Partaj judiciar Recurs
| Comentarii |
|
Decizia nr. 677
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 14.06.2006 sub nr.8194/2006, reclamanta J. S. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâta S. F., să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului situat în P,_, . 117, .D, .20 şi includerea cotei ce i se cuvine, după ieşirea din indiviziune, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului D. E.. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că tatăl său a fost căsătorit cu pârâta în perioada 6.06.1963 – 7.04.1976 şi în timpul căsătoriei s-a încheiat contractul nr.12433/1974 cu fostul P. P pentru construirea imobilului asupra căruia se solicită ieşirea din indiviziune. Până la desfacerea căsătoriei s-au achitat avansul şi o parte din rate iar ulterior nu s-a procedat la împărţirea judiciară a imobilului.
D. E. a decedat la data de 19.12.1997 iar conform certificatului de moştenitor nr.53/11.02.1997, unica moştenitoare a defunctului este reclamanta, în calitate de fiică. La momentul respectiv şi ulterior prin certificatul de moştenitor suplimentar nr.237/23.05.1997, s-a stabilit masa succesorală în care nu s-a inclus imobilul în litigiu.
Reclamanta a mai arătat că pârâta a iniţiat o acţiune în justiţie în anul 2005 prin care a solicitat să se constate că imobilul în cauză este în totalitate bunul său propriu, susţinând că fiica fostului soţ decedat, nu a acceptat succesiunea în termenul legal.
Această acţiune a fost respinsă prin decizia 616/01.04.2003 pronunţată de Curtea de A p e l Ploieşti, care a modificat decizia civilă nr.82/27.01.2003 pronunţată de Tribunalul Prahova şi sentinţa civilă nr.9924/05.07.2002 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, astfel că părţile sunt în indiviziune asupra imobilului.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că este de acord cu ieşirea din indiviziune asupra apartamentului, solicitând să se aibe în vedere că după rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, respectiv 24.07.1976, a achitat rate pentru apartamentul în cauză până în luna martie 1991.
Judecătoria Ploieşti, prin încheierea din 03.11.2006 a admis în principiu cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, a constatat că părţile au calitatea de coproprietare asupra imobilului situat în P str.(...)_ Nr.2 .117, .D .20, cu o cotă de ˝ pentru fiecare, a constatat că la dobândirea acestuia pârâta a avut o contribuţie proprie constând în contravaloarea ratelore achitate în perioada iulie 1976 - martie 1991, cuantumul acestora urmând a fi reactualizat şi dedus din valoarea bunului partajat.
După efectuarea expertizelor, Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr.8076/03.10.2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus ieşirea din indivizune a părţilor potrivit raportului de expertiză completare D. D. în variantă unică, atribuind pârâtei S. F. apartamentul în valoare de 85.837,00 lei şi faţă de dreptul său valoric de 80.274,76 lei, a fost obligată să plătească reclamantei o sultă de 5562,24 lei.
Reclamanta J. S. primeşte sultă ce reprezintă 6,48% din valoarea apartamentului, respectiv 5562,24 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta iar Tribunalul Prahova, prin decizia nr.98/14.02.2008 a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor potrivit variantei I din raportul de expertiză tehnică completare întocmit de expert D. D., atribuind pârâtei apartamentul în litigiu, în valoare de 85.837,00 lei şi faţă de dreptul său valoric de 57.975,15 lei a fost obligată să plătească sultă reclamantei suma de 27.861,85 lei. Reclamanta J. S. primeşte sultă de la pârâta S. F. în sumă de 27.861,85 lei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a dispus ieşirea din indiviziune potrivit unui raport de expertiză întocmit de expert D. D. în variantă unică, raport care însă nu există la dosarul de fond. S-a reţinut că atât timp cât prin încheierea interlocutorie din 03.11.2006 s-a constatat calitatea de coproprietare a părţilor asupra apartamentului în litigiu în cote de ˝ pentru fiecare, precum şi faptul că pârâta are o cotă de contribuţie proprie constând în contravaloarea ratelor achitate în perioada iulie 1976 - martie 1991, ce a fost stabilită prin raportul de expertiză contabilă, înseamnă că în mod greşit instanţa de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru întocmirea unor propuneri de lotizare cu luarea în calcul a unor cote ce nu au fost reţinute prin încheiere interlocutorie, respectiv de 93,16% pentru pârâtă şi 6,84% pentru reclamantă, încheiere care nici nu a fost atacată pe calea de atac a apelului.
Faptul că s-a depus în faţa instanţei de apel un raport de expertiză în care se menţionează varianta unică avută în vedere de instanţa de fond, nu are relevanţă în cauză cât timp acest raport de expertiză nu a existat la momentul pronunţării sentinţei şi nu a fost pus în discuţia părţilor, ceea ce înseamnă că soluţia a fost dată pe baza unui act inexistent.Ca atare, singurul raport de expertiză care respectă încheierea interlocutorie din 03.11.2006, fiind întocmit cu luarea în calcul a cotelor de ˝ pentru fiecare parte şi a contribuţiei proprii a pârâtei la apartamentul în litigiu, este raportul de expertiză tehnică construcţii completare, întocmit de expert D. D., depus la filele 80, 81 dosar fond. Instanţa de apel a mai reţinut că în mod implicit a fost inclusă în masa succesorală a defunctului cota ce revenea reclamantei în calitate de unică moştenitoare a defunctului, astfel cum s-a reţinut prin încheierea interlocutorie şi sentinţă, în sensul că reclamanta, în calitate de unică moştenitoare a defunctului, a devenit coproprietară cu pârâta asupra apartamentului în litigiu, în cote de câte ˝ pentru fiecare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S. F., invocând motivele de nelegalitate prev. de art.304 pct.6, 7 şi 9 cod pr.civilă, susţinând că:
Decizia este afectată de nelegalitatea prev. de art.304 pct.6 cod pr.civilă, întrucât instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut în sensul că, deşi apelanta, prin motivele scrise depuse la data de 05.02.2008 a precizat că îşi menţine primele motive de apel şi nu mai susţine alte motive de apel, s-a admis apelul declarat la data de 27.11.2007 nefăcându-se nicio referire la apelul din 23.11.2007. Decizia este afectată de nelegalitatea prev. de art.304 pct.7 cod pr.civilă în sensul că aceasta cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.Instanţa de apel nu ia în considerare raportul de expertiză pe baza căruia a fost pronunţată sentinţa, nu ia în discuţie nici raportul de expertiză ataşat la dosarul de fond dar a omologat un raport de expertioză completare contestat de părţi şi care a fost refăcut.
Decizia este afectată de nelegalitatea prev. de art.304 pct.9 cod pr.civilă întrucât părţile au convenit împărţirea imobilului în procente de 93,16% pentru pârâta-recurentă şi de 6,84% pentru reclamantă, au renunţat la expertiza contabilă şi orice altă împărţire care nu respectă această înţelegere, este nelegală.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că nu este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind nefondat şi urmează a fi respins, deoarece: Soluţionarea prezentului litigiu pune în discuţie caracterul juridic al încheierii prin care se admite în principiu acţiunea de ieşire din indiviziune şi consecinţele ce decurg din acesta. Potrivit art.6736 cod pr.civilă, dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art.6735 alin (1) cod pr.civilă întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art.258 (instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii).
Încheierea ce se pronunţă în temeiul disp. art.6735 cod pr.civilă şi 6736 cod pr.civilă, are caracter interlocutoriu, deci instanţa nu mai poate reveni asupra celor stabilite prin încheiere. Art.6737 cod pr.civilă prevede posibilitatea ca instanţa să dea o nouă încheiere, în cazul în care, după pronunţarea încheierii prevăzute de art.6736 alin.1 cod pr.civilă dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost admise unele bunuri care trebuiau supuse împărţelii.
În aceleaşi condiţii, instanţa poate, cu consimţământul tuturor coproprietarilor, să scoată un bun care a fost cuprins din eroare în masa de împărţit. Rezultă că atâta vreme cât nu se dă o nouă încheiere în condiţiile reglementate de art.6737 cod pr.civilă, instanţa nu mai poare reveni asupra celor stabilite prin încheierea iniţială, dispoziţiile acesteia fiind obligatorii atât pentru instanţă cât şi pentru părţi. În caz contrar, intervine nulitatea actelor de procedură îndeplinite cu nerespectarea dispoziţiilor încheierii interlocutorii, în condiţiile art.105 alin.(2) cod pr.civilă. În speţă, instanţa de fond a pronunţat încheierea interlocutorie din 03.11.2006 prin care a admis în principiu cererea reclamantei J. S. în contradictoriu cu pârâta S. F., a constatat că părţile au calitatea de coproprietare asupra imobilului situat în P,_ .117, .D, .20, cu o cotă de ˝ pentru fiecare şi că la dobândirea acestuia, pârâta a avut o contribuţie proprie constând în contravaloarea ratelor achitate în perioada iulie 1976 – martie 1991, cuantumul acestora urmând a fi reactualizat şi dedus din valoarea bunului partajabil. După efectuarea raportului de expertiză contabilă de către expert T. O., care a stabilit contribuţia proprie a pârâtei la dobândirea imobilului în sumă de 301.133.002 ROL şi a expertizei constructor de către expert D. D., care a evaluat apartamentul la suma de 85.837 RON, reclamanta, prin concluziile scrise a solicitat aplicarea altor cote decât cele stabilite prin încheierea interlocutorie, respectiv 6,84% pentru reclamantă şi 93,16% pentru pârâtă, ce ar fi trebuit aplicate la o altă valoare a apartamentului decât cea stabilită de expert.
Ambele părţi au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză constructor, care au fost respinse de instanţă în şedinţa publică din 11.04.2007. La aceeaşi dată, instanţa de fond a dispus ca expertul în specialitatea construcţii civile să întocmească propuneri de lotizare, având în vedere cotele părţilor de 93,16% pentru pârât şi 6,84% pentru reclamantă iar în final, prin sentinţă, instanţa de fond a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor în varianta unică din expertiza D. D. întocmită în raport de aceste cote procentuale. Prin completare la raportul de expertiză tehnică constructor, expertul D. D. a întocmit şi cele două variante de lotizare a apartamentului cu respectarea încheierii interlocutorii, având în vedere cotele părţilor de ˝ pentru fiecare şi contribuţia proprie a pârâtei constând în contravaloarea ratelor achitate în perioada iulie 1976 – martie 1991, instanţa de apel dispunând ieşirea din indiviziuneconform variantei I din această expertiză în care apartamentul se atribuie pârâtei iar reclamantei sulta de 27.861,85 lei ce urmează să o primească de la pârâtă.
Decizia pronuntată de instanţa de apel nu este fectată de nelegalităţile prevăzute de art.304 pct.6, pct.7 şi pct.9 cod pr.civilă, invocate de recurenta-pârâtă, neputându-se reţine că a acordat mai mult decât s-a cerut, dovedindu-se că reclamanta a avut o atitudine oscilantă cu privire la cota ce-i revine din valoarea apartamentului prin formularea unor motive de apel contradictorii, dar, în acelaşi timp a aavut o atitudine neechivocă prin întâmpinarea la recursul pârâtei, în care arată că în cauză nu se poate reţine învoiala părţilor deoarece acest fapt nu a existat. Faptul că la un moment dat, în cursul judecăţii, fiind în eroare, a depus anumite concluzii scrtise, nu înseamnă că s-a ajuns la o înţelegere între părţi.
Instanţa de apel în mod corect a reţinut că singurul raport de expertiză care respectă închierea interlocutorie din 03.11.2006 prin luarea în calcul a cotelor de ˝ pentru fiecare parte şi a contribuţiei proprii la apartamentul în litigiu, este raportul de expertiză D. D., prin care s-au întocmit două variante de lotizare din care a fost omologată prima variantă, motivarea deciziei respectând prevederile art.261 pct.5 cod pr.civilă. De asemenea, decizia instanţei de apel respectă prevederile art.6735 – 6739 cod pr.civilă, neputându-se reţine că ar fi afectată de nelegalitatea prevăzută de art.304 pct.9 cod pr.civilă, neputându-se avea în vedere susţinerea recurentei că orice altă împărţire care nu respectă înţelegerea părţilor în privinţa cotelor procentuale ce s-ar cuveni fiecăreia ar fi nelegală, câtă vreme această înţeleger nu a fost materializată prin pronunţarea unei noi încheieri interlocutorii care să devină obligatorie pentru instanţă şi pentru părţi.
Rezultă aşadar că atâta timp cât instanţa de fond nu a pronunţat o nouă încheiere interlocutoriue în condiţiile art. 6737 cod pr.civilă, în care să constate că părţile, prin acordul lor, au stabilit alte cote decât cele din încheierea iniţială, respectiv 6,84% pentru reclamantă şi 93,16% pentru pârâtă în loc de ˝ pentru fiecare, în mod greşit a dispus expertului să întocmească lotizarea în raport de cotele procentuale şi nu în raport de cotele stabilite prin încheierea interlocutorie şi a dispus ieşirea din indiviziune conform variantei unice, hotărâre astfel pronunţată cu nerespectarea încheierii interlocutorii, fiind nelegală. Reţinându-se că decizia instanţei de apel nu este afectată de niciuna din nelegalităţile invocate de recurentă, urmează ca în baza art.312 alin.1 cod pr.civilă, să fie respins recursul ca nefondat. (judecator Constanta Stefan).
| ← Obligatia de a face Recurs | Fond funciar Eliberarea a două titluri de proprietate cu... → |
|---|
