.civ., creanţa este lichida atunci cândcuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puţin, estedeterminabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau,după caz, sunt opozabile debitorului. În raport de aceste dispoziţii legale, instanţa apreciazăcreanţa creditoarei ca fiind lichidă, cuantumul ratei a patra din tariful de utilizare adrumurilor naţionale, fiind determinat prin Anexa C la contractul nr.309/04.02.2005 (fila 10)şi evidenţiat în nota de calcul a debitului (fila 11) şi constând în contravaloarea în lei a sumeide 60 euro.
Creanţa este exigibilă în cazul în care termenul prevăzut în favoarea ori şi înfavoarea debitorului s-a împlinit sau, în condiţiile legii - art.263 şi art.382 C.pr.civ. -debitorul este decăzut din beneficiul termenului. În cauza de faţă, instanţa constată a fiîndeplinită şi condiţia exigibilităţii creanţei, scadenţa acesteia, stabilită contractual, fiind ladata de 04.11.2005.
Raportând situaţia de fapt la prevederile art.1 din O.G. nr.5/2001 rezultă căreclamanta-creditoare este titulara unei creanţe.
În ceea ce priveşte obligarea debitoarei la plata penalităţilor de întârziere,instanţa constată că părţile au stabilit în mod valabil clauza penală prin dispoziţiile art.3alin.1 din contractul nr. 309/04.02.2005, conform cărora beneficiarul datorează penalităţi de0,15\% pe zi de întârziere asupra sumelor pentru care termenul de plată a fost depăşit. Astfel,creanţa având ca obiect penalităţile de întârziere, îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.1 dinO.G. nr.5/2001, având un caracter cert, fiind prevăzute în contractul menţionat, lichid(cuantumul creanţei fiind determinat, prin procentul de 0,15\%/zi de întârziere raportat lavaloarea debitului principal, rezultând suma în cuantum de 78 euro (conform calcululuidetaliat de la fila 11) şi exigibil.
Întrucât părţile nu au stabilit în mod expres clauza conform căreia cuantumulpenalităţilor poate depăşi valoarea debitului principal, în temeiul art.4 alin.3 din Legea469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, va dispune obligareadebitorului la plata penalităţilor de întârziere doar până la nivelul debitului principal,reprezentat de valoarea ratei a patra din tariful de utilizare a drumurilor publice, respectiv laechivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii pentru suma de 60 euro.
Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art.1 pct.1 din O.G.nr.5/2001, va admite în parte cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoareaCompania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin DirecţiaRegională de Drumuri şi Poduri Constanţa în contradictoriu cu debitorul T G şi, pe cale deconsecinţă, va soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 60 euro în echivalentul în leila cursul BNR din ziua plăţii - reprezentând rata a patra din tariful de utilizare a reţelei dedrumuri naţionale pentru anul 2005 - şi suma de 60 euro în echivalentul în lei la cursul BNRdin ziua plăţii - reprezentând penalităţi de întârziere aferente acestei ratei restante, în termende 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei ordonanţe, termen de plată stabilitîn condiţiile art.6 alin.3 din O.G. nr.5/2001.
În ceea ce priveşte obligarea debitorului la plata către creditor a cheltuielilor dejudecată, instanţa reţine că aceste cheltuieli au fost determinate de neîndeplinirea obligaţiilorcontractuale de către debitorul T G. Reţinând culpa procesuală a acestuia, în temeiul art.274alin.1 C.proc.civ., instanţa va admite cererea creditoarei de obligare a debitorului la platacheltuielilor de judecată şi-l va obliga pe acesta din urmă să plătească creditoarei suma de39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând timbru judiciar achitat prin ordinul deplată 3716/12.08.2008 şi timbru judiciar în valoare de 0.3 lei.1
| ← Plângere contravenţională. Lipsa indicării actului normativ... | Prin sentinta civila 7290/2003 Judecatoria Galati a respins... → |
|---|
