Decizia civilă nr. 4142/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4142/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A.-T. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU R. P., recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D. precum și recursurile declarate de pârâții M. C.-N. PRIN P. și P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 501 din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul O. G. precum și pe pârâtul S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 1..
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 octombrie 2012, reclamantul-intimat O. G. a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea tuturor recursurilor declarate în cauză, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că prin memoriile de recurs, toți recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 501 din 21 iunie 2012 a T.ui C., s-a admis în parte acțiunea civilă extinsă și precizată, intentată de reclamantul O. G., în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., S. R. prin C. LOCAL AL M. C.-N., M. C.-N. prin primar, A. N. PENTRU R. P. și C. C. PENTRU S. D. și în consecință, s-a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri în condițiile legii speciale T. VII laexpropriere, pentru cota de 6. parte din imobilul înscris în CF nr. 7374 C., A+1, nr. top 184.
S-au respins celelalte pretenții formulate de reclamant.
Au fost obligați pârâții să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.750 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că asupra imobilului înscris în CF nr. 7376 C., nr. top 184, casă din piatră cu 13 camere,
1 bucătărie, dependințe și curte în str. Cotită nr.19, a fost proprietară numita O. M. sub B5, în cotă de 3. parte, în baza încheierii nr. 606 din (...). Prin încheierea nr. 2113 din (...), s-a înscris contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6292/(...), în baza căruia alături de alte cote, cota de 2. parte din porțiunea de 3. parte a lui O. M., s-a intabulat cu titlu de drept cumpărare ca bun comun, dreptul de proprietate în favoarea lui P. I. și soția P. I. în cotă de 5. parte, în favoarea lui S. A. și soția S. I. în cotă de 2. parte ca bun comun și P. P. și fiica P. A. minoră, în cotă de 5. parte, în părți egale între ele.
În baza deciziei nr. 427 din (...) a Comitetului Executiv al C.ui P.ular al
Județului C., asupra cotei de 2. parte din imobil, cu încheierea nr. 58044-5 din
(...), s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea S.ui R., în administrarea operativă a ICRAL C.-N., cu titlu de drept lege în baza Decretului nr.
223/1974.
Cu notificarea nr. 527/(...) înregistrată la BEJ C. M., O. M. a solicitat restituirea în echivalent a cotei de (...) parte din imobilul înscris în CF nr. 7376
C., nr. top 184, situat în C.-N., str. Tipografiei nr. 6.
O. M. a decedat la data de 19 ianuarie 2000, iar moștenitor este O. G.- Ludovic, în calitate de fiu.
Față de această situație, prima instanță a reținut că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor în condițiile T.ui VII din L. nr. 247/2006, cu privire la cota de 6. parte din imobil, cu obligația achitării despăgubirii actualizate primite cu ocazia exproprierii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții P. municipiului C.-N.,
M. C.-N. reprezentat prin primar, A. N. pentru R. P. B. și C. C. pentru S. D. B..
În recursul declarat de pârâtul P. municipiului C.-N. și în recursul declarat de M. C.-N. prin primar, s-a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul exonerării lor de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursurilor, pârâții au susținut că prima instanță a dispus obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.750 lei reprezentând onorariul expertului pentru efectuarea raportului de expertiză având ca obiective evaluarea imobilului în litigiu, deși evaluarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 1. se face de C. C. pentru S. D., conform T.ui VII din L. nr.
247/2005.
Câtă vreme pârâții nu au fost de acord cu administrarea probei cu raportul de expertiză tehnică judiciară, iar acesta nu a fost util soluționării cauzei, deoarece nu face parte integrantă din hotărâre, nu se putea reține în sarcina pârâților plata contravalorii onorariului de expert, deoarece nu se află în culpă procesuală.
În recursul declarat de A. N. pentru R. P. B. și C. C. pentru S. D. B., s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției tardivității precizării cererii reclamantului și a excepției lipsei calitățiiprocesuale pasive a acestor pârâte, respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar micșorarea lor.
În motivarea recursurilor, pârâtele au susținut că precizarea de acțiune din data de 21.04.209, prin care acestea au fost chemate în judecată ca urmare a extinderii de acțiune, este tardivă față de înregistrarea acțiunii inițiale introductive de instanță la data de (...).
Potrivit art. 132 alin. (1) C.pr.civ., reclamantul avea posibilitatea să își modifice cererea introductivă numai până la prima zi de înfățișare.
De asemenea au mai susținut pârâtele-recurente că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, față de prevederile art. 2 din H. G. nr. 361/2005 și ale T.ui VII din L. nr. 247/2005, A. N. asigurând doar organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D..
În cursul procedurii administrative de restituire prevăzute de L. nr.1., entitatea competentă să se pronunțe asupra tuturor pretențiilor de restituire decurgând din acest act normativ reparatoriu, este aceea căreia îi incumbă, potrivit legii, obligația de restituire.
Procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr. 247/2005, în cadrul căreia C. C. are competența de a emite decizii conținând titlul de despăgubire, este distinctă de procedura administrativă de soluționare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 1..
Pârâtele-recurente au susținut că în mod temeinic au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.750 lei, având în vedere că nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
În ipoteza în care nu sunt exonerate de la plata cheltuielilor de judecată, pârâtele-recurente au solicitat diminuarea lor, ținând cont de dispozițiile C. C. nr. 4..
Prin întâmpinare depusă la dosar f.37-39, intimatul O. G. a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâți și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
L. nr. 1. a instituit o procedură administrativă obligatorie de urmat de către persoana îndreptățită la restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, sau la măsuri reparatorii în echivalent.
Această procedură, începe prin comunicarea unei notificări adresate persoanei juridice deținătoare, prin intermediul executorului judecătoresc, conform art. 22 din L. nr. 1..
După finalizarea procedurii administrative prin emiterea deciziei sau dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură ori în echivalent de către entitatea învestită, persoana îndreptățită are dreptul să o atace cu plângere (acțiune, contestație) potrivit art. 26 alin. (3) din L. nr.1., la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. În cazul în care nu a fost soluționată notificarea, persoana îndreptățită poate să intenteze acțiune împotriva refuzului entității învestite de a soluționa notificarea.
În preambulul capitolului II al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 1., aprobate prin H. G. nr. 2., sintagma unitate deținătoare estedefinită ca fiind, fie entitatea cu personalitate juridică exercitând, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituție prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică având înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste), iar sintagma entitate învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul
Finanțelor Publice, sau alte autorități publice centrale sau locale implicate.
Prin urmare, atunci când după finalizarea procedurii administrative prin emiterea deciziei sau dispoziției, persoana interesată o atacă în instanță la secția civilă a tribunalului, calitatea procesuală pasivă aparține unității deținătoare sau/și entității învestite cu soluționarea notificării.
La rândul său, art. 21 alin. (4) din L. nr. 1. prevede că în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B., ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
În baza acestor norme juridice, în speță au calitate procesuală pasivă P. municipiului C.-N. în calitate de entitate învestită cu soluționarea notificării, iar M. C.-N. în calitate de unitate deținătoare.
De altfel acești pârâți nici nu au invocat lipsa calității lor procesuale pasive, ci doar nelegalitatea obligării lor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.750 lei, reprezentând jumătate din onorariul de expert plătit de reclamant.
Într-adevăr, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară de către expertul F. V., având ca obiective identificarea imobilului în litigiu și evaluarea lui, onorariul de expert fiind stabilit și aprobat pentru suma de 3.500 lei.
Proba cu raportul de expertiză a fost greșit încuviințată de către instanță, deoarece ea nu trebuia administrată, fiind inutilă soluționării cauzei, motiv pentru care sentința recurată nici nu s-a sprijinit pe concluziile acesteia, întrucât în cadrul plângerii (contestației, acțiunii) la L. nr. 1., se stabilește doar dreptul persoanei îndreptățite la despăgubiri, fără a se stabili și cuantumul concret al acestora.
Abia în faza administrativă reglementată de T. VII din L. nr. 247/2005, se vor stabili despăgubirile concrete cuvenite persoanei îndreptățite, pe baza standardelor internaționale de evaluare.
Având în vedere că la baza obligării la plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar cheltuielile de judecată pe care prima instanță i-a obligat pe pârâți să le plătească reclamantului au constat în administrarea probei cu raportul de expertiză tehnică privind evaluarea imobilului, dar care nu a fost utilă soluționării cauzei, obligarea la plata cheltuielilor de judecată parțiale constând în ½ parte din onorariul de expert, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 274 C.pr.civ.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, din care rezultă că numai pârâții P. municipiului C.-N. și M. C.-N. prin primar aucalitate procesuală pasivă, rezultă că pârâtele A. N. pentru R. P. B. și C. C. pentru S. D. B., nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Raportat la această soluție ce urmează a fi pronunțată, de respingere a acțiunii față de A. N. pentru R. P. B. și C. C. pentru S. D. B., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, excepția tardivității extinderii, precizării, notificării de acțiune față de aceste pârâte, a rămas fără obiect.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct.9 și art. 312 alin. (1) C.pr.civ, se vor admite recursurile declarate de pârâții A. N. pentru R. P. B., C. C. pentru S. D. B., P. municipiului C.-N. și M. C.-N. prin primar, împotriva sentinței care se va modifica în parte și în consecință, se va respinge acțiunea reclamantului O. G. împotriva pârâtelor A. N. pentru R. P. B. și C. C. pentru S. D. B., pentru lipsa calității lor procesuale pasive.
Se va înlătura obligația pârâților P. municipiului C.-N. și M. C.-N. prin P., de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.750 lei în favoarea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâții A. N. PENTRU R. P. B., C. C. PENTRU S. D. B., M. C.-N. prin primar și P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 501 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte și în consecință:
Respinge acțiunea reclamantului O. G. împotriva pârâților A. N. PENTRU
R. P. B. și C. C. PENTRU S. D. B., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Înlătură obligația instituită în sarcina pârâților M. C.-N. și P. M. C.-N., de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Președinte Judecători
T. D. A.-T. N. M.-C. V.
Grefier
M.-L. T.
Red.TD:(...) Dact.CC:1(...)-3 ex. Jud.fond:S. O. M.
| ← Decizia civilă nr. 20/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă |
|---|
