C.A. Braşov, decizia nr. 58 din 9 februarie 1995
Societatea comercială, vânzătoarea autoturismului, a fost obligată să înlocuiască autoturismul vândut cumpărătoarei, în temeiul obligaţiei de garanţie asumate prin contract. Soluţia a fost confirmată în recurs, stabilindu-se că esenţială în cauză este împrejurarea dacă producătorul şi-a respectat obligaţia de garanţie. Potrivit Ordonanţei nr. 21/1992 a Guvernului României privind protecţia consumatorilor, termenul de garanţie reprezintă limita de timp stabilită de către producător, în cadrul căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile calitative prescrise, iar cumpărătorul are dreptul la remedierea sau înlocuirea gratuită a acestuia, dacă deficienţele nu-i sunt imputabile. În speţă, instanţele au stabilit, în temeiul probelor administrate, în special expertiza tehnică, apariţia înăuntrul termenului de garanţie a unui complex de deficienţe la ansamblele şi subansamblele autoturismului, datorate exclusiv producătorului, care au fost remediate în condiţiile contractuale, neputându-se însă evita deteriorarea iremediabilă a caracteristicilor calitative ale autoturismului. Deficienţele au devenit aparente în termenul de garanţie însă ele erau anterioare încheierii contractului şi neobservabile în acel moment, vânzătorul având răspunderea legală şi contractuală pentru existenţa lor. Susţinerile recurentei privind culpa reclamantei (rezultând dintr-o îndoitură a caroseriei produsă în timpul folosinţei autoturismului, reparată în afara unităţilor service ale recurentei) nu au fost acceptate, întrucât se referă la împrejurări care nu au legătură cauzală cu pierderea caracteristicilor calitative ale lucrului vândut şi nu au fost invocate ca o deficienţă generatoare a dreptului de garanţie.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Contract de vânzarecumpărare autoturism Obligaţia de garanţie a vânzătorului
