Singura dată de la care moştenitorii îşi exprimă opţiunea succesorală este aceea a pronunţării hotărârii de declarare a morţii pentru calcularea termenului de prescripţie de
| Comentarii |
|
Singura dată de la care moştenitorii îşi exprimă opţiuneasuccesorală este aceea a pronunţării hotărârii de declarare a morţiipentru calcularea termenului de prescripţie de 3 ani, şi nu de ladata declarării dispariţiei autorului comun.Art. 97 din Legea nr. 19/2000
Art. 3 din Decretul nr. 167/1958
Dreptul moştenitorilor de a solicita sumele rămaseneîncasate cu titlu de pensie, precum şi pensia pe luna în care aavut loc decesul autorului se poate exercita în condiţiile dreptuluicomun potrivit art.97 din Legea nr.19/2000 privind sistemul publicde pensii.
Dreptul solicitat de către moştenitori este, într-adevăr,unul de creanţă ce poate fi valorificat în termenul general deprescripţie de 3 ani, reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958privind prescripţia, dreptul material la acţiune urmând să curgă dela data deschiderii succesiunii, respectiv data morţii autorului.
Data morţii autorului a fost declarată judecătoreşte cafiind în ziua de 14 noiembrie 2004, potrivit hotărârii nr.1371pronunţată la 15 mai 2008, hotărâre ce urmează să-şi producăefecte juridice diferit având în vedere caracterul declarativ al său.
Cu privire la dreptul de opţiune succesorală, respectivacela de a solicita plata pensiei neîncasate, termenul nu poate săcurgă decât de la data pronunţării hotărârii şi nu de la datastabilită ca zi a morţii, fiindcă această dată nu a putut fi prevăzutăde către moştenitori decât în urma administrării probelor,operaţiune în urma căreia a fost stabilită de către instanţă ca o datăprezumtivă.
Considerarea datei stabilite ca zi a morţii ca una înraport de care moştenitorii au obligaţia să-şi exprime opţiuneasuccesorală, ar fi de natură să împiedice exercitarea reală a acestuidrept datorită imposibilităţii de a prevede această dată ce sestabileşte numai pe cale judecătorească, la data pronunţăriihotărârii.
Această imposibilitate poate să fie înlăturatăconsiderând că actul de opţiune succesorală poate să fie exercitatnumai de la data pronunţării hotărârii, cererea moştenitorilor de ase plăti pensia în condiţiile art.97 din Legea nr.19/2000 privindsistemul public de pensii, fiind unul de acceptare a succesiunii.
Recurenta a considerat în mod greşit că dreptul materialla acţiune s-a născut în favoarea reclamanţilor la data de 14.11.2004,când s-a declarat dispariţia autorului, or, hotărârea judecătoreascăde declarare a dispariţiei nu are niciun efect cu privire la încetareacapacităţii de folosinţă a persoanei, aceasta fiind considerată înviaţă, fiind doar o formalitate prealabilă de declarare a morţii.
(Decizia civilă nr.1222/R-CM/27 iulie 2009)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la datade 24 octombrie 2008, reclamanta D.S. a chemat în judecată CasaJudeţeană de Pensii Vâlcea pentru a fi obligată să-i plătească pensia ce s-ar fi cuvenit soţului acesteia D.C. pe perioada noiembrie 2003-octombrie2004, precum şi ajutorul de înmormântare.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin hotărâreajudecătorească a fost declarată ca dată a morţii soţului reclamantei ziuade 22 octombrie 2004, astfel că aceasta, în calitate de soţiesupravieţuitoare, avea dreptul să primească pensia pe perioada noiembrie2003-octombrie 2004.
În cursul cercetărilor judecătoreşti au formulat cerere deintervenţie în interes propriu D.I. şi Gh.M., în calitate de moştenitori aiautorului D.C.
Prin sentinţa civilă nr.409/10 aprilie 2009 a fost admisă înparte acţiunea reclamantei în sensul că pârâta a fost obligată să plăteascăacesteia şi intervenienţilor pensia cuvenită autorului D.C., pentruperioada noiembrie 2003-octombrie 2004.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie instanţa de fond areţinut că prin hotărâre judecătorească a fost declarată moartea autoruluiD.C. la data de 22 octombrie 2004, acesta lăsând ca moştenitori pereclamantă şi intervenienţi.
De la data dispariţiei şi până la data declarării morţii autorulnu a încasat pensia, sumele rămase de încasat urmând să se plăteascămoştenitorilor în condiţiile dreptului comun potrivit art.97 din Legeanr.19/2000.
Împotriva hotărârii au formulat recurs părţile pentru motivulprevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a criticat hotărârea pemotivul că instanţa a încălcat dispoziţiile art.3 din Decretul nr.167/1958privind prescripţia extinctivă, deoarece dreptul material la acţiune alreclamanţilor a început să curgă de la data declarării dispariţiei autoruluide 24.11.2004 şi nu data pronunţării hotărârii de declarare judecătoreascăa morţii.
Reclamanta şi intervenienţii au criticat hotărârea pentrumotivul că instanţa a omis să treacă în dispozitiv suma concretă pe carepârâta a fost obligată să o plătească.
Recursurile au fost respinse ca nefondate, pentru următoareleconsiderente:
Dreptul moştenitorilor de a solicita sumele rămase neîncasatecu titlu de pensie, precum şi pensia pe luna în care a avut loc decesulautorului se poate exercita în condiţiile dreptului comun potrivit art.97din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii.
Dreptul solicitat de către moştenitori este, într-adevăr, unulde creanţă ce poate fi valorificat în termenul general de prescripţie de 3ani, reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripţia,dreptul material la acţiune urmând să curgă de la data deschideriisuccesiunii, respectiv data morţii autorului.
Data morţii autorului a fost declarată judecătoreşte ca fiind înziua de 22 octombrie 2004, potrivit hotărârii nr.1371 pronunţată la 15mai 2008, hotărâre ce urmează să-şi producă efecte juridice diferit avândîn vedere caracterul declarativ al său.
Cu privire la dreptul de opţiune succesorală, respectiv acelade a solicita plata pensiei neîncasate, termenul nu poate să curgă decât dela data pronunţării hotărârii şi nu de la data stabilită ca zi a morţii, fiindcăaceastă dată nu a putut fi prevăzută de către moştenitori decât în urmaadministrării probelor, operaţiune în urma căreia a fost stabilită de cătreinstanţă ca o dată prezumtivă.
Considerarea datei stabilite ca zi a morţii ca una în raport decare moştenitorii au obligaţia să-şi exprime opţiunea succesorală, ar fi denatură să împiedice exercitarea reală a acestui drept datorităimposibilităţii de a prevede această dată ce se stabileşte numai pe calejudecătorească, la data pronunţării hotărârii.
Această imposibilitate poate să fie înlăturată considerând căactul de opţiune succesorală poate să fie exercitat numai de la datapronunţării hotărârii, cererea moştenitorilor de a se plăti pensia încondiţiile art.97 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii,fiind unul de acceptare a succesiunii.
Recurenta a considerat în mod greşit că dreptul material laacţiune s-a născut în favoarea reclamanţilor la data de 14.11.2004, când s-a declarat dispariţia autorului, or, hotărârea judecătorească de declarare adispariţiei nu are niciun efect cu privire la încetarea capacităţii defolosinţă a persoanei, aceasta fiind considerată în viaţă, fiind doar oformalitate prealabilă de declarare a morţii.
Pentru aceste considerente instanţa de fond, în mod corect, aapreciat că singura dată de la care moştenitorii îşi puteau exprimaopţiunea succesorală era aceea a pronunţării hotărârii de declarare amorţii, respectiv data de 15 mai 2008, în raport de care s-a calculattermenul general de prescripţie de 3 ani.
Reclamanta şi intervenienţii au criticat hotărârea pentrumotivul că instanţa a omis să treacă în dispozitivul sentinţei sumaconcretă la care pârâta a fost obligată.
O condiţie de legalitate a hotărârii este aceea a motivării înfapt şi în drept a acesteia, potrivit dispoziţiilor art.261 Cod pr.civilă, astfelca să i se asigure un caracter executoriu după rămânerea definitivă.
Omisiunea instanţei de a trece în dispozitivul hotărârii sumala care a fost obligat pârâtul în mod concret nu poate constitui un motivde nelegalitate a acesteia, ce poate fi înlăturat pe calea recursului,deoarece, cu privire la această neregularitate, legiuitorul a reglementatinstituţia, îndreptării, lămuririi şi completării hotărârii, potrivit secţiunii aVI-a din Capitolul IV privind hotărârile judecătoreşti reglementat înCodul de procedură civilă.
Prin dispozitivul hotărârii instanţa a obligat Casa Judeţeană dePensii Vâlcea să plătească reclamantei şi intervenienţilor suma cereprezintă pensia cuvenită autorului D.C. pentru perioada noiembrie2003-octombrie 2004, fără a se preciza cuantumul acestei sume.
Neprecizarea cuantumului creanţei la care a fost obligatădebitoarea nu împiedică executarea hotărârii deoarece sunt suficientecriterii de determinare a acestei sume în cursul executării hotărâriipotrivit art.3712 pct.2 Cod procedură civilă.Pentru toate aceste argumente, recursurile au fost respinse ca nefondate.
| ← Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie prin... | Contract de telefonie mobila. Clauza penala lovita de nulitate... → |
|---|
