Decizia civilă nr. 1/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/R/2013
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. UI C.
-N., împotriva sentinței civile nr. 667 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul M. A., precum și pe pârâții M. C. -N. și C. LOCAL AL M. UI C. -N.
, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 decembrie 2012, reclamantul-intimat M. A. a depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului în ceea ce privește solicitarea recurentului privind reducerea suprafeței restituite în compensare de la 716 mp la 501 mp, și admiterea recursului în ceea ce privește reducerea dreptului său la măsurile reparatorii, stabilite în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu suma solicitată de recurent, respectiv 20euro/mp pentru suprafața de 216 mp. Se solicită de asemenea prin întâmpinare și judecarea cauzei în lipsă.
Prin memoriul de recurs pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 667 din_ a Tribunalului C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al mun.C. -N. și M. C. -N. și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea civilă față de acești pârâți, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul P. mun.C. -N. și pe cale de consecință s-a dispus anularea Dispoziției de respingere a notificării nr.3067 din data de 31 mai 2011 emisă de pârâtul P. mun.C. -N., a fost stabilit dreptul la măsuri reparatorii, prin acordarea reclamantului, în
compensare, a suprefeței de teren de 716 mp, situat în C. -N., str.I.Andreescu, nr.9, înscris în CF 2. C., A+1, nr. topo 10129/1/2/2, a fost stabilit dreptul la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru suprafețele de teren neacceptate de reclamant ca bunuri în compensare, s-a dispus intabularea în CF în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului teren de 716 mp, situat în C. -N., str.I.Andreescu, nr.9, înscris în CF 2. C., A+1, nr. topo 10129/1/2/2 cu titlu de drept lege, iar pârâtul a fost obligat la predarea efectivă în favoarea reclamantului a suprafeței de teren de 716 mp, situat în C. -N., str.I.Andreescu, nr.9, înscris în CF 2. C., A+1, nr. topo 10129/1/2/2.
Pentru a pronunța această sentință, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al municipiului C. -N. și M. C. -N. tribunalul a găsit-o întemeiată având în vedere următoarele considerente:
Atât în ceea ce îl privește pe M. ui C. -N. cât și pe C. local al municipiului C. -N. tribunalul a apreciat că aceștia nu au calitate procesuală pasivă întrucât, în prezenta speță, obligația de soluționare a notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001 de către defunctul Pokay Gyozo incumbă P. ui M. C. -N. în conformitate cu art.21 alin 4 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 3067 din_, emisă de P. M. ui C. -N. s-a respins notificarea nr. 3 din_, pentru terenul în suprafața de 601 mp, înscris
inițial în CF nr.11281 C., cu nr. top.10152, situat în municipiul C. -N., str. C.A.Rosetti nr.22, reținându-se că revendicatorul nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.35 din data de_ eliberat de notar public Korcsog A. -Beata moștenitorul defunctei Pokay Magdolna-Lujza, identică cu Pokay Magdolna din CF 7068 C. -N., identică cu Pokai M. lena din CF 11281 C. -N., decedată la data de_ este Pokay Gyozo, moștenitor legal în cota de 1/1 a parte.
Moștenitorul defunctului Pokay Gyozo, decedat la data de_, este Pokay E., în calitate de soție supraviețuitoare așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.65 din data de_ emis de către Notar public Korcsog A. -Beata.
În conformitate cu certificatul de legatar nr.87 din data de_ emis de către Societatea Civilă de Notari P. i Korcsog&Asociații moștenitorul defunctei Pokay E., decedată la data de_ este reclamantul din prezenta cauză, M. A., moștenitor testamentar, potrivit testamentului autentificat sub nr.1020/_ de către BNP Korcsog A. -Beata.
Din copia dosarului intern nr.213 depus în baza Legii 10/2001 de către reclamantul M. A. privind imobilul situat în municipiul C. -N., str.C.A Rosetti, nr.22, soluționat prin Dispoziția nr. 3067 din_, emisă de P. M. ui C. -N. tribunalul a reținut că Pokay Gyozo a formulat notificarea nr.3 din data de_, notificare înregistrată sub nr.27585/3 din data de_ .
Din cuprinsul aceluiași dosar intern tribunalul a reținut că reclamantul M. A. în susținerea pretențiilor sale a depus certificatul de
deces al lui Pokay Gyozo, certificatul de moștenitor nr.65 din data de_, certificatul de legatar nr.87 din data de_ .
Așa cum rezultă din copia legalizată a CF 11281 C. imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul sentinței civile nr. 1330/1966, pronunțata de Tribunalul P. ular al orașului C. în dosarul nr. 2969/1965, întemeiata pe Decretul nr. 111/1951, de la Pokai M. lena.
Potrivit înscrierilor din CF nr. 1., parcela de teren cu nr. top. 10152/1. Potrivit înscrierilor din CF nr. 1., parcela de teren cu nr. top. 10152/1, este proprietatea lui Feraru loan și a soției Feraru M. M. .
În alin 3 al art.4 din Legea nr.10/2001 se stabilește o regulă derogatorie de la dreptul comun dreptul comun, dat fiind caracterul său reparatoriu, în legătură cu modalitatea de acceptare a succesiunii, fiind utilizată noțiunea de "succesibil";, care diferă de cea de "moștenitor"; din alin 2 al aceluiași text. Legiuitorul a făcut așadar o distincție între cei care sunt moștenitori prin acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de dreptul comun și aceia care au vocație succesorală, iar prin cererea de restituire sunt repuși în termenul de acceptare al moștenirii.
Or, așa cum am evocat anterior, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.35 din data de_ eliberat de Notar public Korcsog A. - Beata moștenitorul defunctei Pokay Magdolna-Lujza, identică cu Pokay Magdolna din CF 7068 C. -N., identică cu Pokai M. lena din CF 11281
C. -N., decedată la data de_ este Pokay Gyozo, moștenitor legal în calitate de colateral de gradul IV.
În aceste condiții, prin formularea notificării nr.3 din data de_, notificare înregistrată sub nr.27585/3 din data de_, defunctul Pokay Gyozo a fost repus în termenul de acceptare a moștenirii după defuncta Pokay Magdolna-Lujza, identică cu Pokay Magdolna din CF 7068 C. -N., identică cu Pokai M. lena din CF 11281 C. -N., decedată la data de _
, astfel că acestea dobândește calitatea de "persoană îndreptățită"; edictată de dispozițiile Legii 10/2001, calitate transmisă și reclamantului din această speță.
Odată statuat asupra acestui aspect, al calității de persoană îndreptățită în accepțiunea legii, tribunalul a analizat modalitatea efectivă de acordare a măsurilor reparatorii edictate de lege, prin respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Astfel, potrivit art.1 alin 2 din Legea 10/2001, text ce reglementează categoriile de măsuri reparatorii în cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate in condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
De asemenea, în conformitate cu art.26 alin 1 din Legea 10/2001 dacă restituirea în natură nu este posibilă, destinatorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile
legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Potrivit pct.1.7 din Normele de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007"; măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri: terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile, aflate în circuitul civil, care sunt deținute de aceasta.";
Prin urmare, tribunalul, pentru soluționarea cererii reclamantului, în modalitatea pentru care a optat acesta, respectiv acordarea de bunuri în compensare, a apreciat necesară administrarea tuturor dovezilor pentru a se demonstra atât existența bunurilor disponibile, cât și identificarea lor prin individualizare concretă și situație juridică.
Din această perspectivă în speță s-a administrat ca probă expertiza tehnică în specialitatea evaluare imobiliară care prin concluziile sale a relevat următoarele :
Terenul revendicat, în baza Legii 10/2001, este situat în C. -N., str.C.A Rosetti, fiind înscris inițial în CF nr. 11281, nr. topo 10152, acum în suprafață de 501 mp, fiind nerestituibil în natură, valoarea de circulație a acestui teren, în starea sa inițială(fără construcții) fiind de 100 000 euro sau 435 000 lei.
Valoarea de piață actuală, estimată pentru terenurile din anexa la Hotărârea nr. 227 din data de 14 iunie 2011 a C. ui local al mun. C. -N. sunt următoarele:
Parcela cu nr. topo 10129/1/2/2 în suprafață de 716 mp, înscrisă în CF 22 542 C., str.I.Andreescu, nr.8 a fost evaluată la cuantumul de 57 280 euro sau 249 170 lei.
Parcela cu nr. topo 6690/1, în suprafață de 304 mp, înscrisă în CF vechi 8002, respectiv CF nou 2. C. -N. (str.Cosașilor nr.35) fost evaluată la cuantumul de 16 720 euro sau 72 730 lei.
Parcela cu nr. topo 14742/2, în suprafață de 302 mp, înscrisă în CF nr.17082 C. -N. (str.Aiudului, nr.66) fost evaluată la cuantumul de 12 100 euro sau 52 640 lei.
De asemenea așa cum rezultă din înscrisul de la fila 112 din dosar prin Hotărârea nr. 227 din data de 14 iunie 2011 a C. ui local al mun. C.
-N. s-a aprobat lista terenurilor aparținând domeniului privat al municipiului C. -N., ce sunt puse la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001, în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, dispuse prin hotărâri ale instanțelor judecătorești.
La dosarul cauzei au fost depuse atât de către pârâtul P. mun. C.
-N. cât și cu ocazia efectuării raportului de expertiză extrasele de carte
funciară privind imobilele înscrise pe lista terenurilor aparținând domeniului privat al municipiului C. -N., ce sunt puse la dispoziția Comisiei pentru
aplicarea Legii 10/2001, în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, dispuse prin hotărâri ale instanțelor judecătorești.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.1 alin 2 din Legea nr.10/2001, coroborat cu art. 3 al art.4 din Legea nr. 10/2001, art.26 alin 3 din Legea nr.10/2001, cu art.26 alin 1 din Legea nr.10/2001, luând în considerare poziția neechivocă a reclamantului prin care acesta a solicitat în mod expres acordarea de măsuri reparatorii în echivalent prin atribuirea de terenuri în compensare doar în privința imobilului teren în suprafață de 716 mp, situat în C. -N., str.I.Andreescu, nr.9, înscris în CF
2. C., A+1, nr. topo 10129/1/2/2, neacceptând celelalte imobile terenuri relevate prin raportul de expertiză, optând pentru stabilirea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâtul P. mun.C. -N. și pe cale de consecință a dispus anularea Dispoziției de respingere a notificării nr.3067 din data de 31 mai 2011 emisă de pârâtul P. mun.C. -N., a stabilit dreptul la măsuri reparatorii, prin acordarea reclamantului, în compensare, a suprafeței de teren de 716 mp, situat în C.
-N., str.I.Andreescu, nr.9, înscris în CF 2. C., A+1, nr. topo 10129/1/2/2, stabilind dreptul la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru suprafețele de teren neacceptate de reclamant ca bunuri în compensare.
În temeiul art.20 alin 1 din Legea 7/1996 a dispus intabularea în CF în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului teren de 716 mp, situat în C. -N., str. I.Andreescu, nr.9, înscris în CF 2. C., A+1, nr. topo 10129/1/2/2 cu titlu de drept lege, a obligat, în temeiul art.25 alin 5 din Legea nr.10/2001, pârâtul la predarea efectivă în favoarea reclamantului a suprafeței de teren de 716 mp, situat în C. -N., str. I.Andreescu, nr.9, înscris în CF 2. C., A+1, nr. topo 10129/1/2/2.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. municipiului C. -N. , solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamantului doar în ceea ce privește suprafața de 501 mp, echivalentă valoric cu terenul preluat de Statul Român.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că diferența de 216 mp care a fost acordată reclamantului în plus, în compensare, pentru suprafața preluată de Statul Român, reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
Recurentul pârât a arătat că prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză a criticat diferența de valoare stabilită de expert pentru cele două terenuri (cel preluat de Statul Român de la antecesorul reclamantului și cel solicitat a fi atribuit în compensare), considerând că cele două terenuri sunt apropiate ca valoare cu o ușoară diferență în favoarea terenului preluat de la reclamant.
Cu toate acestea, recurentul a apreciat că diferența de valoare dintre cele două terenuri nu poate acoperi surplusul de 261 mp,. cu cât este mai întins terenul acordat în compensare reclamantului. Chiar dacă terenu atribuit în compensare are o cale de acces de 1- 1,5 m, pentru surplusul de 261 mp, reclamantul ar trebui să achite o diferență de 20 euro/mp.
În subsidiar, în ipoteza în care instanța ar aprecia că reclamantul este îndreptățit la terenul în suprafață de 716 mp, situat în C. -N., str. I.
Andreescu nr. 9, înscris în CF 2. C., recurentul a solicitat să fie redusă suprafața pentru care urmează să fie acordate măsuri reparatorii în condițiile titlului VII din Legea nr. 274/2005 cu suprafața de 216 mp.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că măsurile reparatorii prin echivalent constând în atribuirea unui teren în compensare, sunt o excepție de la principiul restituirii în natură, prevăzut de art. 1 din Legea nr.10/2001 și în opinia recurentului, obligarea la acordare în compensare a terenului reprezintă o sfidare a dreptului de proprietate garantat de art. 1 Protocolul 1 la Convenție, întrucât dispoziția de acordare a măsurilor compensatorii este o obligație de mijloace și nu de rezultat.
Recurentul a apreciat că dreptul de proprietate al Statului Român este ocrotit de Constituție și nu poate fi obligat să înstrăineze un bun propriu, proprietatea privată fiind ocrotită în mod egal.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat M. A. a solicitat respingerea recursului în ceea ce privește reducerea suprafeței restituite, acordată în compensare, de la suprafața de 716 mp la suprafața de 501 mp, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul reducerii dreptului intimatului la măsuri reparatorii în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu suma solicitată de 20 euro/mp pentru suprafața de 216 mp, adică 4320 euro.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs vizează modul în care pot fi acordate în compensare alte bunuri în ipoteza în care imobilul solicitat prin notificare nu poate fi restituit în natură și modul în care s-a administrat probațiunea pentru a stabili valoarea imobilului preluat de stat și a imobilului solicitat a fi atribuit în compensare și curtea va trata în această ordine motive de recurs invocate.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr.10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptățite.
Din această dispoziție legală rezultă că stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent nu este o opțiune a unității deținătoare a bunului, ci o obligație legală a acesteia. Cel care are facultatea să accepte sau să decline oferta de măsuri reparatorii prin echivalent este doar persoana îndreptățită la măsuri reparatorii și nu unitatea deținătoare.
Din Legea nr.10/2001 rezultă următoarea ordine de aplicare a măsurilor reparatorii: prevalează restituirea în natură a bunului notificat, apoi urmează măsura compensării cu bunuri sau servicii, iar în subsidiar se acordă despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Recurentul susține caracterul facultativ al obligației de a acorda în compensare a altor bunuri ca formă de reparație în echivalent, însă această alegație este infirmată de caracterul imperativ al normei care reglementează această obligație.
Instanța de judecată are plenitudine de competență și analizează dispoziția primarului sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, inclusiv în ceea ce privește forma de reparație cuvenită notificatorului, ceea ce nu
poate fi interpretat ca un abuz și o încălcare a dispozițiilor constituționale sau a art. 1 Protocolul 1 din Convenție, cum greșit a pretins recurentul pârât. Dimpotrivă, instanța de judecată este îndrituită să verifice și să cenzureze un eventual abuz al unității administrativ-teritoriale care deși deține bunuri disponibile a fi acordate în compensare nu le-a declarat, încălcând astfel dispozițiile art. 1 alin. 5 din Legea nr.10/2001.
Așadar, motivul de recurs referitor la facultatea pârâtului de a acorda un bun în compensare nu este fondat, în temeiul art. 1169 C. civil, persoana îndreptățită, intimatul, a identificat imobile care pot fi acordate în compensare.
Al doilea motiv de recurs vizând evaluarea imobilului preluat de Statul Român și a imobilului care a fost acordat în compensare, situat în C. -N., str. I.Andreescu nr. 9, înscris în CF 2. C., cu nr. top 10129/1/2/2, este fondat pentru următoarele considerente:
Imobilul expropriat și imobilul acordat în compensare sunt situate în același cartier, la distanță relativ mică unul de celălalt și au majoritatea caracteristicilor asemănătoare, după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză. Cu toate acestea, valoarea la care au fost evaluate cele două imobile este foarte diferită, astfel terenul expropriat în suprafață de 501 mp situat pe str. C.A.Rosetti nr. 22 este evaluat la 100.000 euro, iar terenul în suprafață de 716 mp, situat pe str. I. Andreescu nr. 9 este evaluat la 57.280 euro, la jumătate din prețul terenului expropriat.
Deși recurentul a contestat evaluarea imobilelor stabilită de expert, în răspunsul la obiecțiuni acesta și-a menținut concluziile raportului de expertiză (f. 203), considerând că există o diferență mare în privința amplasării și calității de teren construibil, fără însă a detalia aceste susțineri și a argumenta afirmația.
Pe de altă parte, deși pentru evaluarea imobilelor expertul alege ca metodă de evaluare, metoda comparației directe nu respectă procedura impusă se această metodă. Pentru evaluarea terenurilor era necesar ca să fie analizată piața și identificate tranzacții cu proprietăți similare, apoi trebuie să fie indicate criteriile de comparație, să se compare propriu-zis imobilele să fie centralizate datele, utilizate corecțiile de piață și analiza rezultatelor.
Ori, verificând raportul de expertiză se constată că au fost avute în vedere numai oferte de vânzare-cumpărare și nu contracte de vânzare- cumpărare, iar aceste oferte nu reflectă prețul cu care se vând acele imobile, pornindu-se din start de la o premisă falsă.
Curtea constată că raportul de expertiză de evaluare a celor două terenuri este esențial pentru a putea stabili corect măsura compensării cu alt teren, situație în care s-ar fi impus ca instanța de fond să efectueze o contraexpertiză pentru ca evaluarea celor două terenuri să se facă în mod obiectiv, potrivit dispozițiilor art. 212 al. 1 C.Pr.Civ. .
În lipsa unui raport de expertiză lămuritor, curtea constată că nu este lămurită cauza, motiv pentru care se impune suplimentarea probațiunii și dispunerea unei contraexpertize.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ. coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., curtea va admite recursul, va casa sentința și va reține cauza spre rejudcare pentru completarea probațiunii, stabilind termen de judecată la data de_ .
Reclamantul intimat nu a recurat sentința, fiind de acord să-i fie atribuit în compensare un singur teren din cele trei identificate de acesta, cel în suprafață de 716 mp, situat în C. -N., str. I. Andreescu nr. 9.
Prin urmare, contraexpertiza de evaluare va avea ca obiect terenul expropriat, situat în C. -N., str. C.A.Rosetti nr. 22, și terenul în suprafață de 716 mp, situat în C. -N., str. I. Andreescu nr. 9.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul P. municipiului C. -N. împotriva sentinței civile nr. 667 din 2 octombrie 2012 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează și fixează termen pentru rejudecarea cauzei, la data de 30 ianuarie 2013.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
T. D. M. C.
V.
A.
-T. N.
GREFIER
M. -L. T.
Red. A.T.N. dact. G.C.
3 ex/_
Jud. fond. A.F.D.
| ← Decizia civilă nr. 833/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 4026/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
