Proprietate privată. Imposibilitatea restituirii în natură. Compensare cu alte bunuri. Condiţii.
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6269/83/2006SENTINŢA CIVILĂ Nr. 53/D/18 Ianuarie 2008Proprietate privată. Imposibilitatea restituirii în natură. Compensare cu alte bunuri.Condiţii.
Prin acţiunea civilă înregistrată în dosar nr.de mai sus,astfel cum afost precizată (fila 58, fila 76) reclamanţii P în contradictoriu cu pârâtul PrimarulMunicipiului Satu Mare, ulterior Municipiul Satu Mare reprezentat prin primar, ausolicitat instanţei ca în baza probatoriului ce se va administra în cauză să obligepârâtul prin hotărâre să treacă conform art.1 alin.5 din Legea 10/2001 pe listabunurilor disponibile următoarele imobile:
1. spaţiul comercial de 170 mp.din Satu Mare, deţinut de SC G &SRL Satu Mare;
2. spaţiul comercial din Satu Mare, în suprafaţă de 170 mp.;
3. spaţiul comercial de 173 mp.din Satu Mare, deţinut de SC A SA;
4. spaţiul comercial de 80 mp.din Satu Mare, parter utilizat pentrucoafură
5. centrala termică dezafectată - împreună cu terenul aferent dinSatu Mare, în spatele Camerei de Comerţ şi Industrie Satu Mare.
Ulterior, prin precizările depuse la filele 58 şi 76, reclamanţii aurestrâns acţiunea la trei imobile.
Totodată reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului de a emitedispoziţie în condiţiile art.25 din Legea 10/2001 prin care în temeiul art.26 alin.1 şi3 din Legea 10/2001 să li se acorde în compensare bunurile disponibile arătatemai sus la pct.1-3, pentru apartamentele vândute în condiţiile Legii 112/1995, aterenurilor aferente acestor apartamente şi pentru construcţia demolată dupănaţionalizarea imobilului din CF 23085 Satu Mare (fost nr.3, sistat în lipsaimobilului - fila 80 ) de sub nr.top.757,758, cu cheltuieli de judecată.
În fapt arată că, imobilul din Satu Mare, P-ţa Libertăţii, cuprindedouă corpuri de clădire, cu teren aferent de 1510 mp.a trecut în proprietateaStatului Român cu titlu juridic naţionalizare, conform înscrierilor din CF 3 SatuMare cu nr.top.757, 758. Pe cele două parcele există notate două case (haz) iarimobilul construcţie de pe parcela top.758 a fost demolată şi pe această parcelăs-a construit un bloc de locuinţă P+4 cu 20 de apartamente proprietate privată şiacordarea dreptului de proprietate asupra terenului de sub construcţie.
Casa de pa parcela cu nr.top.754 a fost construită în anii 1912-1914şi există şi astăzi fără modificări de structură şi care imobil formează obiectulrestituirii împreună cu casa demolată.
Se precizează că proprietarul de carte funciară deposedat a fostFC, iar în temeiul Legii 10/2001 moştenitorii acestuia au solicitat restituirea înnatură a imobilului prin notificarea depusă la executorul judecătoresc din12.07.2001 sub nr.63/2001.
Înainte de soluţionarea notificării la data de 21.03.2005 în Viena seîncheie contractul preliminar prin care reprezentanta moştenitorilor legali aiproprietarului tabular, în calitate de vânzătoare, vinde cumpărătorilor proprietateatabulară a antecesorilor care forma obiectul Legii 10/2001 înscrisă în CF 23085fost CF 3 Satu Mare sub nr.top.757,758 în starea în care se va afla imobilul ladata restituirii (filele 92-99).
În beneficiul moştenitorilor proprietarului tabular, PrimarulMunicipiului Satu Mare emite dispoziţia 834/15.04.2005, prin care se restituie înnatură 7 unităţi locative cu destinaţie de locuinţă - apartamente şi două spaţiicomerciale amplasate la parterul imobilului, fiind astfel soluţionate parţialnotificările nr.161/2001 şi 63/2001 care privesc acelaşi imobil (fila 112).
Dreptul de proprietate astfel dobândit a fost întabulat în carteafunciară la poziţia B 16-25 din CF 23085 Satu Mare şi, după achitarea preţuluistipulat, în contractul preliminar din 21.03.2005 - Viena, vânzarea-cumpărarea s-a definitivat prin sentinţa civilă nr.63/30.05.2005 a Tribunalului Satu Mare, dreptulde proprietate fiind întabulat în favoarea cumpărătorilor de sub B 26-27 dinaceeaşi cartea funciară (fila 84-85).
Pentru partea din imobil nerestituit încă în natură la 19.06.2006,numita L, în nume propriu cât şi ca reprezentant a celorlalţi moştenitori,cesionează aceste drepturi în favoarea reclamanţilor (fila 114), condiţii în carejustifică interesul legitim şi calitatea procesuală activă pentru promovarea acţiuniişi pretinderea dreptului.
Astfel, arată reclamanţii, imobilele solicitate a fi oferite încompensare acoperă diferenţa de bunuri nerestituite în natură respectiv 9apartamente, amplasate în imobilul din P-ţa Libertăţii, vândute în baza Legii112/1995, cât şi valoarea construcţiei demolate cu terenul aferent de pe parcelanr.top.758 din CF iniţial nr. 3 Satu Mare.
Solicitarea în opinia reclamanţilor este fondată, întrucât bunurile demai sus fac parte din domeniul privat a Municipiului Satu Mare, iar măsurareparatorie de a li se oferi alte bunuri în compensare este în acord atât cu legeafăcând trimite la disp. art.1 alin.5, art.26 alin.1 din Legea 10/2001, la care seadaugă şi interpretările date în aplicarea legii de Normele metodologice aprobateprin HG 498/2003 dar şi doctrina, sens în care depun articolul publicat în RevistaDreptul 6/2006 (filele 27-45).
Tribunalul în baza art.137 C.pr.civ.analizând excepţiile invocaterezumate în esenţă la: calitatea procesuală activă a reclamanţilor, calitateaprocesuală a intervenientei de a formula cerere reconvenţională în nume propriu,reţine următoarele:
Acţiunea civilă promovată de reclamanţi se întemeiază sub aspectulcalităţii procesuale active pe drepturile izvorâte din contractul de cesiune dedrepturi" încheiat la 19.06.2006 - Viena, astfel că în calitate de cesionari şi înlimitele obiectului contractului astfel cum a fost determinat prin acordul lor devoinţă, au dobândit drepturile cedenţilor.
Pornind de la conţinutul contractului de cesiune de drepturi,observăm că cedentul L în nume personal cât şi în reprezentarea legală a tuturormoştenitorilor petiţionari după defunctul proprietar FC a cesionat în favoareacesionarilor P toate drepturile rezultate din demersurile procesuale şiprocedurale formulate în temeiul Legii 10/2001 pentru restituirea în natură sauechivalent despăgubiri aferent părţii din imobilul din Satu Mare, P-ţa Libertăţii,nr., respectiv apartamentele cu terenul aferent vândute de Statul Român înbaza Legii 112/1995 înscrise în CF 23085 sub nr.top.757,758 Satu Mare".
Oferta a fost acceptată de cesionari declarând că sunt de acord cupreluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor născute şi viitoare aferentapartamentelor vândute de Statul Român în baza Legii 112/1995".
Aşadar, cel puţin în privinţa drepturilor şi obligaţiilor născute şiviitoare aferente apartamentelor vândute de Statul Român în baza Legii 112/1995reclamanţii îşi justifică calitatea procesuală activă, având dreptul de a obţineaceleaşi drepturi pe care le-ar fi putut obţine cedenta în privinţa măsurilorreparatorii prin echivalent pentru apartamentele vândute în baza Legii 112/1995.
Lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată prinîntâmpinare de către pârât, prin prisma faptului că din textul contractului decesiune de drepturi rezultă că demersurile procesuale şi procedurale alecesionarilor se rezumă la restituirea în natură sau echivalent despăgubiri şi nu lamăsuri în echivalent prin compensare cu alte bunuri, nu poate fi primită câtăvreme termenul despăgubiri" cuprins în conţinutul contractului nu este urmat deraportarea acestuia la legea specială privind regimul de stabilire şi plată adespăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Legea247/2005.
Fiind permisă prin voinţa părţilor dreptul cesionarilor de a efectuatoate demersurile procesuale şi procedurale în temeiul Legii 10/2001 pentru aobţine restituirea în natură, cedentul nu a limitat aceste proceduri la un anumit tipde măsuri reparatorii în echivalent, cu atât mai mult cu cât în calitate de persoaneîndreptăţite cedenţii ar fi putut beneficia de măsuri reparatorii prin echivalentconstând fie în compensare cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri acordateîn condiţiile legii speciale şi cu posibilitatea combinării lor conform art.1 alin.4 dinLegea 10/2001.
Analizând doar incidental obiectul contractului de cesiune, dinperspectiva justificării calităţii procesuale active a reclamanţilor, tribunalul maireţine că împrocesuată fiind în cauză cedenta L nu a contestat la rândul săudepăşirea clauzelor contractuale în demersul juridic iniţiat de reclamanţi, ceea cesprijină interpretarea contractului după intenţia comună a părţilor contractante şinu după sensul literar al termenilor în condiţiile art.977 C.civ.
Întemeiat pe aceste considerente, tribunalul a respins excepţialipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârât.
Cât priveşte următoarea excepţie respectiv calitatea procesualăactivă a intervenientului accesoriu de a formula în nume propriu cererereconvenţională invocată de către reclamanţi faţă de intervenienta SC A SA, estenecesar a se distinge între forma de participare a terţilor la judecată permisă pecalea intervenţiei voluntare principale cât şi a intervenţiei voluntară accesorie.
Este ştiut faptul că cererea prin care un terţ ce justifică un interessolicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare, pentru a apărareadrepturile uneia din părţile iniţiale, se numeşte intervenţie voluntară accesorie,denumită în literatura de specialitate şi intervenţia alăturată sau auxiliară.
Pe calea intervenţiei accesorii, terţul nu invocă o pretenţie proprie,scopul este limitat întrucât nu urmăreşte obţinerea unei hotărâri prin care părţileiniţiale să fie condamnate faţă de el. Totuşi prin apărările pe care le face tinde, cainstanţa să pronunţe o soluţie în favoarea părţii pentru care a intervenit, rezultândaşadar natura juridică a intervenţiei voluntară accesorie şi care este o simplăapărare din care decurg o serie de consecinţe practice deosebit de importante.
Astfel, o primă consecinţă constă în aceea că se produce lărgireacadrului procesual dar numai sub aspectul părţilor, nu şi al obiectului litigiului, deaceea unii autorii consideră intervenientul accesoriu ca fiind o parte alăturată însensul că în acord cu partea pentru care intervine combat în comun susţinerileadversarului acestuia de aşa natură încât instanţa de judecată să ofere câştig decauză părţii în favoarea căreia a intervenit.
Limitele în care acţionează intervenientul accesoriu sunt stabilite deart.54 C.pr.civ.iar subordonarea procesuală a intervenientului accesoriu faţă departe în interesul căruia intervine reiese din dispoziţiile art.56 C.pr.civ.
În acest context, care concretizează limitele şi scopul intervenţieivoluntare accesorie, aşa cum se arată şi în doctrină, nici părţile iniţiale nu potformula cerere reconvenţională împotriva intervenientului accesoriu, tocmaipentru faptul că nu se bucură de independenţă procesuală şi nu poate formula opretenţie proprie, sprijină doar apărările părţii pentru care intervine.
Simpla neopunere a pârâtului la recunoaşterea calităţii procesualeactive sau mai bine spus la recunoaşterea legitimităţii intervenientului accesoriude a formula cerere reconvenţională împotriva părţilor iniţiale şi de a împrocesuaterţe persoane, lărgind obiectul acţiunii nu este suficientă, chiar dacă în caz deadmitere ar degreva pârâtul de obligaţiile ce decurg din soluţionarea notificării.
Pe de altă parte, chiar pârâtul a recunoscut calitatea de persoaneîndreptăţite a cedentei şi a moştenitorilor pe care îi reprezintă, de a accede lamăsuri reparatorii prin restituire în natură a unei părţi din imobil cuprins îndispoziţia nr.834/15.04.2005, iar reclamanţii au preluat aceste drepturi şi obligaţiiprezente şi viitoare prin contractul de cesiune.
Concluzionând rezultă că intervenientul accesoriu nu arelegitimitatea de a ieşi din cadrul procesului determinat prin cererea de chemare înjudecată şi de a lărgi obiectul litigiului, formulând pretenţii în nume propriu pecalea cererii reconvenţionale, considerente pentru care tribunalul a admisexcepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei accesorii invocată dereclamanţi şi in consecinta a respins cererea reconventionala avand ca obiectconstatarea nulitatii absolute a contractului de cesiune de drepturi incheiat laViena in data de 19.06.2006.
Cât priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a Primarului, este dereţinut că reclamanţii nu au înţeles să îl împrocesueze în nume propriu ci careprezentat al unităţii administrativ teritoriale, conform art.62 raportat la art.63lit.e din Legea 215/2001, unitatea deţinătoare a imobilelor solicitate încompensare şi aflate în patrimoniul său, condiţii în care unitatea deţinătoare seidentifică cu entitatea investită cu soluţionarea notificării şi care poate dispune şiasupra măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare cu altebunuri sau servicii, conform art.1 alin.3 din Legea 10/2001 coroborat cu art.21alin.4 din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.
De altfel, reclamanţii la solicitarea instanţei şi în urma publicăriiNormelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 aprobate prin HGR250/2007, au precizat că înţeleg să se judece cu Municipiul Satu Mare prinreprezentantul său legal căruia legea i-a conferit şi atribuţii speciale de emitere adispoziţiilor în procedura de soluţionare a notificărilor, considerente pentru careexcepţia este lipsită de obiect.
Lipsa caracterului legitim al dreptului pretins de reclamanţi invocatde aceeaşi intervenientă accesorie reprezintă mai mult o apărare de fond decât oexcepţie şi ţine de principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti şi principiulopozabilităţii aceloraşi efecte faţă de terţi, considerente pentru care a fost avutăîn vedere cu titlu de apărare la soluţionarea pe fond a acţiunii, respinsa insa caexceptie.
Pe fond, Tribunalul, analizând acţiunea reclamanţilor astfel cum afost formulată şi precizată, dreptul subiectiv civil pretins sub forma impuneriisubiectului pasiv la o anumita conduita, reţine ca neîntemeiată pretenţia dedusăjudecăţii în temeiul următoarelor considerente:
Conform dispoziţiilor art.1 alin.3 teza I din Legea 10/2001republicată, persoanele îndreptăţite definite de art.3 din acelaşi act normativ, încazurile în care restituirea în natură nu este posibilă beneficiază de măsurireparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii cese acordă prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii investitepotrivit legii cu soluţionarea notificării.
Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sauservicii oferite în echivalent, permite entităţii obligate la restituire să oferepersoanei îndreptăţite prin compensare în echivalent acele bunuri sau serviciidisponibile pe care le deţine şi care sunt acceptate de persoana îndreptăţită.
În executarea acestei măsuri se realizează astfel o ofertă urmată deacceptare în condiţiile art.1 alin.2 din Legea 10/2001, acordul persoaneiîndreptăţite fiind obligatoriu în situaţia măsurilor reparatorii prin echivalentconstând în compensare cu alte bunuri sau servicii disponibile.
De vreme ce reclamanţii au promovat acţiunea şi au solicitatacordarea de măsuri reparatorii sub forma compensării, rezultă că acceptăaceastă măsură dar o condiţionează de atribuirea anumitor bunuri expresdeterminate la pct.1-3 din acţiunea precizată.
Vocatia acordata persoanelor îndreptăţite de a opta pentru unanumit tip de măsuri reparatorii în echivalent, nu echivalează cu dreptul de aalege orice bun din patrimoniul deţinătorului, realizarea dreptului se circumscrieanumitor condiţii prevăzute de legiuitor, respectiv bunul să existe în patrimoniu şisă intre în categoria celor disponibile, degrevat de orice sarcină.
Legalitatea şi temeinicia dreptul pretins de reclamanţi prin acţiune,se raportează la dispoziţii de drept substanţial din Legea 10/2001, Legea215/2001 şi normelor constituţionale referitoare la principiul autonomiei locale.Se pune problema în ce măsură reclamanţii ar putea obţine prinintermediul instanţei obligarea unităţii deţinătoare, entitate investită cusoluţionarea notificării să cuprindă pe tabelul întocmit în condiţiile art.1 alin.5 dinLegea 10/2001 şi bunurile solicitate prin prezenta acţiune şi care mai mult, prinfinalizarea procedurii administrative rămasă în suspensie ca urmare a promovăriiprezentei acţiunii (fila 146) să li se atribuie în compensare atât pentruapartamentele vândute în temeiul Legii 112/1995 cât şi pentru imobilul construcţiedemolat amplasat pe parcela 758 din CF 3 Satu Mare.
Este de observat, din chiar conţinutul normei de drept cuprinse înart.1 alin.5 că legiuitorul foloseşte expresia bunurile disponibile şi/sau, după caz,serviciile care pot fi acordate în compensare". Evident că aceste bunuri şi serviciipentru a putea fi oferite în compensare se află în patrimoniul unităţii deţinătoare,lucru care de altfel în speţă nu a fost contestat de către pârât.
Asupra încadrării unor bunuri în categoria celor disponibile, înopinia tribunalului şi întemeiat pe principiul autonomiei locale consacrat deConstituţia României prin art.120, precum şi în art.3 din Legea 215/2001 aadministraţiei publice locale, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul şicapacitatea efectivă de a gestiona în numele şi interesul colectivităţilor locale pecare le reprezintă, treburile publice în condiţiile legii, de a gestiona resursele careaparţin unităţilor administrativ teritoriale pe care le reprezintă.
Intervenţia instanţei pentru a verifica în ce măsură principiulautonomiei locale conferit autorităţilor publice locale, este exercitat în limitelelegii, este necesara atunci când poate fi reţinut excesul de putere, adicăexercitarea dreptului de apreciere, aparţinând acestor autorităţi, prin încălcareadrepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute de Constituţie saude le (conform definiţiei cuprinse în art.2 lit. n din Legea contenciosuluiadministrativ).
În acest context a fost analizată opunerea pârâtului la admitereaacţiunii reclamanţilor, invocând inadmisibilitatea notificanţilor ori a succesoriloracestora de a alege anumite bunuri, care nu sunt disponibile din motive obiectivece ţin fie de satisfacerea nevoilor comunitare şi a unui interes public, pentruspaţiul cu destinaţie Centrală termică dezafectată situată în Satu Mare, str.D,îndeplinirea unei obligaţii rezultate din punerea în executare a unei hotărârijudecătoreşti irevocabile pentru spaţiul comercial situat în Satu Mare, P-ţaLibertăţii, nr., deţinut de SC A SA, fie de existenţa unui drept concurent sau deexecutarea unui contract de închiriere pentru spaţiul situat în Satu Mare, str.Hnr.7, deţinut de Cooperativa Igiena cu destinaţia atelier de coafură.
Raportat la probele administrate în cauză indisponibilizarea celortrei imobile rezultă cu prisosinţă, astfel imobilul situat în Satu Mare, str.D nr.4,Centrală termică dezafectată este avut în vedere pentru satisfacerea nevoii despaţiu pentru instituţiile publice, apoi imobilul din Satu Mare, str.H, nr.7 formeazăobiectul unui contract de închiriere, dar şi al unei cereri de cumpărare în condiţiileLegii 550/2002, iar pentru imobilul din Satu Mare, P-ţa Libertăţii nr. există ohotărâre judecătorească irevocabilă respectiv sent.civ.nr.122/CA/2006 aTribunalului Satu Mare prin care Municipiul Satu Mare a fost obligat să încheie cuchiriaşul SC A SA Satu Mare contract de vânzare cumpărare. Pentru acest dinurmă imobil, reclamanţii nu pot ignora hotărârea judecătorească intrată în puterealucrului judecat, întrucât potrivit art.1200 pct.4 C.civ.statuările instanţelorjudecătoreşti au valoarea unor prezumţii legale, provin de la o putere publică şi seresfrâng indirect şi asupra terţilor cărora li se va opune cu valoarea unui faptjuridic şi cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv de prezumţie relativă(dec.civ.nr.2351/14.03.2007 a ÎCCJ - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală).
În aceste condiţii, nu poate fi reţinut nici excesul de putere şi nicirefuzul nejustificat al unităţii deţinătoare de a oferi în compensare reclamanţilorcele trei imobile solicitate prin acţiune, iar pe de altă parte reclamanţii în calitatede succesori în drepturile moştenitorilor proprietarului tabular, calitate dobândităprin contractul de cesiune nu se pot bucura de alte drepturi decât cele avute deautorul lor şi nici de un drept de preferinţă sau de preemţiune în alte condiţii decâtcele prevăzute în mod expres de lege, cum ar fi de exemplu situaţia cuprinsă laart.43 alin.1 din Legea 10/2001 republicată.
Reţinând aşadar că bunurile solicitate în compensare de reclamanţinu intră în categoria celor disponibile, fiind afectate fie pentru satisfacereanevoilor comunitare, fie pentru realizarea altor drepturi ale unor terţe persoane înraport cu care reclamanţii nu se bucură de preferenţialitate în lipsa unei dispoziţiilegale, că dreptul de apreciere al autorităţilor administraţiei locale nu s-a făcut cuexces de putere, iar indisponibilizarea bunurilor rezultă din împrejurări de fapt şide drept confirmate prin probele administrate în cauză, tribunalul a găsitneîntemeiată acţiunea reclamanţilor, astfel că a admis cererea de intervenţieaccesorie şi a respins acţiunea principală nefiind îndeplinite dispoziţiile art.1alin.2,3,5 din Legea 10/2001.
1
| ← Plangere contraventionala. Mesaje comerciale nesolicitate | Plângere încheiere Carte Funciară admisă. Intabularea... → |
|---|
