Decizia civilă nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 59 /A/2012
Ședința publică din data de 11 mai 2012
Instanța constituită din :
Președinte : D.-L. B.- icepreședinte al Curții de A. C
Judecător : V. M.- reședintele Curții de A. C
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții K. P. A., K. J. și K. J. K. împotriva sentinței civile nr. 963 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-D. G. A F. P. C. și A. N. PENTRU R. P. B., având ca obiect L. nr. 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților apelanți, doamna avocat K. M. K., lipsă fiind reclamanții apelanți și reprezentanții pârâților intimați.
P. de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată existența unei erori materiale strecurată în dispozitivul încheierii de ședință din data de 3 aprilie
2012, procedând la îndreptarea acesteia în sensul că încheierea a fost pronunțată în data de 3 aprilie 2012, nu cum greșit a fost menționat în data de 16 martie
2012.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamanților apelanți arată că valoarea pe care o pretinde prin declarația de apel este cea evidențiată în răspunsul la obiecțiuni (fila 120 din dosarul T.ui C.), din valoare rezultând și ceea ce s-a încasat de parte.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamanților apelanți susține apelul astfel cum a fost formulat, apreciind că acesta este fondat, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de (...), reclamanții K. P. A., K. J., K. J. K. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și A. N. pentru R. P., obligarea acestora la plata sumelor de aproximativ 125.000 Euro pentru apartamentele situate în C., str. Gorunului nr. 29, înscrise în cartea funciară nr.
2840 C., în prezent demolate, respectiv: apartamentul nr. 1, compus din: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cămară, 1 antreu, 1 garaj, în suprafață de 80 mp.; apartamentul nr. 2, compus din: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, a cămară, 1antreu, 1 garaj, în suprafață de 80 mp.; apartamentul nr. 3, compus din: 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară, 2 WC, 2 ateliere, în suprafață de 32 mp., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că dreptul lor la despăgubiri pentru cele 3 apartamente a fost stabilit prin art. 2 al D. primarului nr. 4559 din
23 martie 2007.
Dosarul de despăgubire nu a fost însă nici măcar transmis spre rezolvare în condițiile T.ui VII din L. 2..
Menționează că pentru cele trei apartamente s-au primit despăgubiri de aproximativ 70.000 lei pentru cele două apartamente de 2 camere și 55.000 lei pentru apartamentul de 1 cameră și ateliere.
Necesitatea intentării prezentei acțiuni rezidă în totala ineficientă a sistemului instituit de T. VII din L. 2., care face imprevizibile și nesigure atât termenul de achitare, cât și modalitatea și cuantumul despăgubirii pe care sunt îndreptățiți să o primească, împrejurare demonstrată și de cele arătate mai sus.
Această împrejurare a fost reținută în mod repetat în hotărârile C. împotriva R.iei, care au statuat în mai multe rânduri, că statele care decid să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise, trebuie să asigure transpunerea lor în practică în mod clar și coerent, evitând pe cât posibil crearea unei incertitudini or insecurități juridice pentru cei interesați; în aprecierea conduitei statului neinteresând dacă incertitudinea luată este legislativă, administrativă sau jurisdicțională.
Art. 25 din Dec. 31/1954 statuează: „S. este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
El participă în astfel de raporturi prin M. F., afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop." Având în vedere obligația de despăgubire pentru imobile preluate abuziv de S. (prevăzută de lege și stabilită în condițiile legii), S. în calitatea sa de persoană juridică este debitorul obligației de despăgubire. C. acestui raport obligațional (reclamanții din proces) pot și trebuie să obțină reparația de la debitor, neinteresând sub acest aspect ce organisme și-a creat statul pentru „a administra" plata obligației, aceasta constituie o problemă internă a statului. Caracterul neclar, aleator, nesigur al modului de lucru al comisiei însărcinate cu stabilirea despăgubirilor, atrage și totala lipsă de certitudine și previzibilitate cu privire la cuantumul și termenul de achitare a despăgubirii, ceea ce încalcă în mod vădit dreptul recunoscut în favoarea reclamanților.
Este important de reținut, că în ipoteza în care statul prin organele create afirmativ în acest scop, nu își îndeplinește într-un mod eficient și într-un termen rezonabil și mulțumitor obligația, el trebuie să fie obligat în mod direct la plata despăgubirii în calitatea sa de persoană juridică și ca debitor al obligației de despăgubire. C. de mai sus au fost reținute în mod repetat de hotărârile C. împotriva R.iei.
Consideră că, față de prioritatea legislației europene - asupra celei interne ( mai ales în ce privește drepturile omului) jurisdicția internă nu se poate crampona de existența unor proceduri administrative greoaie; și despre care Curtea Europeană a stabilit în mod constant că sunt ineficiente, dând recomandări într-o serie de hotărâri pentru remedierea situației.
Cum statul nu s-a conformat acestor recomandări; în baza principiului liberului acces la justiție, și a plenitudinii de jurisdicție, instanța are dreptul și temeiurile juridice pentru obligarea directă a statului la plata despăgubirilor, în condițiile date. Valoarea actuală a apartamentului urmează a se stabili prin expertiză prin care urmează a se actualiza și sumele primite ca despăgubire.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare laacțiunea reclamanților, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
În motivarea excepției invocate, pârâtul a arătat că Ministerul Finanțelor
Publice nu are calitatea de a reprezenta S. R. in calitate de titular al obligației de despăgubire in baza L. nr. 1. modificata si completata prin L. nr.2. si nici in calitate de proprietar al imobilului ce face obiectul material al cauzei.
Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă S. R. in calitate de titular al obligației de despăgubire in cauzele întemeiate pe L. nr. 2..
Dispozițiile art.25 din Decretul 31/1954 nu sunt aplicabile atâta vreme cat există o lege speciala care stabilește cine anume reprezintă S. roman.
Art. 19 din T. VII al L. nr.2. prevede faptul ca, in justiție, in litigiile privind acordarea despăgubirilor, S. R. este reprezentat prin C. C. pentru Stabilirea
Despăgubirilor si nu prin Ministerul Finanțelor Publice.
In concluzie, Ministerul Finanțelor Publice neavând nicio atribuție in procedura administrativa de acordare a despăgubirilor si neavând nici calitatea de reprezentant al S. R. in justiție, nu are nici calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
Pârâta A. N. pentru R. P. a formulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a T.ui C., având în vedere căsolicitarea reclamanților privind plata despăgubirilor cuvenite pentru imobilele notificate este îndreptată împotriva unei autorității aparținând administrației publice centrale si anume A. N. pentru R. P., or potrivit art. 3 pct. l din Codul de P. civilă, curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Acest statut al A.. este stabilit prin art. 1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr.
361/2005, așa cum a fost modificată și completată prin H. nr. 1..
Prin urmare, competența soluționării în primă instanță a acțiunii formulată de reclamanți revine Curții de A. C.
Pe fond, față de solicitările reclamanților privind plata sumei de 125.000 euro, apreciază că o astfel de solicitare este neîntemeiată, având în vedere că prin C. V T. VII din L. nr. 2. astfel cum a fost modificat și completat prin O. 8. este reglementată procedura administrativa de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea L. nr. 1., procedură care în speță nu a fost urmată.
Menționează că dosarul aferent D. nr.4559/(...) emisă de P. M. C.-N. în favoarea reclamanților a fost înregistrat la S. C. C. sub nr.3., fiind în curs de soluționare conform procedurii administrative prevăzute de T. VII din L. nr.2., cu mențiunea că, în speță, se va face aplicarea Deciziei nr.2815/(...) a C. C. privind ordinea de soluționare a dosarelor de despăgubiri.
Față de aspectele expuse, învederează faptul că solicitarea reclamanților privind plata sumei de 125.000 euro este neîntemeiată, întrucât efectuarea unei plăți presupune existența unui titlu de despăgubire emis de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor în favoarea reclamanților și parcurgerea procedurii de valorificare a titlurilor de despăgubire prevăzută de O. nr.8., cu mențiunea că această procedură a fost suspendată prin O. nr.62/2010, pe o perioadă de 2 ani, așa cum am arătat mai sus.
Totodată, apreciază ca fiind inadmisibilă solicitarea reclamanților privind admiterea probei cu expertiza pentru stabilirea valorii de circulație a imobilului, întrucât, procedura administrativă prevăzută de T. VII din L. nr.2. stipulează că evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în nu este posibilă, este atributulevaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către fa S. pentru
Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, semnalează onoratei instanțe că nici o altă entitate/instanță judecătorească nu poate substitui acestor atribuții stabilite în sarcina C. C. prin actul normativ amintit.
În drept s-a invocat L. nr. 1., republicată, art. 115-119 din Codul de P. C.,
L. nr.2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, O. nr.8. pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin sentința civilă nr. 963/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. N. pentru R.
P..
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții K. P. A., K. J., K. J. K. împotriva pârâților A. N. pentru R. P. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând excepția in conformitate cu disp. art. 137 alin 1 Cod pr.civ, tribunalul a apreciat că este întemeiată, având in vedere că acțiunea este una de drept comun, întemeiată pe răspunderea S. R. decurgând din incapacitatea organizării unui sistem eficient de reparație și nu o acțiune prin care se tinde la aducerea la îndeplinire a procedurilor de despăgubire prevăzute în T. VII al L. 2., proceduri in care pârâta A. ar fi avut atribuții. Or, în acțiunea de drept comun numai S. român are calitate procesuală activă, nu și A..
Analizând acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului S. R., instanța a reținut următoarele:
Prin D. nr. 4559/23martie 2007 emisă de P. municipiului C.-N., s-a propus reclamanților K. P. A., K. J. și K. J. K. acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - T. VII din L. 2., având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru cele trei apartamente și pentru restul terenului situat în str. Gorunului nr. 29.
Reclamanții au pretins prin acțiunea formulată că această dispoziție nu a fost trimisă C. C., astfel încât procedurile de reparație stagnează în privința lor, și oricum acestea sunt ineficiente, așa cum a reținut C. în numeroase cauze soluționate împotriva S. R. in aceeași chestiune.
Prin întâmpinare, pârâta A. a arătat că dosarul aferent D. nr. 4559/2007 emis de P. municipiului C.-N. a fost înregistrat la secretariatul C. C. sub nr. 3. fiind in curs de soluționare conform procedurii administrative prevăzute de T. VII din L. 2..
În art. 16-18^3 din T. VII din L. 2., modificat și completat prin O. 8., sunt instituite etapele procedurii de stabilire și acordare a despăgubirilor pentru imobile preluate abuziv care nu n pot fi restituite în natură.
Astfel, după ce dispozițiile sau deciziile cuprinzând propunerea de acordarea despăgubirilor rămân definitive, într-un termen de 30 de zile sunt predate pe bază de proces verbal S.ui C. C., însoțite de documentația prevăzută de art. 16 alin (2^2). S. C. C. verifică legalitatea respingerii cererii de restituire in natură, în cazul în care verificarea documentației relevă temeinicia refuzului restituirii bunului in natură, transmite documentația evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În baza raportului de evaluare, C. C. procedează la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În baza deciziilor cuprinzând titlul de despăgubire, și a opțiunii persoanelor îndreptățite, A. emite titlul de conversie și/sau titlul de plată.
Aceste proceduri nu au fost epuizate in cazul reclamanților.
Dacă au socotit că aceste proceduri sunt întârziate, reclamanții aveau posibilitatea să formuleze acțiune in contencios administrativ îndreptată împotriva C. C. și A., prin care să solicite și să obțină obligarea acestora la derularea procedurilor prevăzute de art. 18, 18^1 și 18^2 din T. VII al L. 2..
Este real că plata sumelor cuprinse in titlurile de plată este suspendată pentru o perioadă de 2 ani, însă reclamanții aveau posibilitatea să opteze pentru conversia titlului de despăgubire în acțiuni la F. P., pe care le-ar fi care ar fi putut valorifica pe piața de capital, căci din toamna anului 2010 F. P. funcționează iar acțiunile sale sunt tranzacționate la bursă.
Astfel, starea de fapt avută in vedere de C. la pronunțarea hotărârilor invocate de reclamanți nu mai este actuală.
În condițiile in care reclamanții aveau la îndemână o procedură pentru obținerea reparației, chiar dacă ar fi fost necesară aducerea la îndeplinire a acesteia pe cale judiciară, nu se poate pretinde ineficiența sistemului de despăgubire reglementat de stat, care să justifice o acțiune de drept comun cum este cea de față.
În plus, prin D. nr. 27 din 14 noiembrie 2001, dată in recurs în interesul legii, Î.C.C.J a statuat că acțiunile în acordarea despăgubirilor bănești pentru imobile preluate abuziv, imposibil de restituit in natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII al L. 2., îndreptate împotriva S. R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art.1 din Primul Protocol adițional la C. sunt inadmisibile.
Pentru considerentele arătate, acțiunea reclamanților împotriva S. R. prin
M. a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții K. P. A., K. J. și K. J.
K., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul de a se stabilidreptul la despăgubire a reclamanților pentru cele 3 apartamente preluate abuziv, în sumă de 5785 euro (24875 lei) după compensarea despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii reactualizate potrivit raportului de expertiză.
Motivând apelul, reclamanții arată că în măsura în care nu există calea de realizare a dreptului, este admisibilă acțiunea în constatarea dreptului la despăgubire în mod concret. Orice altă interpretare ar însemna încălcarea gravă a principiului liberului acces la justiție și a plenitudinii de jurisdicție a instanțelor de judecată.
Reclamanții având deja un drept stabilit și recunoscut, nu pot fi lăsați la nesfârșit la dispoziția organelor administrative care, în mod vădit și notoriu, funcționează ineficient.
Consideră apelanții total greșită ideea apărută în unele hotărâri judecătorești în sensul că procedura de despăgubire prevăzută de T. VII ar fi o procedură de „., atâta timp, cât beneficiarii nu pot să o impună pe calea executării silite.
De asemenea, apelanții critica soluția pronunțata de instanța de fond si pentru faptul ca la data redactării apelului decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 27 din (...) nu era motivata si publicata in Monitorul Oficial.
Pârâtul intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanții- reclamanți si menținerea sentinței atacate ca fiind temeinica si legală.
A.ul reclamanților este nefondat.
Astfel cum temeinic s-a reținut prin hotărârea primei instanțe, prin D. nr.
4459/(...) emisă de P. municipiului C.-N., în condițiile L. nr. 1., s-a propus acordarea, în favoarea reclamanților, a unor despăgubiri în condițiile L. speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluateîn mod abuziv (T. VII din L. nr. 2.), pentru cele trei apartamente și imobilul teren situate în C.-N., str. Gorunului nr. 29, preluate de stat prin expropriere.
Această Dispoziție a P.ui municipiului C.-N., împreună cu documentația anexă, s-a înregistrat la S. C. C. cu nr. 3., fiind în curs de soluționare, în procedura reglementată prin T. VII al L. nr. 2..
Prin actualul demers judiciar, inițiat în data de (...), reclamanții au chemat în judecată S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și A. N. pentru R. P., solicitând instanței să oblige în mod direct acești pârâți la plata unor despăgubiri în sumă de 125.000 Euro, aferente imobilelor expropriate, în esență, cu motivarea că reparația stagnează, iar măsurile reglementate prin legislația specială sunt ineficiente.
Astfel cum în mod corect a evocat și prima instanță, conform Deciziei nr.
27 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, S. R. (publicată în Monitorul Oficial nr.
120 din (...)), acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură, și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin T. VII a L. nr. 2., îndreptate direct împotriva S. R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din primul Protocol adițional la C. și ale art. 13 din această C., sunt inadmisibile.
În esență, Instanța Supremă reține, în considerentele deciziei pronunțate, că mecanismul eficient de protecție a dreptului reglementate de art. 6 din C. și de art. 1 din primul Protocol adițional, presupune tocmai stabilirea unui sistem eficient și previzibil de executare într-un timp rezonabil a deciziilor și dispozițiilor administrative sau a hotărârilor judecătorești irevocabile.
Mai mult decât atât, art. 13 din C. nu poate deschide calea unui recurs național în convenționalitate care ar putea avea ca obiect încălcarea de către o lege națională a unui drept ocrotit de C., ci garantează o cale de atac care să pună în discuție modul de punere în discuție a unei legi interne în conformitate cu exigențele C.i.
Așa fiind, judecătorul național nu poate înlătura o lege internă, ci este obligat să aplice legea existentă în lumina principiilor degajate din blocul de convenționalitate. Nu se poate accepta așadar, ideea că deschiderea unei căi paralele legii speciale deja existente, fără nicio garanție a oferirii remediului celui mai adecvat, ar reprezenta o soluție compatibilă cu exigențele art. 13 din C..
Potrivit dispozițiilor art. 3307alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, iar Curtea constată că interpretare pe care prima instanță a dat- o legii substanțiale incidente este conformă cu decizia Instanței Supreme. Așa fiind, în baza art. 296 C.pr.civ., apelul se va respinge ca nefondat, iar sentința atacată va fi păstrată în tot. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții K. P. A., K. J. și K. J. K. împotriva sentinței civile nr. 963 din 17 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER D.-L. B. V. M. S.-D. G. Red.DB/dact.MS 6 ex./(...) Jud.fond: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 83/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 1259/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
