Revendicare Acte primare nevalorificate în procedura specială a legilor fondului funciar Consecinţe
| Comentarii |
|
C.A. Piteşti, nr. 126 din 26.01.2006
Terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar şi în această situaţie, dovada dreptului de proprietate se face numai cu actele emise în baza acestor legi. Actele primare de care se prevalează reclamanţii în susţinerea acţiunii puteau fi valorificate numai în cadrul procedurii speciale legalmente instituite. Cum nu deţin un titlu de proprietate legal, respectiv hotărâre de validare a dreptului de proprietate, urmată de punerea în posesie asupra terenului şi eliberarea titlului de proprietate, în mod greşit a fost admisă acţiunea în revendicare. Prin sentinţa civilă nr. 267 din 2 martie 2005, pronunţată de Judecătoria Horezu a fost admisă acţiunea reclamanţilor şi obligaţi pârâţii să le respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului în suprafaţă de 0,50 ha., reţinându-se că terenul litigios este deţinut de către pârâţi, deşi nu a ieşit niciodată din patrimoniul reclamanţilor, statul preluând numai folosinţa acestuia care a fost conferită unei organizaţii agricole proprietate de stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii, invocând depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin.1 Cod procedură civilă, aplicarea greşită a legii şi intervenţia prescripţiei de 10 ani.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 932 din 3 octombrie 2005 a respins ca nefondat apelul, reţinând ca fiind legală şi temeinică hotărârea adoptată de instanţa de fond, a cărei motivare a fost însuşită. Referitor la contractul de întreţinere invocat de pârâtul P.G., s-a reţinut că nu poate fi considerat just titlu, întrucât existenţa acestui act exclude posibilitatea dobândirii terenului prin prescripţie, el fiind dobândit ca efect al actului de vânzare-cumpărare.
Decizia a fost recurată în termen legal de către pârâtul P.G. pentru motivele încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 126/R din 26 ianuarie 2006 a admis recursul, a modificat decizia, iar pe fond a respins acţiunea reclamanţilor. Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că instanţele în mod greşit au constatat că reclamanţii au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, chiar dacă autorul lor D.P.D. a fost proprietarul iniţial al terenului, împroprietărit în anul 1945, fiul acestuia N.F. a decedat în anul 2002, reclamanţii fiind descendenţi. În anul 1959, terenul lui N.P.D. a fost comasat în perimetrul IAS-ului Horezu şi acesta a primit în schimbul suprafeţei de 0,50 ha. din punctul „Jarostea”, două suprafeţe de teren de câte 0,25 ha. în punctele „Cornet” şi „Jarostea”. I.A.S.-ul Horezu a fost desfiinţat, iar după apariţia Legii nr. 1/2000, reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din litigiu, însă până în prezent nu au fost validaţi şi puşi în posesie. Prin urmare, terenul în litigiu a făcut obiectul legilor fondului funciar şi în această situaţie, dovada dreptului de proprietate se face numai cu actele emise în baza acestor legi. Actele primare de care se prevalează reclamanţii în susţinerea acţiunii puteau fi valorificate numai în cadrul procedurii speciale legalmente instituită. Cum reclamanţii nu deţin un titlu de proprietate legal, respectiv hotărâre de validare a dreptului de proprietate, urmată de punerea în posesie asupra terenului şi eliberarea titlului de proprietate, în mod greşit a fost admisă acţiunea în revendicare, soluţie menţinută şi în apel. De altfel, terenul stăpânit de către recurent, primit în schimb în anul 1969, nu se suprapune cu terenul în litigiu, fiind distincte, aşa încât nu a fost dovedită nici cerinţa ocupării abuzive de către recurent. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a fost admis recursul aşa cum s-a precizat mai sus.
| ← Prestaţie tabulară Neînscrierea în cartea funciară a... | Relaţia dintre acţiunea în constatare şi acţiunea în... → |
|---|
