Executare silită. Contestaţie la executare. Creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
| Comentarii |
|
Dosar nr. 8149/296/2007DECIZIECIVILĂ Nr. 304/R/12 Mai 2008Sentinţa civilă nr. 337/22.01.2008Executare silită.Contestaţie la executare. Creanţă certă, lichidă şi exigibilă.Analizând sentinţa prin prisma criticilor ce compun motivele de recurs, instanţa constată căacestea sunt parţial fondate, conducând la admiterea recursului pentru următoareleconsiderente:1. Perimarea executării silitePotrivit art. 142 alin.4 Cod procedură fiscală, executarea silită în materie fiscală nu se perimă.Această normă a fost reglementată şi prin OG 61/2002, fiind evidentă voinţa legiuitorului de aderoga în această materie de la normele generale, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 389C.proc.civ. invocate de recurent. Prin urmare, acest motiv de recurs apare ca vădit nefondat.2. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită
Referitor la această excepţie, judecătoria s-a pronunţat în temeiul probelor de la dosar,observând că somaţia - act de executare silită - a fost comunicată debitorului recurent atât la24 septembrie 2001, cât şi la 1 iunie 2006, adică în interiorul termenului de prescripţie, avândca efect întreruperea termenului de prescripţie potrivit art. 133 lit."c" C.proc.fiscală.Trimiterea la sentinţa civilă pronunţată în dosar nr. 2786/2006 nu a făcut decât să întăreascăargumentele instanţei, fără a le înlocui în totalitate, fiind neîntemeiat motivul de recursstructurat pe această excepţie.3. Creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă
În dezvoltarea acestui temei de recurs, în acord cu susţinerea sa şi în cuprinsulcontestaţiei, recurentul pretinde în esenţă că Decizia 4466/20.09.2007 nu ajunsese la scadenţăla data înfiinţării popririi, fiindu-i comunicată doar la 01.10.2007. Potrivit art. 130 alin.1C.proc.fiscală executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titluexecutoriu".
Acest motiv de recurs este primit de tribunal.Adresa de înfiinţare a popririi (fila 4 dosar, nr. 21752/J/26.09.2007), măsură de executare ceurma să afecteze patrimoniul contestatorului, a fost comunicată terţului poprit potrivit art. 145alin.1,4,5 din Codul de procedură fiscală, în conţinutul său menţionându-se expres că titlurileexecutorii sunt reprezentate de A.C. 1488/09.09.2001 şi de Decizia nr. 4466/20.09.2007.
În realitate însă, decizia conţinând calculul creanţei de executat constituie titlu decreanţă potrivit art. 108 din Codul de procedură fiscală, după cum se precizează în însăşiconţinutul său. În conformitate cu art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală: Titlul de creanţădevine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenuluide plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege."În cuprinsul actului se face trimitere în ceea ce priveşte termenul de plată la prevederile art.109 alin.2 din acelaşi cod, în redactarea actuală a legii art. 11 alin.2, potrivit căruia: "Pentrudiferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilitepotrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel: a)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este pânăla data de 5 a lunii următoare; ()". În consecinţă, reţinem că titlul de creanţă urma sădevină titlu executoriu doar la data de 5 noiembrie 2007, condiţii în care înfiinţarea popririi la26 septembrie 2007 nu respecta prescripţiile legale, şi anume art. 145 alin.5, în prezent art.149 alin.5 Cod procedură fiscală. Adresa de înfiinţare a popririi trebuia să fie însoţită de ocopie certificată a titlului executoriu, însă la data emiterii, aşa cum am arătat, decizia anexatăavea doar valoare de titlu de creanţă. Cauzele de nulitate se analizează în raport cu dataîntocmirii actului în legătură cu care se invocă. Desigur că în interiorul termenului deprescripţie, organul de executare poate reface actele lovite de nulitate în scopul continuăriiprocedurii de executare în acord cu legea.
În consecinţă, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. şi art. 141, 172 Codprocedură fiscală, instanţa va admite recursul şi va modifica în tot sentinţa, admiţândcontestaţia la executare cu consecinţa directă a anulării formelor de executare silită prinpoprire.
| ← Uzucapiune. Calitatea procesuală a statului. Legea aplicabilă... | Proprietate privată. Înscrierea dreptului de proprietate... → |
|---|
