Contracte. Efectele nulităţii absolute a unui act juridic asupra valabilităţii actelor subsecvente. Stingerea ipotecii.
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2373/296/2008DECIZIE CIVILĂ Nr. 132/R/03 Martie 2009Contracte. Efectele nulităţii absolute a unui act juridic asupra valabilităţii actelorsubsecvente. Stingerea ipotecii.
Prin Sentinţa civilă nr. 4814/10.09.2008 pronunţată de Judecătoria Satu Mareîn dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă acţiunea civilă astfel cum a fostcompletată, formulată de reclamantul A, împotriva pârâţilor G, B, L şi BANCA Y -Sucursala Satu Mare, constatându-se nulitatea absolută a contractului de donaţieautentificat de Biroul Notarului Public M sub nr. înreg. x/2003 şi s-a dispus radiereaînscrierilor din CF nr. 2740 nedef. Satu Mare nr. top. 868/20, căruia în natura îicorespunde arabil extravilan în suprafaţă de 6.900 mp, referitoare la intabulareadreptului de proprietate în favoarea pârâtului G şi, de asemenea, s-a dispus radiereaipotecii şi a interdicţiei de grevare şi înstrăinare înscrise de BANCA Y în coala decarte funciară menţionată mai sus.
Pârâţii au fost obligaţi să achite reclamantului suma de 732 lei cheltuieli dejudecată, constând în onorariu avocaţial.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţacivilă nr. /2008 a Judecătoriei Satu Mare pronunţată în dosar nr.(), rămasădefinitivă şi irevocabilă prin neapelare, a fost admisă acţiunea reclamantului A(reclamant şi în prezenta cauză) împotriva pârâţilor () şi în consecinţă s-a constatatnulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 9500 din18.05.2001 al notarului public M. În considerentele hotărârii, instanţa a reţinutexistenţa cauzei ilicite generate de reaua credinţă a ambelor părţi contractante.
Anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti de mai sus, reclamantului i-a fostadmisă acţiunea civilă pentru constatarea nulităţii absolute a certificatului demoştenitor nr. 120 din 2001 din dosarul nr. () al notarului public M, pentrufraudarea cu rea-credinţă de către pârâtul M şi de către fratele său D, a drepturilorsuccesorale ale celorlalţi doi fraţi.
În ceea ce priveşte soarta juridică a contractului de donaţie autentificat deBiroul Notarului Public M sub nr. înreg. /2003, (act subsecvent actului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a constatat prin hotărâre judecătorească),instanţa de fond a ţinut cont de principiul resoluto jure dantis resolvitur jusaccipientis, potrivit căruia desfiinţarea actului primar duce la desfiinţarea actuluisubsecvent, datorita legăturii sale cu primul.
De asemenea, prima instanţă reţinut că pârâtul nu se poate prevala de niciuna din excepţiile de la acest principiu: 1) principiul ocrotirii bunei-credinţe asubdobânditorului unui bun cu titlu oneros; 2) principiul asigurării stabilităţii circuituluicivil, care este o nevoie de ordin general, social.
În speţă, actul subsecvent este un contract de donaţie, care este un contractcu titlu gratuit, unilateral, în care cauza obligaţiei celui care dispune constă în intenţiade a mări patrimoniul celui gratificat, fără a primi în schimb o contraprestaţie. Dacăinstanţa este pusă în situaţia de a alege între prevenirea pagubei şi gratificarea uneipersoane cu privire la acelaşi bun, întotdeauna va opta spre prima variantă.
De asemenea, pârâtul nu a făcut dovada existenţei simulaţiei actului juridic dedonaţie de faţă.
Nulitatea actului juridic civil atrage principiul retroactivităţii, potrivit căruiaefectele nulităţii se suie până în momentul încheierii actului juridic civil; ca atare, seajunge în situaţia în care părţile n-ar fi încheiat actul juridic. De asemenea, nulitateaatrage principiul repunerii în situaţia anterioară, potrivit căreia tot ce s-a executat înbaza unui act anulat trebuie restituit astfel încât părţile raportului juridic trebuie săajungă în situaţia în care acel act nu s-ar fi încheiat.
În baza celor de mai sus, prima instanţă a constatat nulitatea absolută acontractului de donaţie prezent şi în consecinţă, văzând dispoziţiile Legii nr. 7/1996,a dispus radierea înscrierilor din CF nr. 2740 nedef. Satu Mare, nr. top. 868/20 căruiaîn natură îi corespunde arabil extravilan în suprafaţă de 6.900 mp, referitoare laîntabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului G.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect radierea ipotecii şi a interdicţieide înstrăinare şi grevare, înscrise de BANCA Y, instanţa de fond a avut în vedereurmătoarele:
Ipoteca se poate stinge pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului deobligaţie garantat; în speţă, constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţieare drept efect desfiinţarea ipotecii.
Prima instanţă a considerat că aspectul invocat de BANCA Y, în sensul căcreditorul ipotecar are dreptul să urmărească bunul în mâinile oricui s-ar afla, estelipsit de suport juridic, în condiţiile în care bunul ipotecat nu s-a înstrăinat de cătreconstituitorul ipotecii către o altă persoană, ci s-a desfiinţat cu efect retroactiv chiarcalitatea de proprietar al acestuia din urma. Cu alte cuvinte, dreptul de urmărireexistă în cazul unei ipoteci valabile, nu şi în cazul unei ipoteci stinse pe caleaccesorie.
Având în vedere că interdicţia de grevare şi înstrăinare s-a înscris tot în bazacontractului de ipotecă stins pe cale accesorie, prima instanţă a dispus şi radiereaacesteia.
Faţă de cele de mai sus acţiunea reclamantului a fost admisă astfel cum a fostcompletată, în cauză făcându-se aplicarea şi a dispoziţiilor art. 274 C.proc.civ.
Împotriva sentinţei civile cu nr. de mai sus, pârâtul G în temeiul art. 304 pct. 5şi pct. 9 C.proc.civ. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atacat promovate,modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantului,pentru următoarele motive:
Sentinţa civilă recurată este nelegală, instanţa de fond pronunţând hotărâreacu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, mai mult, instanţa de judecată prin hotărâreadata a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105alin. 2 C.proc.civ.
Urmează deci, sa fie reţinute ca motive de modificare în tot a hotărâriirecurate, cazurile prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct.9 C.proc.civ.
1. Un prim aspect pe care îl învederează este faptul că potrivit prevederilor art.20 din Legea nr. 146/1997, (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat... (3)Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cuanularea acţiunii sau a cererii".
Solicită a se observa faptul că prin încheierea de şedinţa din data de25.06.2008 (fila 65 din dosar) instanţa de judecată a pus în vedere intimatuluireclamant să achite taxa de timbru în valoare de 1.000 lei, reprezentanta acestuiaobligându-se să achite această taxă până la sfârşitul dezbaterilor.
Astfel cum este menţionat în cuprinsul aceleaşi încheieri, la a doua strigare acauzei reprezentanta intimatului reclamant depune doar taxa de timbru de 86 Iei şitimbru judiciar de 15 lei, neîndeplinind astfel dispoziţia instanţei de judecată de aachita taxa de timbru în cuantum de 1.000 lei, fapt sancţionat în condiţiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 cu nulitatea acţiunii.
Anterior satisfacerii timbrajului instanţa de fond nu putea să se pronunţeasupra nici unei cereri formulate de către părţile din litigiu, nefiind legal investită.
Cu toate acestea, instanţa de fond a admis precizarea la acţiune formulată deintimatul reclamant (fila 8 din dosar), totodată a respins cererile în probaţiune şicererea de suspendare pe care le-a formulat, mai mult a procedat la judecarea înfond a cauzei.
Procedând în acest mod, instanţa de fond prin hotărârea dată a încălcatformele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 C.proc.civ,fapt care în condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., constituie un întemeiatmotiv de recurs.
2. Pe fondul cauzei, arătă că acţiunea intimatului reclamant este nefondată,întrucât potrivit afirmaţiilor sale acesta ar fi comoştenitor al mamei sale împreună cufratele său m, ceea ce înseamnă că este coproprietar asupra patrimoniului lăsat dedefuncta AF.
Aşa fiind, orice înstrăinare făcută de un coproprietar rămâne validă cu condiţiarezolutorie ca bunul înstrăinat să cadă la partaj în lotul înstrăinătorului. Aşadar pânăcând nu s-a stabilit masa succesorală după defunctă şi până când nu s-a realizatîmpărţeala, înstrăinarea parcelei de teren ce face obiectul prezentei acţiuni de cătreM, trebuie să fie analizata în funcţie de această împărţeală.
Pe de altă parte, având în vedere că donaţia făcută recurentului pârât de cătreco-pârâţii intimaţi B nu poate fi suspectată de rea credinţă, acest act juridic translativde proprietate trebuie în principiu menţinut, fratele intimatului reclamant neavânddecât să aducă la masa succesorală echivalentul valoric al bunului înstrăinat.
Instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul ca nu a făcut dovada existenţeisimulaţiei actului juridic de donaţie, atât timp cât, pe de o parte, aceasta i-a respinscererea în probaţiune solicitată tocmai pentru a dovedi acest aspect, iar pe de altăparte, astfel cum s-a consemnat chiar în cuprinsul sentinţei civile recurate, a depusdovada înregistrării la Judecătoria Satu Mare a acţiunii în simulaţie a contractului dedonaţie.
Referitor la capătul de cerere care vizează radierea ipotecii, apreciază că estenelegal şi nefondat, neexistând nici un text de lege care să prevadă desfiinţarea uneiipoteci în ipoteza în care titlul de proprietate al celui care a constituit ipoteca esteanulat. Dreptul de ipotecă este un drept accesoriu al dreptului de creanţă şi nu aldreptului de proprietate, după cum clar prevede art. 1746 alin. 3 Cod civil.
Aşadar, chiar în ipoteza admiterii primelor două capete de cerere, cel de-altreilea este nesusţinut de vreo prevedere legală.
3. În temeiul art. 241 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ, solicită să se dispunăsuspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiuniicivile în constatarea simulaţiei contractul de donaţie de faţă.
Învederează faptul că pe calea acestei acţiuni a solicitat constatarea simulaţieicontractului de donaţie autentificat sub nr. /2003 de Notarul Public M cu consecinţaînlăturării acestui contract spre a se aplica efectiv antecontractul de vânzare-cumpărare perfectat între părţi.
Acţiunea promovată se întemeiază pe faptul că, între părţi, în realitate, la datade 24.04.2003, s-a perfectat antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului maisus menţionat, dată Ia care a fost achitat integral preţul de 1.500 Euro şi a fost predatîn folosinţă imobilul.
Acest din urma contract corespunde voinţei reale a părţilor, anihilându-seastfel în tot aparenţa juridică creată prin contractul de donaţie.
În consecinţa, titlul cu care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobiluluiînscris în CF nr. 2740 nedefinitiv Satu Mare cu nr. top. 868/20 sub B1, care în naturăreprezintă teren arabil extravilan cu suprafaţa de 6.920 mp, este contractul devânzare cumpărare încheiat la data de 24.04.2003.
Suspendarea soluţionării prezentului recurs până la soluţionarea acţiunii civileîn constatarea simulaţiei se impune având în vedere faptul că, în situaţia admiteriiacestei acţiuni, acţiunea intimatului reclamant ar fi lipsită de obiect.
În drept, invocă art. 304 pct. 5 şi pct. 9, art. 312 şi urm., art. 274 C.proc.civ.
Împotriva aceleiaşi sentinţe, a declarat recurs şi pârâta BANCA Y SucursalaSatu Mare (filele 7-10), solicitând admiterea acestuia şi rejudecând cauza,respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şinetemeinică pentru următoarele considerente:
S-a dispus radierea ipotecii şi a interdicţiilor aferente din cartea funciară, fără ase constata nulitatea contractului de ipotecă, astfel că măsura dispusă de instanţăapare ca fiind fără suport.
Este inadmisibil să se dispună radierea din cartea funciară a unui drept pentrucare nu s-a stabilit dacă este sau nu desfiinţat. Instanţa s-a rezumat, înconsiderentele sentinţei, la a aprecia că ipoteca băncii se desfiinţează ca urmare aconstatării nulităţii contractului de donaţie; însă prin dispozitivul sentinţei nu s-aconstatat desfiinţarea ipotecii, ci s-a dispus direct radierea din cartea funciară. Dealtfel, instanţa nici nu avea cum să constate nulitatea ipotecii pentru că din parteareclamantului nu a existat nici un capăt de cerere în această privinţă şi ar fi însemnatsă se acorde mai mult decât s-a cerut.
Instanţa a apreciat în mod netemeinic faptul că ipoteca băncii se desfiinţeazăca urmare a constatării nulităţii contractului de donaţie - ca mod de dobândire aproprietăţii imobilului. Neexistând vreun text de lege care să reglementeze expresaceastă situaţie, instanţa a apelat la principiile de drept aşa cum sunt ele enunţate îndoctrina judiciară, însă a ignorat principiile: ocrotirii bunei-credinţe o terţului, alasigurării stabilităţii circuitului civil şi al validităţii aparenţei în drept. Instanţa a reţinutcă în privinţa pârâtului G nu se aplică excepţiile de la principiul resolute jure dantis...Însă, în privinţa băncii, nu a reţinut buna-credinţă, deşi a invocat aceasta ca apărare,în cazul băncii, îşi găsesc aplicaţie, strâns legate, principiile ocrotirii terţului de bunăcredinţă şi cel al validităţii aparenţei în drept.
Mai exact, aşa cum a invocat şi în faţa instanţei de fond, banca a fost de bună-credinţă la încheierea contractului de ipotecă, deoarece ipoteca s-a încheiat avândîn vedere situaţia reflectată în cartea funciară, care pentru un terţ este situaţiaopozabilă. Dacă este să se ignore faptul că pentru un terţ este opozabilă situaţiajuridică înscrisă în cartea funciară, înseamnă că existenţa cărţilor funciare este totalinutilă!
Privitor la al treilea principiu, în condiţiile în care banca rămâne fără garanţiareală a creditului acordat, nu vede cum se asigură stabilitatea circuitului civil, caexcepţie de la aplicarea principiului resoluto jure dantis... De asemenea, nu s-a ţinutcont de faptul că banca este terţ faţă de contractul de donaţie şi nu s-a ţinut cont dedrepturile şi interesele legitime ale băncii, în calitate de creditor ipotecar.
În sprijinul său invocă Decizia nr. 2993 din 24 aprilie 2002 a Curţii Supreme deJustiţie. Speţa soluţionată prin decizia invocată este similară, în sensul căproprietarul care a încheiat contractul de ipotecă a dobândit proprietatea în baza unuicontract de vânzare-cumpărare, contract care s-a reziliat datorită neachitării preţuluiintegral al vânzării. Cu toate că proprietarul şi-a pierdut retroactiv calitatea deproprietar ca efect al rezoluţiunii vânzării, instanţa supremă a dispus menţinereaipotecii motivând: referitor la ipoteca a cărei întabulare a avut loc la 7 octombrie1998, soluţiile pronunţate în cauză nu au ţinut seama de faptul că B.I.R. S.A. -Sucursala Oradea este terţ în raport cu actul de vânzare-cumpărare supusrezoluţiunii şi are calitatea de creditor faţă de pârâta cumpărătoare.
Aşa fiind, drepturile şi interesele legitime ale acestei recurente-pârâte seimpuneau a fi conservate şi protejate chiar şi în condiţiile în care a intervenitrezoluţiunea actului de vânzare-cumpărare". În esenţă, susţine că este în prezenţaaceleiaşi situaţii: desfiinţarea titlului de proprietate a celui care a consimţit înscriereaipotecii (rezoluţiunea având efecte retroactive, ca şi nulitatea). Drept urmare,consideră că decizia Curţii Supreme de Justiţie este mai mult decât relevantă încauză şi ataşează recursului reproducerea acestei decizii aşa cum a fost publicată înRevista română de drept al afacerilor Nr. 6/2003, pag. 144 - 147.
În ce priveşte constatarea nulităţii contractului de donaţie şi radiereaînscrierilor din cartea funciară referitoare la dreptul de proprietate în favoareapârâtului G, consideră că sentinţa instanţei de fond este, de asemenea, criticabilă.Instanţa a ignorat problema opozabilităţii celor două sentinţe irevocabile anterioare,pe baza cărora a făcut aplicarea principiului resoluto jure dantis..., nefăcând nici oreferire la aceasta, deşi a invocat acest aspect atât în întâmpinare, cât şi înconcluziile scrise. Concret, studiind conţinutul cărţilor funciare aflate în copie ladosarul cauzei, se observă că parcela cu nr. cadastral 868/20, ce face obiectullitigiului, a fost transcrisă din CF nr. 2551 Nedef. Satu Mare, în CF nr. 2740 Nedef.Satu Mare, în data de 21.05.2001, în momentul înscrierii proprietăţii asupra pârâteiB(înscrierea de la poziţia B4 din CF nr. 2551). Pârâtul G a dobândit proprietateaasupra imobilului în luna mai 2003 (înscrierea de la poziţia B2 din CF nr. 2740).
Sentinţele irevocabile invocate de reclamant, prin care s-au anulat înstrăinărileanterioare, au fost pronunţate în anii 2007, respectiv 2008. Văzând şi aceste sentinţeaflate la dosar, se observă că ele fac referire doar de CF nr. 2551 Nedef. Satu Mareşi nu au ca parte în proces pe titularul dreptului de proprietate actual la datapronunţării lor, respectiv pe G, care era proprietar încă din anul 2003. Consideră căintimatul-reclamant a dat dovadă de o conduită procesuală incorectă, pornind celedouă procese anterioare separat, depunând la dosarele instanţelor doar coalafunciară valabilă până în anul 2001, ceea ce a dus la necitarea tuturor proprietarilorsuccesivi, astfel încât aceştia nu au avut nici măcar posibilitatea să formulezeapărări, fiind puşi în faţa faptului împlinit.
De asemenea, din nerespectarea regimului de publicitate imobiliară de cătrereclamant, a rezultat şi ipotecarea de către BANCA Y a imobilului, căci dacăreclamantul ar fi procedat la notarea proceselor în cartea funciară a imobilului, cusiguranţă s-ar fi preîntâmpinat luarea în garanţie a imobilului. De aici reiese cuclaritate că banca este un terţ de bună-credinţă, care trebuie protejat faţă de acţiunileîn justiţie incorect gestionate de reclamant.
Analizând sentinţa prin prisma criticilor susţinute ca motive de recurs, instanţaapreciază recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:1. Recursul pârâtului G
Critica referitoare la stabilirea greşită a cuantumului taxei judiciare de timbrunu poate fi primită favorabil de vreme ce valoarea obiectului pricinii, declarată dereclamant conform art.112 C.proc.civ. şi necontestată de pârâţi este de 3000 lei,raportat la care cuantumul taxei judiciare de timbru, redusă de către instanţă, nupoate fi de 1000 lei, astfel cum din eroare s-a reţinut în Încheierea şedinţei publicedin 25 iunie 2008.
De altfel, în cuprinsul aceleiaşi încheieri se arată că avocata reclamantuluidepune la dosar chitanţa privind achitarea taxei de timbru la valoarea de 1000 lei,respectiv 86 lei şi 15 lei timbru judiciar", instanţa nemaiinstituind alte obligaţii denatură fiscală. Recurentul pârât nu a invocat în faţa primei instanţe excepţiainsuficientei timbrări, astfel că în recurs, o asemenea excepţie nu poate conduce laanularea acţiunii introductive ci, cel mult, la obligarea reclamantului la plata diferenţeipână la nivelul sumei corect calculate cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Contractul de vânzare cumpărare încheiat între M şi intimaţii B nu a fostdesfiinţat ca urmare a nulităţii relative decurgând din înstrăinarea bunului succesoralde către un singur moştenitor, ci pentru o cauză de nulitate absolută, respectiv cauzailicită, situaţie în care apărările structurate pe necesitatea efectuării în prealabil apartajului succesoral nu sunt pertinente. Mai mult, în acea cauză nu s-au aplicatregula referitoare la moştenitorul aparent şi principul error comunis facit jus, intimataB fiind considerată de rea credinţă.
Recurentul a dobândit bunul cu titlu gratuit, astfel că nu se află în situaţia deexcepţie de la aplicarea principiului de drept resoluto jure dantis resolvitur jusaccipientis, buna credinţă nefiind relevantă. Înscrierea dreptului său în carteafunciară a operat în anul 2003, aşa încât nici din perspectiva aplicării art.37 alin.2 dinLegea 7/1996, dreptul său nu se poate bucura de protecţie legală.
Reclamantul este terţ faţă de contractul încheiat de părţi, aşa încât lui îi esteopozabil doar actul aparent. Eventualul contraînscris nu poate produce efecte decâtîntre părţi, cu condiţia de a fi valid sub aspectul condiţiilor de formă şi de fond(art.1175 C.civil).
Pe de o parte, terţului nu îi poate fi opusă situaţia juridică consacrată prinactul secret, ci numai situaţia juridică reflectată în contractul public, aparent. Pe dealtă parte, concursul dintre terţi - unii invocând actul secret, iar alţii actul aparent -este rezolvat, conform doctrinei şi practicii judiciare, în favoarea acestora din urmă.2. Recursul pârâtei Banca Y
Principiile de drept invocate de această recurentă în scopul salvgardăriiefectelor contractului de ipotecă nu sunt aplicabile în speţă, banca nefiind unsubdobânditor cu titlu oneros al imobilului, ci doar un creditor privilegiat, iar buna sacredinţă, fundamentată pe încrederea în conţinutul cărţii funciare, nu are capacitateade a înlătura efectele nulităţii contractului de vânzare cumpărare şi a celui dedonaţie. Astfel, în materie de ipotecă, art.1770 cod civil statuează că:
"Acei care au asupra unui imobil un drept suspens prin o condiţie, saurezolubil în oarecare cazuri, sau supus la acţiune de resciziune, nu pot consimţidecât o ipotecă supusă aceloraşi condiţii sau aceloraşi resciziuni".
Prin urmare, condiţia rezolutorie fiind totdeauna subînţeleasă în contractelesinalagmatice cum este contractul de vânzare cumpărare iniţial, a cărui nulitate agenerat întregul litigiu, revocabilă fiind la rândul său şi donaţia în anumite situaţii,inclusiv pe cale de consecinţă a nulităţii actului precedent, creditorul ipotecar încheiecontractul de ipotecă asumându-şi acest risc, din această perspectivă buna sacredinţă nefiind perfectă.
Referitor la inopozabilitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate fărăîmprocesuarea donatarului, se constată că acestea nu pot fi ignorate de către terţi.Faţă de aceştia hotărârile se impun cu valoarea unui fapt juridic fapt juridic şi cuvaloarea unui mijloc de probă (Decizia nr.2351/2007 a ÎCCJ, Secţia civilă şi deproprietate intelectuală).
Ipoteca se poate stinge fie pe cale principală, fie pe cale accesorie. Unuldintre cazurile de stingere a obligaţiei pe cale principală îl reprezintă rezoluţiuneadreptului de proprietate al constitutorului, adică desfiinţarea dreptului său.Desfiinţarea prealabilă a contractului de ipotecă este necesară doar în situaţiastingerii pe cale accesorie, critica structurată astfel de către recurentă nefiindîntemeiată.
Hotărârile judecătoreşti invocate ca precedent judiciar au la bază o stare defapt diferită de cea din prezenta pricină (se invocă rezoluţiunea pentru neplatapreţului şi reglementarea expresă a acestei situaţii prin art.1369, 1738 Cod civil,respectiv notarea procesului în cartea funciară şi consecinţele acestei notări),neputând fi susţinută pe această cale decât o jurisprudenţă vastă şi constantă într-osituaţie de fapt identică.
În consecinţă, în temeiul art.312 C.proc.civ., instanţa va respinge recursurileca nefondate şi conform art.274 C.proc.civ., va obliga fiecare recurent să plăteascăintimatului reclamant câte 976 lei cheltuieli de judecată.
7
| ← Fond funciar. Dovada calităţii de persoană îndreptăţită... | Executare silită. Contestaţie la executare. Existenţa... → |
|---|
