Sancţiunea juridică ce intervine în lipsa cauzei actului juridic civil
| Comentarii |
|
Sancţiunea juridică ce intervine în lipsa cauzei actului juridic civil
Art. 966-968 Cod civil
Pentru a se naşte în mod valabil o obligaţie juridică, trebuie săexiste o cauză conformă cu legea şi regulile de convieţuire socială, părţileurmărind prin convenţia lor să dobândească un drept legitim şi să-şi asumeobligaţii corelative.
Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determinăconsimţământul părţilor în contractul de vânzare-cumpărare, scopulcumpărătorului fiind acela de a dobândi în patrimoniul său dreptul deproprietate asupra bunului, iar cel al vânzătorului de a se plăti preţul.
Recurenta-reclamantă a contestat existenţa scopului urmărit decătre părţile care au încheiat contractele de vânzare-cumpărare pentru care asolicitat nulitatea absolută, intenţia reală a acestora fiind aceea de azădărnici executarea promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată cumoştenitorul vânzătorului.
(Decizia civilă nr.1314/R din 05 octombrie 2009)
Prin cererea înregistrată la data de 11.03.2008, reclamanta B.I.C. achemat în judecată pe pârâţii S.M., S.C., S.E. şi I.Gh. solicitând pronunţarea uneihotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2451, 2452 şi 2453 din 23.05.2005.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta a încheiat la data de15.04.2002 împreună cu S.Gh. o promisiune de vânzare-cumpărare pentrusuprafaţa de 1653, 82 mp situat în Rm. Vâlcea, teren asupra căruia autoruluipromitentului vânzător i-a fost reconstituit un drept de proprietate în baza Legiinr.18/1991.
Ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, moştenitoriiautorului S.M. au încheiat o tranzacţie astfel că terenul ce a făcut obiectul acesteiconvenţii a fost atribuit în lotul altei persoane decât promitentul vânzător, creândastfel posibilitatea de a se vinde imobilul în dauna intereselor reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr.980 pronunţată la 10.02.2009 a fost respinsăcererea de chemare în judecată ca nefondată.
Instanţa de fond în motivarea soluţiei pronunţată a reţinut că motivulpentru care reclamanta a solicitat desfiinţarea celor trei acte de vânzare-cumpărare afost aceea a caracterului ilicit al cauzei, însă nu s-a răsturnat prezumţia conformităţiiacesteia cu legea potrivit art.967 Cod civil.
Pretinsa împiedicare a reclamantei de a deveni proprietar al imobiluluice a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nu poate să fie apreciată cafiind de natură să contravină normelor de ordine publică sau bunelor moravuripentru a se face dovada caracterului ilicit al contractelor în cauză.
Împotriva hotărârii a formulat apel reclamanta pentru motive denelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.170 din 25.06.2009 a respinsapelul ca nefondat şi a păstrat contractele de vânzare cumpărare cu argumentul căvânzarea unui bun succesoral este permisă de lege întrucât moştenitorul ce a făcutun astfel de act de dispoziţie are speranţa legitimă ca va dobândi bunul în lotul săupentru a-l putea transmite în mod valabil cumpărătorului.
Cunoaşterea de către moştenitori a promisiunii de vânzare-cumpărarepe care intimata reclamantă a încheiat-o nu este de natură să conducă laconvingerea că aceştia au urmărit o cauză ilicită la încheierea contractelor autenticede vânzare-cumpărare.
Hotărârea a fost criticată de către reclamantă pe calea recursuluipentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă în dezvoltarea căruias-a arătat că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită condiţiilor prevăzute deart.966-968 privitoare la cauză şi condiţiile acesteia.
Recursul a fost admis, cu consecinţa modificării deciziei recurate, însensul că pe fond a fost admisă acţiunea, constatându-se nulitatea absolută acontractelor de vânzare-cumpărare nr.2451/2005, 2452/2005 şi 2453/2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Recurenta a contestat valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărarepentru lipsa cauzei sau pentru caracterul ilicit al acesteia în sensul că scopul părţilorla încheierea actelor a fost acela de a împiedica reclamanta să dobândească înpatrimoniul său dreptul de proprietate asupra terenului prin executareaantecontractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a se naşte în mod valabil o obligaţie juridică trebuie să existe ocauză conformă cu legea şi regulile de convieţuire socială, părţile urmărind princonvenţia lor să dobândească un drept legitim şi să-şi asume obligaţii corelative.
Cauza actului juridic este elementul psihologic ce determinăconsimţământul părţilor în contractul de vânzare-cumpărare, scopul cumpărătoruluifiind acela de a dobândi în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra bunului,iar cel al vânzătorului de a se plăti preţul.
Reclamanta-recurentă a contestat existenţa scopului urmărit de cătrepărţile contractelor de vânzare-cumpărare, intenţia reală a acestora fiind aceea azădărnicirii executării promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată cu moştenitorulS.Gh.
Promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată la data de 15.04.2002 acreat în patrimoniul recurentei dreptul de creanţă constând în facultatea acesteia dea solicita promitentului vânzător transferul dreptului de proprietate asupra terenuluide 1653,82 m.p. prin încheierea actului de vânzare-cumpărare în formăautentică.
Convenţia încheiată între reclamantă şi comoştenitorul S.Gh. nu puteafi opusă şi celorlalţi moştenitori ai autorului S.M. căruia în temeiul Legii nr.18/1991i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în cauză, aceştia de peurmă putând să solicite partajarea imobilului, potrivit art.728 Cod civil, însăexecutarea acestui drept trebuia să se facă conform scopului pentru care legiuitorull-a edictat, evitând săvârşirea unui abuz în dauna intereselor reclamantei.
Pentru a se evita vătămarea dreptului de creanţă, legalmente dobânditprin convenţia evocată, recurenta a intervenit în procesul de partaj ce a avut caobiect sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, în calitate de creditoare acomoştenitorului S.Gh., soluţionat printr-o hotărâre de expedient ce a consfinţittranzacţia părţilor.
Analiza existenţei şi însuşirilor cauzei actelor de vânzare-cumpărareimpune analiza scopului tranzacţiei încheiate de moştenitor respectiv verificareaintenţiilor acestora de a sista indiviziunea asupra imobilului în cauză ori de a urmăriîmpiedicarea executării convenţiei încheiată de către S.Gh. şi recurentă prinatribuirea terenului ce a făcut obiectul promisiunii în lotul altui moştenitor.
Tranzacţia încheiată de către moştenitor a presupus o partajare făcutăîn grabă fără a da posibilitatea instanţei să cenzureze apărările şi opoziţiareclamantei în legătură cu dreptul de creanţă dobândit faţă de unul dincomoştenitori.
Potrivit art.785 Cod civil, creditorul comoştenitorului poate solicitarevocarea unui partaj succesoral atunci când acesta s-a făcut fără a se ţine cont deopoziţia ori de apărările creditorului, prezumându-se caracterul fraudulos alîmpărţelii.
Tranzacţia încheiată de moştenitori pentru considerentele arătatepoate fi prezumată ca frauduloasă fiindcă nu s-a dat posibilitatea reclamantei să îşiapere dreptul său de creanţă, de altfel această tranzacţie a fost ulterior desfiinţată încalea de atac a recursului pentru caracterul său nelegal.
Caracterul contrar legii pe care tranzacţia comoştenitorilor l-a avut afost de natură să fie transmis şi actelor subsecvente, respectiv actelor de vânzare-cumpărare, fiindcă raţionamentul moştenitorilor S.M. şi S.E. de a împiedicaexecutarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de recurentă a existat şila momentul încheierii contractelor contestate..
Fiindcă scopul urmărit de către vânzătoarele S.M. şi S.E. a fost acelade a împiedica recurenta să dobândească un drept de proprietate asupra suprafeţeide 1653,82 mp şi nu de a transmite în mod valabil un astfel de drept în patrimoniulaltor persoane în schimbul unui preţ potrivit art.1294 Cod civil, s-a apreciat căactele juridice încheiate au fost lipsite de cauză, neputând să-şi producă efecteleprevăzute de textul de lege enunţat, motiv pentru care se impune sancţiuneanulităţii absolute în baza art.966 Cod civil.
Neexistând un scop real la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare nu se poate analiza şi însuşirile acesteia, lipsa cauzei fiind suficientăpentru a se aprecia asupra sancţiunii civile ce urmează a se aplica actelor civile.Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul afost admis, aşa cum s-a arătat.
| ← Acţiune pentru interzicerea folosirii unui model înregistrat.... | Criterii de aplicare a măsurii plasamentului prin prisma... → |
|---|
