Decizia civilă nr. 83/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.Ă
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIIVLĂ NR. 83/A/2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTOR:
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SC E. H. SRL, împotriva sentinței civile nr. 518 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R., având ca obiect expropriere.
Se constată că reclamanta-apelantă a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise la data de 18 și 19 septembrie, iar pârâtul-intimat la data de 18 septembrie 2012.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
12 septembrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 518 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) a fost admisă excepția decăderii invocate de către pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantă S. E. H. S. împotriva pârâtului S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R. S. privind cuantumul despăgubirilor stabilite prin H. nr.4. I. 2008 emisă de C. pentru aplicarea L. nr.198/2004 G. referitoare la terenul situat în tarlaua 18/3, parcela 110, în suprafață de 1.585 mp. din comuna G., județul C. și s-a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubirile care au fost stabilite prin H. nr.698/2007și hotărârea menționată anterior, în cuantum de 75.270,7 lei, adică 19.971 E..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin H. nr. 4. ianuarie 2008, emisă de C. pentru aplicarea L. nr.198/2004 - Consiliul local G., s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea G., în suprafață de 1.585 mp., făcând parte din tarlaua 18/3, parcela 110, identificat sub număr cadastral 527, în cuantum de 75.270 lei, reprezentând echivalentul sumei de 19.971 E. raportat la cursul de 1 E. = 3,7690 lei din data de 28 I. 2008, în favoarea lui M. V. M.
Analizând dispozițiile art.9 din Legea nr.198/2004 tribunalul a reținut că terța persoană nemulțumită din perspectiva faptului că deși îndreptățită nu a fost menționată dintr-un anumit motiv în cuprinsul hotărârii de expropriere, are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a Hotărârii G.ului, în cazul de față H. nr.698/2007, presupunându-se că acesteia nu i-a fost comunicată hotărârea respectivă.
Cu toate acestea, reclamanta s-a adresat instanței de judecată contestând cuantumul despăgubirilor și, implicit îndreptățirea persoanei menționate în cuprinsul hotărârii la încasarea despăgubirii, evident după expirarea termenului de trei ani.
Într-o asemenea situație, tribunalul a apreciat că reclamanta este decăzută din dreptul de a mai solicita despăgubiri majorate pentru terenul expropriat, modalitatea de comunicare prin intermediul publicării în Monitorul Oficial al H. nr.698/2007 unde în anexă figurează terenul expropriat identificat la poziția ‚84, cu număr cadastral 527, suprafața de
1.585 mp. și proprietar M. V. M., este efectivă, reclamanta cu minime diligențe de care trebuie să de dovadă orice proprietar putea afla despre exproprierea terenului respectiv, chiar dacă identificarea s-a făcut cadastral în actul normativ, acest aspect neconstituind un impediment.
Mai mult, exproprierea terenului a fost urmată de o serie de lucrări de construire a autostrăzii ușor de sesizat într-o perioadă relativ lungă de timp, de 3 ani, orice proprietar având posibilitatea să cunoască aspectul exproprierii propriului teren cu propriile simțuri.
Prin Sentința civilă nr.3200/30 octombrie 2000 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților M. V. M. și S. P. S. și, în consecință s-a constatat că parcela nr.110 în suprafață de 2.900 mp. din tarlaua 18/3 cu privire la care pârâtei M. V. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Titlului de proprietate nr.26.113/840/08 iunie 1999 se identifică cu o parte din parcela cu nr. topo vechi 1255/107/1 sau nr. topo comasat 5. sau cu nr. topo nou
4214/1 din C.F. nr.2861 G., pârâta M. V. M. fiind obligată să încheie cu pârâta S. P. S. contract autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul respectiv, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de act autentic notarial de vânzare-cumpărare, la rândul său, aceasta din urmă fiind obligată să încheie cu reclamanta act de vânzare-cumpărare, hotărârea judecătorească urmând a șine loc de act autentic.
Raportat la această situație, pârâtul a achiesat parțial la pretențiile reclamantei, fiind de acord cu constatarea calității reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubirile care au fost stabilite anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC E. H. SRL,solicitând instanței casarea sentinței civile nr. 5. pronunțată de Tribunalul Cluj, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea pronunțării pe excepția decăderii din termenul de 15 zile în interiorul căruia reclamanta a formulat contestația care face obiectul prezentului dosar și cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.
În subsidiar, în ipoteza în care instanța de apel apreciază că instanța de fond s-a pronunțat pe toate excepțiile invocate, s-a solicitat modificarea sentinței apelate în sensul respingerii excepției decăderii cu consecințatrimiterii dosarului în vederea judecării fondului cauzei la dosarul nr. (...) aflat la completul F5, complet care a fost inițial investit cu soluționarea în fond a prezentei cauze și care a trimis prezentul dosar către un alt complet în vederea soluționării doar a excepției decăderii.
În motivarea apelului, reclamanta a apreciat că sentința pronunțată de tribunal este netemeinică și nelegală raportat la dispozițiile art. 9 din Legea nr.198/2004, întrucât expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor stabilite, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubiri pentru expropriere se poate adresa instanței de judecată competente în 3 ani de la data intrării în vigoarea Hotărârii G.ului prevăzut la art. 4 alin. 1 sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei i s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire.
În opinia reclamantei recurente aceasta a respectat termenul de 15 zile prevăzut de lege, însă acest aspect nu a fost nici reținut și nici menționat de instanța de fond.
Instanța de fond nu a făcut nici o referire cu privire la termenul de 15 zile invocat de reclamantă, care apreciază că nu este decăzută din termenul de 15 zile, deoarece în urma declanșării procedurii de expropriere, aceasta a fost expropriată cu 2 terenuri cu amplasamente vecine, astfel, în data de 9 mai 2008 C. Locală pentru aplicarea L. nr.198/2004 a emis H. nr. 73 și H. nr. 74, care i-au fost comunicate reclamantei, expropriindu-se o suprafață de 28.252 mp. Aceste hotărâri au fost contestate în instanță, fiind înregistrate în dosar nr. (...) și (...) aflate pe rolul C. de A. C.
În realitate, pe lângă aceste două terenuri învecinate, reclamantei i-a mai fost expropriată o parcelă de teren în suprafață de 1585 mp, situată în loc. G., cu privire la care nu i s-a comunicat hotărârea de stabilire a despăgubirilor, reclamanta luând cunoștință întâmplător de această hotărâre la data de (...) ca urmare a depunerii unor acte de către C. la termenul de judecată din (...), fără ca această hotărâre să-i fie comunicată pârâtei.
Prin H. nr. 48/(...) privind exproprierea imobilului situat în comuna
G., teren arabil intravilan, tarlaua 18/3, parcela 110, în suprafață totală de
2800 mp din care s-a expropriat 1585 mp. și s-a stabilit, în mod eronat, faptul că persoana îndreptățită la despăgubire este M. M., însă cu privire la acest teren proprietară era reclamanta, care a achiziționat această parcelă de la numita M. M., drept constatat prin sen 8200/(...) pronunțată în dosar nr. 5312 /2000 a Judecătoriei C.-N..
Ca urmare a luării la cunoștință de această hotărâre, la data de (...), reclamanta a formulat o cerere de acordarea despăgubirilor, care face obiectul dosarului nr. (...).
Prin întâmpinare, pârâta S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R., a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Deși instanța de fond a admis excepția decăderii din perspectiva termenului de 3 ani, apelanta nu a criticat această soluție și, prin urmare, apelul este lipsit de interes.
Instanța de fond a soluționat procesul în baza unei excepții absolute și peremptorii, motiv pentru care nu se impunea analizarea tuturor excepțiilorinvocate în cauză. E. greșită teza propusă de reclamanta apelantă, potrivit căreia întâmpinarea intimatei formulată în dosarul nr. (...) ar reprezenta o hotărârea a C. pentru aplicarea L. nr. 198/2004 de respingere a pretențiilor reclamantei.
În ceea ce privește termenele de decădere de 15 zile și de 3 ani, intimatul a arătat că termenul de 3 ani curge de la data intrării în vigoare a HG nr. 698/2007, respectiv (...), independent de faptul comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și acest termen a fost stipulat tocmai pentru ipoteza în care persoanei afectate de expropriere nu i-a fost comunicată hotărârea de expropriere.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată în data de (...), deci cu depășirea termenului imperativ prevăzut de legiuitor, iar tronsonul de autostradă C. T.-G. a fost dat în folosință în data de (...), iar lucrările care au ocupat terenul apelantei s-au derulat cu mult înainte de această dată.
În opinia intimatei dosarul a fost trimis la completul 11F pentru a soluționa cauza nu numai excepția tardivității, cum încearcă să acrediteze apelanta.
Nu poate fi primită nici teza reclamantei apelante referitoare la autoritatea de lucru judecat invocată cu privire la excepția tardivității întrucât dosarul civil (...) al T. C. se află abia în primul grad de jurisdicție, iar soluția pronunțată de tribunal nu este definitivă.
În ceea ce privește termenul de 15 zile intimata apreciază că hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii a fost comunicată apelantei la (...), fapt recunoscut de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, însă acțiunea nu a fost promovată în termenul de 15 zile de la acest moment.
Nu este fondată critica potrivit căreia instanța s-ar fi pronunțat plus petita, întrucât respingerea cererii de majorare a cuantumului despăgubirii stabilită prin H. nr. 4. a C. pentru aplicarea legii nr. 198/2004 G., este o consecință firească a admiterii excepției decăderii invocate.
Situația atipică din prezenta cauză se datorează apelantei reclamante, care a abuzat de drepturile procesuale și a promovat două acțiuni identice chiar reclamanta recunoscându-și culpa prin memoriul de apel formulat.
Prin urmare, intimata a solicitat respingerea apelului cu cheltuieli de judecată, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ședința publică din (...) pârâtul intimat a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 241/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), rămasă irevocabilă prin neapelare și prin această hotărâre -a statuat că HG nr. 245/2008 a intrat în vigoare al (...) și din acest moment începe să curgă termenul de decădere.
Verificând dosarul nr. 11159/(...) curtea constată că părțile în acest dosar sunt reclamanta S. E. H. S. și pârâtul S. R. prin C. SA, obiectul acțiunii este stabilirea despăgubirilor ca urmare a exproprierii dispuse prinhotărârea nr. 3. emisă de C. de aplicare a L. nr. 1. pentru terenul expropriat, situat în localitatea G. în suprafață de 1654 mp, identificat prin nr. cad. 529.
În prezenta acțiune se judecă aceleași părți, reclamantă fiind S. E. H. S. și pârâtul S. R. prin C. SA, obiectul acțiunii îl reprezintă stabilirea despăgubirilor juste pentru terenul expropriat situat în comuna G. în suprafață de 1585 mp, identificat prin nr. cad. 527.
Verificând condițiile care trebuie întrunite pentru a exista autoritate de lucru judecat, curtea constată că nu există autoritate de lucru judecat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cumulative identitate de părți, obiect și cauză. Ambele litigii se poartă între aceleași părți, iar obiectul cererii vizează despăgubirile pentru terenul expropriat, însă se constată că este vorba de parcele de teren diferite, situate din punct de vedere administrativ în zone diferite, obiectul cererii fiind diferit.
Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile vizând identitatea de persoane, obiect, cauză prev. de art.1201 Cod C. ( în vigoare după cum rezultă din art. 230 lit a din Legea nr. 71/2011) și art. 164 C., curtea va respinge, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat.
Cu toate acestea, existența unei hotărâri judecătorești în ordinea juridică nu poate fi ignorată, așa că aceasta poate fi invocată în altă cauză, chiar dacă nu se discută același obiect și aceeași cauză, în virtutea puterii lucrului judecat.
Chiar dacă nu este incidentă autoritatea de lucru judecat, curtea reține puterea lucrului judecat, decurgând dintr-o hotărâre irevocabilă opozabilă atât reclamantei, cât și pârâtului, într-adevăr, prin sentința civilă nr. 2. s-a statuat că HG nr. 245/2008 prin care s-a stabilit amplasamentul lucrării și declanșarea procedurii de expropriere pentru toate imobilele care constituie coridorul de expropriere, a intrat în vigoare de la data de (...).
De altfel, această hotărâre de G. a fost afișată la sediul C. Local al localității G., fiind opozabilă părților, precum și oricăror persoane interesate.
A.ul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente: Motivul principal de apel vizează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra termenului de 15 zile în care se putea contesta hotărârea
C. de expropriere nr. 48/(...).
Verificând sentința apelată curtea constată că starea de fapt a fost corect reținută și au fost interpretate și aplicate legal dispozițiile incidente în prezenta cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 (forma în vigoare la data emiterii hotărârii nr. 48/(...)), expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate se poate adresa instanței în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a HG prevăzute la art. 4 din lege, sau în termen de 15 zile de la data la care a fost comunicată hotărârea comisiei prin care s-a respins în tot sau în parte cererea de despăgubire.
Dispoziția legală mai sus reținută reglementează două situații distincte, cu termene de decădere diferite, după cum urmează: prima ipoteză vizează situația în care titularului dreptului de proprietate sau persoanei aparent îndreptățite la despăgubiri i s-a comunicat hotărârea și atunci are dreptul de a contesta hotărârea emisă de comisia de expropriere în 15 zile de la data comunicării. A fost reglementată și o a doua situație în care hotărârea de expropriere, din varii motive, nu este comunicată titularuluidreptului de proprietate, însă acesta are posibilitatea ca în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii de guvern prin care s-a stabilit amplasamentul lucrării și declanșarea procedurii de expropriere să poată contesta în instanță cuantumul despăgubirilor stabilite dacă este nemulțumit.
După cum rezultă din dispozițiile art. 4 din Legea nr.198/2004, hotărârea G.ului prin care s-a stabilit amplasamentul lucrării și declanșarea procedurii de expropriere se afișează la sediul consiliului local pentru informarea tuturor proprietarilor din unitatea administrativ-teritorială, vizată de expropriere. P. cu amplasamentul lucrării de expropriere se aduce la cunoștința publică prin afișare la sediul consiliului local, tocmai pentru a putea fi consultat de toate persoanele vizate de această măsură, după cum rezultă din art. 4 alin 2 din legea mai sus arătată. H. de stabilire a despăgubirilor pe lângă faptul că se comunică persoanei vizată de expropriere, se afișează în extras și la sediul consiliului local pe raza căruia se află terenul expropriat pentru a se asigura publicitatea, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 198/2004.
Toate aceste demersuri sunt făcute de expropriator pentru a asigura publicitatea și transparența procedurii, pentru a se evita orice posibilitate de arbitrar și pentru a proteja persoanele care au fost expropriate, dar cărora nu li s-a comunicat hotărârea de stabilire a despăgubirilor pentru terenul expropriat, aceasta putând fi comunicată eventual unor persoane aparent îndreptățite.
Pentru aceste cazuri legea a stipulat termenul de 3 ani de contestare a cuantumului despăgubirilor, pe care îl apreciem ca fiind rezonabil și identic, ca durată, cu termenul de prescripție pentru orice acțiune cu conținut patrimonial. În acest termen orice proprietar prejudiciat de procedura de expropriere avea posibilitatea să acționeze și să conteste hotărârea chiar dacă nu era menționat ca și proprietar sau persoană aparent îndreptățită, apărându-și drepturile ocrotite de dispozițiile legale.
Prin această procedură de publicitate și stabilirea unui termen de 3 ani s-a încercat acoperirea tuturor ipotezele care puteau fi întâlnite în practică, însă este evident că și persoana care invocă o acțiune vătămătoare asupra drepturilor sale trebuie să manifeste diligența unui bun proprietar și să acționeze în termen rezonabil.
Termenele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 198/2004 în care acțiunea în stabilirea despăgubirilor putea fi introdusă în termen de 15 zile și respectiv 3 ani reglementează ipoteze diferite și nu rămâne la latitudinea persoanei nemulțumite de cuantumul despăgubirilor să aleagă unul dintre aceste două termene.
Instanței de fond îi revenea sarcina să stabilească care dintre aceste două termene de decădere i se aplică reclamantei.
După cum rezultă din însăși acțiunea formulată de reclamanta S. E.
H. S. acesteia nu i-a fost comunicată hotărârea de expropriere contestată, această împrejurare rezultând cu prisosință din toate argumentele expuse în motivarea acțiunii. H. a fost emisă în favoarea persoanei aparent îndreptățite la despăgubiri, M. V. M. (f. 11) și în aceste circumstanțe este evident că instanța de fond nu s-a putut raporta la termenul de 15 zile stipulat înfavoarea persoanelor cărora li s-a comunicat hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Deși reclamanta a susținut în fața instanței de fond că i se aplică termenul de 15 zile, instanței îi revenea obligația să stabilească care din dispozițiile legale i se aplică reclamantei.
Instanța de fond a arătat că reclamanta ester o terță persoană față de hotărâre și implicit rezultă că acesteia nu i se poate aplica termenul de 15 zile, ci termenul de 3 ani prev. de art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Așadar, curtea constată că nu se poate reține împrejurarea că instanța de fond nu a avut în vedere argumentul reclamantei, că acțiunea este formulată în termen, 15 zile de la data comunicării hotărârii. Chiar dacă reclamanta a indicat în acțiune un temei juridic greșit instanței îi revine obligația de a califica juridic cauza.
Prin toate argumentele expuse în sentința instanței de fond a arătat de ce nu poate fi aplicat acest termen de 15 zile și a statuat corect că în cauză de aplică termenul de 3 ani de la data publicării hotărârii de expropriere.
Reclamanta nu are posibilitatea să aleagă intervalul de timp în care să conteste despăgubirile, nu ne aflăm în situația în care legiuitorul a stabilit un termen dublu ca la contestația în anulare:un termen subiectiv de 15 zile calculat din momentul de la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și un termen obiectiv de un an socotit de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă.
În cazul de față, există două termene distincte pentru situații juridice distincte: de 15 zile pentru proprietarii sa persoanele aparent îndreptățite menționate în hotărârea pentru stabilirea despăgubirilor și cărora li s-au comunicat hotărârile și 3 ani pentru terțe persoane care faptic au fost expropriate, dar nu sunt menționate în hotărârea pentru stabilirea despăgubirilor.
C. constată că instanța de fond a analizat cu atenție atât starea de fapt, cât și dispozițiile legale incidente, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, motivul principal de apel fiind nefondat.
E. real că hotărârea de despăgubire a fost emisă în favoarea numitei M. V. M., însă reclamantei i-au mai fost expropriate în G. două terenuri învecinate, deci nu se poate prevala de faptul că nu cunoștea traseul tronsonului autostrăzii. În plus, tronsonul Turda-G. a fost finalizat și dat în folosință în 2009, ori este greu de crezul că un proprietar diligent nu avea cum să știe până la finalizarea autostrăzii că terenul i-a fost expropriat.
Termenul de 3 ani este un termen rezonabil în care un proprietar de o diligență medie trebuie să verifice care este starea terenului pe care-l are în proprietate, iar dacă a constatat că acesta face obiectul lucrărilor de edificare a autostrăzii, trebuia să acționeze în consecință și să conteste despăgubirile dacă nu l-au mulțumit.
Nu este fondat nici motivul subsidiar de apel potrivit căruia instanța s- a pronunțat plus petita, întrucât avea obligația să verifice numai dacă acțiunea reclamantei a fost formulată în termenul defipt de lege sau nu. Î. că nu era incident termenul de 15 zile invocat de reclamantă, ci termenul de 3 ani prevăzut de lege, nu reprezintă o pronunțare plus petita, ci instanța de fond a calificat juridic starea de fapt. E. nefondată critica potrivit căreia prezentul dosar i-a fost repartizat aleatoriu completului F11 numai pentru ase pronunța excepția decăderii. Judecătorul căruia i-a fost repartizat inițial dosarul a formulat cerere de abținere care a fost admisă, ulterior dosarul fiind repartizat aleatoriu completului F 11 care trebuia să soluționeze cauza pe fond sau pe excepție, după cum se impunea, cu respectarea dispozițiilor art. 137 C.
Susținerea potrivit căreia instanța de fond a fost investită doar cu soluționarea excepției decăderii din termen, după care trebuia să trimită dosarul la completul care s-a abținut nu are nici un suport legal.
Modalitatea de soluționarea a incidentelor procedurale s-a făcut în asemenea manieră încât să se asigure părților dreptul la un proces echitabil
și cauza să fie soluționată de către un judecător imparțial.
Dacă s-a admis o cerere de abținere pe motiv că instanța și-a spus părerea în alt dosar asupra unei excepții care a făcut să fie incident art. 27 pct. 7 C., completul căruia, ulterior, i-a fost repartizat aleatoriu litigiul, trebuia să se pronunțe pe fondul cauzei sau pe excepție, dacă excepțiile invocate erau peremptorii.
Nu este greșită mențiunea din practicaua sentinței unde s-a reținut că instanța lasă cauza în pronunțare pe excepție și pe fond, deoarece potrivit art. 137 C., instanța trebuia să soluționeze întâi excepția decăderii, iar dacă urma să respingă această excepție, instanța cerceta fondul cauzei, în caz contrar dacă se admite excepția, nu se mai ajunge să se cerceteze fondul cauzei.
Având în vedere aceste considerente, curte în temeiul art. 296 C. va respinge ca nefondat apelul reclamantei.
Pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată, însă nu au fost dovedite, motiv pentru care în temeiul art. 1169 C. civil raportat la art. 274 C., curtea va respinge cererea.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC E. H. SRL împotriva sentinței civile nr. 518 din 29 iunie 2012 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTOR GREFIER T. D. A.-T. N. M.-L. T.
Red. A.T.N. dact. GC
4 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 2481/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă | Decizia civilă nr. 59/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă → |
|---|
