Excepţia lipsei calităţii procesuale active
| Comentarii |
|
Dosar nr. 589/316/2008
Prin cererea înregistrată sub nr. 589/316/2008 din 27.05.2008 pe rolulJudecătoriei Tg. Bujor, reclamanta S S a solicitat în contradictoriu cu pârâta TM ca pârâta să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 374m.p. situat în intravilanul comunei Rădeşti jud. Galaţi, T 5, P 7, 12.10.2008, cucheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta arată că pe numele autorului său Lu Gh. Mi-a eliberat titlul de proprietate nr. 14727 - 64 ce cuprinde în intravilan 1 ha şi2700 m.p. Din această suprafaţă 374 m.p. i-au fost ocupaţi de familia T Neculaişi T M în mod abuziv, refuzând eliberarea terenului. Mai arată că între părţi amai fost o judecată pentru o altă suprafaţă de teren de 912 m.p.
În susţinerea acţiunii reclamanta a depus înscrisuri.
La data de 09.06.2008 pârâta T M a depus întâmpinare prin care asolicitat excepţia puterii de lucru judecat, motivat de faptul că în anul 1991reclamanta a mai introdus o acţiune în revendicare pentru suprafaţa de 200 m.p.în aceasta fiind incluşi şi cei 374 m.p. revendicaţi în acţiunea de faţă şi s-asoluţionat prin decizia civilă nr. 181/29.09.1993 a Tribunalului Galaţi. Pe fond,pârâta solicită respingerea acţiunii ca nefondată şi depune înscrisuri.
La data de 25.08.2008 intervenienţii T V şi T G formulează cererede intervenţie în nume propriu (fila 62) prin care solicită admiterea în principiuşi să se constate că aceştia şi mama lor T M sunt proprietarii terenuluirevendicat de reclamantă înm calitate de moştenitori ai titlului de proprietate nr.17445 - 10 din 09.09.1997, T-5, P-5 din intravilanul satului Rădeşti, com.Rădeşti jud. Galaţi.
Intervenienţii ridică şi excepţia puterii lucrului judecat pentruaceleaşi motive ca şi pârâta T M.
La data de 16.09.2008 instanţa ridică din oficiu excepţia lipseicalităţii procesuale active a reclamantei S S.
La data de 3.10.2008 pârâta şi intervenienţii au răspuns în scris laexcepţia invocată de instanţă şi au solicitat admiterea acesteia şi respingereaacţiunii.
La termenul din 14.10.2008 reclamanta a depus concluzii scriseprin care a solicitat respingerea cererii de intervenţie în interes propriu şirespingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat.
Prin Sentinţa Civilă nr.681 /14.10.2008 Judecătoria Tg. Bujor aadmis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S S, şi a respinsacţiunea în revendicare înregistrată sub nr.589/316/2008 din data de 27.05,2008,ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, a respins excepţiaautorităţii de lucru judecat ridicat de pârâta T M şi intervenienţii T V şi T G, canefondată.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de T Vşi T G ca nefondată.
A respins cererea privind cheltuielile de judecată solicitate deintervenienţi şi pârâta T M ca nefondată.
Analizând proba cu înscrisuri administrată în cauză în susţinereaexcepţiilor, instanţa a constatat că reclamanta S S este coproprietară pe suprafaţade teren de 374 m.p. situată în intravilanul satului Rădeşti, com. Bălăbăneşti jud.Galaţi, T-5, P 7, în baza titlului de proprietate nr. 14727-67 din 12.10.1998,împreună cu ceilalţi 5 moştenitori Lu M. Gh., Lu M. H, Lu M. V, B M. I şi L M.M (fila 3).
La termenul din data de 16.09.2008 instanţa a pus în vederereclamantei să precizeze dacă s-a făcut partajul pe terenul care face obiectultitlului de proprietate, iar reclamanta a precizat că nu s-a făcut partajul terenuluicare face obiectul titlului de proprietate aflat la fila 3 din dosarul cauzei.
În situaţia existenţei mai multor coproprietari, respectiv a stării deindiviziune, titularul acţiunii în revendicare imobiliară nu poate fi doar unul dincoproprietari (coindivizari), iar practica judiciară în materie este constantă înacest sens.
Prin urmare, reclamanta S S nu are calitate procesuală activă încauză deoarece subiectul activ al raportului juridic dedus judecăţii nu coincidecu titularul acţiunii care în speţă trebuie să cuprindă pe toţi coindivizarii şi nudoar un coindivizar.
Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia şi a respinsacţiunea ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Analizând toate condiţiile prevăzute de articolul 1201 Cod civil,instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiţii princompararea acestora. Acţiunea din anul 1991 soluţionată prin decizia nr.181/29.09.1993 a Tribunalului Galaţi şi prezenta cerere nu au aceleaşi părţi sauaceeaşi calitate procesuală, şi nici aceeaşi cauză.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins excepţia autorităţiilucrului judecat ca nefondată, în baza art. 1201 Cod civil.
În temeiul art. 49 şi urm. Cod pr. civilă, instanţa a respins cerereade intervenţie în interes propriu ca nefondată, motivat de faptul că intervenienţiiau solicitat respingerea acţiunii ca introdusă de o persoană fără calitateprocesuală activă.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, instanţa a respins cererea privindcheltuielile de judecată solicitate de pârâtă şi intervenienţi, la 14.10.2008deoarece nu a căzut nimeni în pretenţii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, criticând-o cafiind nelegală şi netemeinică.
În motivare a arătat că în mod greşit instanţa a admis excepţia lipseicalităţii procesuale active, în lumina unor texte de lege care nu mai sunt deactualitate, care vin în contradicţie cu legislaţia europeană, aplicând regulaunanimităţii cu privire la acţiunea în revendicare. A precizat că în baza acesteireguli, instanţa ar fi trebuit să respingă acţiunea ca inadmisibilă, şi nu pentrulipsa calităţii procesuale active. În legătură cu această excepţie a invocathotărârea CEDO în cauza Lupaş şi alţii împotriva României. Instanţa nu a făcutaplicarea art. 11 cu referire la art. 20 din Constituţie, că nu există nici un text delege care să limiteze dreptul coproprietarului de a exercita acţiunea înrevendicare, regula jurisprudenţială putând duce la limitări ale dreptului de accesla justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că recursul estenefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active, pemotiv că reclamanta nu este proprietar exclusiv asupra suprafeţei de terenrevendicate. În consecinţă, este vorba despre o lipsă de calitate procesualăexclusivă.
Este adevărat că jurisprudenţa era în sensul respingerii acţiunii cainadmisibile, însă, tocmai pentru a nu se considera o atingere a dreptului deacces la justiţie, practica a evoluat în sensul nuanţării soluţiei, al respingeriiacţiunii în revendicare formulată de un singur coproprietar ca fiind introduse deo persoană care nu are calitate procesuală activă exclusivă. Numai împreună cuceilalţi coproprietari se poate promova acţiunea.
Regula unanimităţii în acţiunea în revendicarea a fost introdusă pe calejurisprudenţială având în vedere caracterele juridice ale acestei acţiuni, în sensulcă efectul revendicării constă în aducerea în patrimoniul reclamantului a bunuluiaflat în posesia altei persoane. Considerată a fi o exercitare a dreptului dedispoziţie, introducerea unei acţiuni în revendicare are consecinţe importante şiar putea produce efecte grave în cazul pierderii acestui proces de un coindivizar.
Referitor la hotărârea CEDO în cauza Lupaş şi alţii împotriva României,interpretarea şi aplicarea acesteia nu trebuie să fie desprinsă de context şi desituaţia de fapt existentă în acea cauză. Edificatoare în acest sens suntconsiderentele acestei decizii.
Având în vedere faptul că această regulă jurisprudenţială era respectată demajoritatea instanţelor interne, Curtea a admis că ea era clară şi accesibilă şi căaplicarea sa în speţă era previzibilă. Curtea poate, de asemenea, să admită că eaurmărea un scop legitim, şi anume protejarea drepturilor tuturor moştenitorilorfoştilor coproprietari ai bunului.
S-a pus problema dacă, atunci când au cerut obţinerea acordului tuturormoştenitorilor foştilor coproprietari, instanţele le-au impus reclamanţilor osarcină disproporţionată care rupe justul echilibru dintre, pe de o parte,preocuparea legitimă de a proteja drepturile tuturor moştenitorilor şi, pe de altăparte, dreptul reclamanţilor de acces la o instanţă pentru a-şi revendica cotele-părţi din bunul indiviz.
În realitate, Curtea a concluzionat că, ţinându-se cont de circumstanţelespeciale ale speţei şi în special de data naţionalizării şi de dificultăţile ce decurgdin aceasta pentru a identifica moştenitorii unui fost coproprietar, precum şi derefuzul moştenitorului unui alt fost coproprietar de a se alătura acţiunilor lor, eareprezintă un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă viitoare derevendicare a bunurilor indivize.
Rezultă că altele au fost motivele pentru care, în acea decizie s-aconsiderat că există o încălcarea art. 6 din CEDO. De aceea nu este incidentăaplicarea art. 20 din Constituţie.
În prezenta cauză, este vorba despre o acţiune imprescriptibilă extinctiv,deci care poate fi promovată oricând, nefiind supusă unui termen, reclamantaeste coproprietară cu alţi cinci coproprietari, rude, pe care în cunoaşte, pentruunii are chiar procură( chiar dacă pentru alte dosare), le cunoaşte adresele( şisunt din localităţi învecinate), sunt în relaţii bune, deci nu există nici unimpediment pentru a face un minim efort şi de a promova această acţiune decătre toţi moştenitorii, personal sau prin procură de reprezentare.
Îngrădirea accesului la instanţă invocată de recurentă este doar temporară,până la efectuarea unor minime diligenţe pentru semnare acţiunii de către toţititularii dreptului de proprietate.
Considerând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şitemeinică,
În consecinţă, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanţa varespinge recursul ca nefondat.
4
| ← Prescripţia dreptului la acţiune | Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului ca efect... → |
|---|
