Decizia civilă nr. 4026/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 4026/R/2013
Ședința publică din 17 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER:: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. V., P. A. și
F. E., precum și recursul declarat de pârâții P. M. UI C. -N. și M.
C. -N. PRIN P. împotriva deciziei civile nr. 242 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 octombrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamanților recurenți, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de către pârâții recurenți.
Se constată că toate părțile au solicitat judecarea cauzei în condițiile art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea, invocă din oficiu aplicabilitatea imediată a Legii nr. 165/2013, intervenită pe parcursul soluționării cauzei, și reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
C U R T E A
Prin plângerea înregistrată la data de 18 August 2011 pe rolul Tribunalului
C., reclamanta P. Ana a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C.
-N. și M. C. -N., să se constate caracterul abuziv al preluării imobilului ce a făcut obiectul notificării nr.137/25 Iulie 2001 înregistrată la executorul judecătoresc P. a N. ; să se dispună anularea în parte a Dispoziției nr.3384/20 Iulie 2011 pentru modificarea Dispoziției nr.8992/01 Octombrie 2007 emisă de P. municipiului C. -N. ; să se dispună obligarea pârâtului de rândul unu la emiterea unei noi dispoziții privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru întreg imobilul construcții și teren de 1.746 mp. ce a făcut obiectul notificării la Legea nr.10/2001, imobil ce a fost situat pe strada Almașului nr. 32 C. -N., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 242 din_ a Tribunalului C. pronunțată în rejudecare, în dosarul nr._ *, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. Ana, decedată în timpul procesului, și continuată de moștenitorii P.
V., P. A. | și F. | E. | în contradictoriu | cu | pârâții | P. |
municipiului C. -N. | și M. | C. -N. | și, în consecință: |
S-a anulat parțial Dispoziția nr. 3884 din 20 iulie 2011, emisă de pârâtul P. municipiului C. -N., și anume în ceea ce privește Art. II din această dispoziție, în sensul că s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile acordate la expropriere, pentru cota de 1/8 parte din terenul în suprafață de 1.476 m.p. - parte din imobilul înscris în C.F. nr. 18514 C., cu nr. top. 11914/1, situat în C. -N., str. Almașului, nr. 32, în favoarea d-nei P. Ana, CNP 2. .
A fost obligat pârâtul P. municipiului C. -N. să achite reclamanților suma de 400 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în rejudecare, a reținut următoarele:
Conform înscrierii din CF nr. 18514 C., asupra imobilului cu nr. top. 11914/1, casă cu trei camere și teren de 480 m.p., din str. Almașului, nr. 32, au fost înscriși ca proprietari în 1939, P. I. și soția născută Mureșan M. (f. 9 din dosarul nr._ al Tribunalului C. ).
După decesul lui P. M., decedată în 29 octombrie 1959, a fost emis Certificatul de moștenitor nr. 90/1961 (fila 16), în care sunt menționați ca moștenitori: P. V., P. G. ă, P. M., P. Pavel, în calitate de copii ai defunctei, și P. I. și P. G. ă, în calitate de nepoți de fiu.
Fiul P. G. ă și-a întabulat în CF 18514 C. dreptul de proprietate asupra cotei de 2/12 din porțiunea de proprietate a mamei sale, P. M. .
Din Sentința civilă nr. 5339/1969 (f. 57) și Sentința civilă nr. 7457/1960 (f. 58), rezultă că între moștenitorii lui P. I. și soția M. a avut loc partajul bunurilor din masa succesorală, aceștia recunoscându-și reciproc calitatea de moștenitori și drepturile pe care le are fiecare asupra bunurilor primite de la părinți. Astfel, lui P. Pavel i-a revenit imobilul cu nr. top. 11914/2, înscris în CF 19166 C., iar unei alte surori, B. Ana, părinții i-au dat un teren în strada Florești, pe care și-a construit o casă, astfel că aceasta nu a mai avut pretenții la masa succesorală.
De asemenea, martorii audiați în primul ciclu procesual (f. 149, 150, 151) au arătat că familia P. G. ă și P. Ana a folosit casa de pe strada Almașului, nr. 32, un alt frate P. Pavel folosea o grădină alăturată, iar ceilalți frați locuiau în altă parte, în același cartier.
Din toate acestea, instanța a reținut că în urma partajului intervenit între succesori, lui P. G. ă i-a revenit imobilul cu nr. top. 11914/1 din CF 18514 C.
, de pe strada Almașului, nr. 32. Deși P. G. ă era căsătorit cu P. Ana, terenul dobândit prin moștenire de la părinții săi a constituit bunul propriu a lui P. G. ă, conform art. 31 lit. b C.fam.
Asupra acestui teren, cu nr. top 11914/1, cei doi soți P. G. ă și P. Ana au edificat casa compusă din trei camere, bucătărie, cămară, antreu, pivniță, precum și grajd și șură, astfel cum rezultă din Sentința civilă nr. 6886/1975 (f. 17). Cei doi s-au căsătorit în 1939 (f. 36), iar casa a fost edificată în anul 1945- 1948. Așadar, casa a fost bun comun al soților P. G. ă și P. Ana, conform art. 30 C.fam..
P. G. ă a decedat la data de_, având ca moștenitori, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 528/1982 (f. 18) pe: P. Ana soție, P. A. fiu,
P. V. fiu, și Florea E. fiică.
Imobilul de pe str. Almașului, nr. 32 a fost expropriat în baza Decretului nr. 12/1987 (fila 13), deci ulterior decesului lui P. G. .
Pe fișa imobilului, întocmită la expropriere (fila 12), au fost trecuți ca proprietari P. Ana, P. A., P. V. și Florea E., asupra construcțiilor casă și anexe și teren 250 m.p., precum și Szenes Susana asupra terenului 1476 m.p.
Din declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual, instanța a reținut că numita Szenes Susana a fost trecută din eroare pe fișa imobilului, aceasta nelocuind în zonă. De altfel, aceasta nu apare înscrisă în cartea funciară ori în alte acte, iar moștenitorul acesteia, Torok I., a fost audiat în calitate de martor (f. 159) și a arătat că familia sa nu a avut un imobil pe strada Almașului, ci mamei sale i-a fost expropriată casa de pe strada Dunării și probabil la întocmirea actelor de expropriere s-a produs o încurcătură, familia sa neavând pretenții asupra imobilului din litigiu.
Față de toate acestea, instanța a reținut că terenul de 1476 m.p. a fost expropriat de la P. Ana, P. A., P. V. și Florea E. .
Astfel cum a arătat reclamanta P. Ana și cum rezultă din dosarul depus de M. C. -N. la f. 23-94, singura care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost P. Ana (f. 31).
Întrucât și celelalte persoane de la care a fost expropriat imobilul erau în viață la momentul apariției Legii nr. 10/2001, nu poate fi aplicat art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, privind dreptul de acrescământ, astfel încât notificatoarea P. Ana nu poate primi decât cota pe care a avut-o din imobil la momentul exproprierii. În speță, nu ne aflăm în situația prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, text de lege ce se referă la moștenitorii celui de la care s-a preluat imobilul, întrucât acest text are în vedere situațiile în care cel de la care s-a preluat imobilul a decedat până la momentul apariției Legii nr. 10/2001.
Imobilul a fost preluat de la numiții P. Ana, P. A., P. V. și Florea E.
, astfel că fiecare dintre aceștia trebuia să formuleze notificare la Legea nr. 10/2001, pentru cota sa, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care: "Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora.";
În ceea ce privește cota pe care P. Ana o avea din terenul de 1476 m.p., instanța a reținut următoarele:
În certificatul de moștenitor emis după P. G. ă a fost trecut doar teren de 250 m.p. și casa de pe strada Almașului, nr. 32, astfel că, în privința terenului de 1476 m.p., instanța are în vedere că prin testamentul lăsat de P. G. (fila 56), acesta a lăsat întreaga sa avere copiilor P. A., P. V. și Florea E. . P. Ana, în calitate de soție supraviețuitoare are rezerva de 1/8 prevăzută de art. 2, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 319/1944 privind dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, lege în vigoare la data deschiderii succesiunii.
Astfel cum s-a arătat anterior, terenul era bun propriu al lui P. G., prin moștenire, astfel încât P. Ana este îndreptățită doar la cota de 1/8 din terenul de 1476 m.p.
Prin Dispoziția nr. 3884/_, emisă de P. municipiului C. -N., s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ parte din construcțiile și terenul de 250 m.p., înscrise în CF 18514 nr. top. 11914/1, situate în C., str. Almașului, nr. 32, în favoarea doamnei P. Ana și sa respins notificarea pentru terenul de 1476 m.p., și pentru cota de ½ parte din construcții. S-a reținut că notificatoarea nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru acestea, întrucât acesteia îi revenea doar cota de ½ parte, în urma sistării comunității de bunuri, restul cotei de ½ ce a aparținut defunctului
P. G. ă, decedat anterior exproprierii din 1997, revenind lui P. A. și Florea
E., care nu au depus notificare, iar suprafața de 1476 m.p., a fost preluată de la Szenes Susana.
Astfel cum s-a arătat anterior, terenul de 1476 m.p. nu a fost preluat de la Szenes Susana, ci de la P. Ana, P. A., P. V. și Florea E., iar notificatoarei P. Ana i se cuvine cota de 1/8 din acest teren.
În această privință a fost admisă plângerea formulată și a fost anulată parțial Dispoziția nr. 3884/2011, în sensul acordării de despăgubiri pentru cota de 1/8 parte din terenul de 1476 m.p.
În cea ce privește reținerile din dispoziția atacată privind faptul că din construcții și din terenul de 250 m.p., a revenit notificatoarei P. Ana cota de ½ parte, în urma sistării comunității de bunuri, restul de ½ revenind lui P. A. ,
P. V. și Florea E., care nu au formulat notificare, instanța a constatat că aceste rețineri sunt corecte.
Astfel, din certificatul de moștenitor emis după P. G. (fila 18), rezultă că în masa succesorală a intrat cota de ½ parte, prin sistarea comunității de bunuri cu soția supraviețuitoare, din casă, anexe gospodărești și teren de 250 m.p., situat în C. -N., str. Almașului, nr. 32. Deși au fost trecuți ca moștenitori atât soția P. Ana cât și copiii, la titlul moștenirii s-a trecut: conform T. amentului autentificat sub nr. 99/1982, astfel că, în final, au fost trecuți ca moștenitori: P.
A. fiu, P. V. fiu și Florea E. fiica, cu cota de câte 1/3 parte fiecare. Întrucât acest certificat de moștenitor nu a fost atacat, instanța a reținut că
P. Ana are doar cota de ½ parte, prin sistarea comunității de bunuri, din construcții și teren de 250 m.p., restul de ½ revenind copiilor.
În consecință, în privința construcțiilor și a terenului de 250 m.p., a fost menținută Dispoziția nr. 3884/2011 emisă de P. municipiului C. -N. .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept reținute anterior și în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. Ana, decedată în timpul procesului, și continuată de moștenitorii P. V., P. A. și F. E., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N. și M. C. -N., și, în consecință: a anulat parțial Dispoziția nr. 3884 din 20 iulie 2011, emisă de pârâtul P. municipiului C. -
N., și anume în ceea ce privește Art. II din această dispoziție, în sensul că s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile acordate la expropriere, pentru cota de 1/8 parte din terenul în suprafață de 1.476 m.p. - parte din imobilul înscris în C.F. nr. 18514 C., cu nr. top. 11914/1, situat în C. -N., str. Almașului, nr. 32, în favoarea d-nei P. Ana, CNP 2. .
În baza art. 274 și art. 276 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul P. municipiului C. -N. să achite reclamanților suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. V., P. A. și
E. și pârâții P. M. UI C. -N. și M. C. -N. .
Prin recursul declarat de reclamanții P. V., P. A. și F. E. s-a solicitat modificarea sentinței civile nr. 242/2013 a Tribunalului C. în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată este criticabilă în ceea ce privește cota din terenul în suprafață de 1.476 m.p. pentru care s-au acordat despăgubiri, antecesoarea reclamanților fiind îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru întreg terenul de 1.728 m.p., concluzie care rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 și art. 4 alin. 2, 3 și 4. Nu poate fi vorba de un drept al antecesoarei P. Ana asupra cotei de 1/8
parte calculat potrivit rezervei succesorale deoarece s-a stabilit că menționarea numitei Szenes Susana în actul de expropriere a fost o eroare. Din depozițiile martorilor a rezultat că între coproprietarii de carte funciară a operat un partaj în favoarea soțului antecesoarei P. Ana, numitul P. G. .
Este adevărat că în decretul de expropriere sunt menționați reclamanții și mama acestora, P. Ana, deoarece erau persoanele în viață care locuiau în imobil la acea dată, însă proprietarul tabular al terenului expropriat era P. G. în înțelesul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.
În condițiile în care doar P. Ana a formulat notificare la Legea nr. 10/2001, raportat la prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, în favoarea sa operând dreptul de acrescământ.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001 și art. 274 C.pr.civ.
Prin recursul declarat de pârâții P. M. UI C. -N. și M. C. -N. s-a solicitat modificarea sentinței civile nr. 242/2013 a Tribunalului C. în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, dispunându-se exonerarea pârâților de la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând s-a arătat că se menține excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui C. -N. raportat la prevederile art. 26 alin. 4 coroborat cu art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, dispoziția atacată fiind emisă de către P. municipiului C. -N. .
În motivare s-a arătat că din actele depuse la dosarul de revendicare, care conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 pot fi depuse până la data soluționării notificării, rezultă cu certitudine că reclamanta P. Ana are dreptul doar la cota de ½ parte din imobilul revendicat, aceasta nedovedind că este îndreptățită și la o cotă din terenul în suprafață de 1.476 m.p.
Din cuprinsul art. 22 din Legea nr. 10/2001 rezultă fără putință de tăgadă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor a persoanei îndreptățite se dovedesc numai prin acte, respectiv înscrisuri, proba cu audierea martorilor fiind inadmisibilă în aceste cauze.
Sentința atacată este criticabilă și în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 274 C.pr.civ. deoarece pârâții nu au fost în culpă procesuală pentru a putea fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată, invocându-se decizia Curții Constituționale nr. 492/2006 și raportat la aceasta caracterul nereal și nerezonabil al cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâți.
S-a solicitat în primul rând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. C. -N., arătându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 și art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001. Legea nr. 10/2001 a stabilit în mod expres calitatea procesuală pasivă a unităților administrativ teritoriale ca deținătoare ale bunurilor care fac obiectul legii, acestea fiind reprezentate de către primar.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs au fost invocate argumentele invocate și în cererea de recurs formulată de către reclamanți, făcându-se precizări suplimentare numai în ceea ce privește critica având ca obiect cheltuielile de judecată.
Referitor la aceasta s-a arătat că este nefondată, cuantumul onorariului stabilit de instanță la suma de 400 lei fiind modic raportat la obiectul litigiului și complexitatea cauzei.
Au fost invocate dispozițiile art. 30 din Legea nr. 51/1995 care stipulează că instanțele nu au dreptul să reducă cuantumul onorariului stabilit de avocat cu clientul său, fiind invocate în acest sens deciziile Curții Supreme de Justiție nr. 914/1996 și nr. 1479/1996.
S-a făcut de asemenea referire la decizia nr. 367/2008 a Curții Constituționale pentru a justifica obligarea în mod corect a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamanții P. V., P. A. și F. E., precum cel declarat de pârâții P. M. UI C. -N. și M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 242 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, Curtea reține următoarele:
1.Prima problemă care se impune a fi lămurită este aceea a calității procesuale pasive a pârâtului M. C. -N., excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât fiind invocată prin recursul declarat de pârâți împotriva sentinței pronunțate de tribunal.
Obiectul plângerii formulate de către P. Ana la data de_ a fost anularea în parte a dispoziției nr. 3884/2011 emisă de P. municipiului C. -N. și obligarea acestui pârât la emiterea unei noi dispoziții conform solicitărilor reclamantei, în aceste limite fiind soluționată în ambele cicluri procesuale.
Tot din conținutul plângerii formulată de către reclamanta P. Ana, continuată de către moștenitorii acesteia după deces, rezultă că s-a solicitat acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul care a făcut obiectul notificării și care nu poate fi restituit în natură. Nu s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub forma compensării cu alte bunuri aflate în proprietatea unității administrativ-teritoriale.
Rezultă deci raportat la cele reținute mai sus că pârâtul M. C. -N. nu justifică într-adevăr calitate procesuală pasivă în cauză, dispoziția atacată fiind emisă de către P. municipiului C. -N., tot acesta fiind cel căruia i s-a solicitat emiterea unei noi dispoziții conform celor învederate de către reclamantă în plângere.
De altfel, aceasta este și practica constantă a instanței investite cu soluționarea recursului, unitatea administrativ-teritorială justificând calitate procesuală pasivă numai în anumite condiții, care însă nu sunt îndeplinite în cauză.
2.A doua problemă care se impune a fi lămurită, formulându-se critici în ceea ce o privește în ambele recursuri, este aceea a îndreptățirii reclamantei P. Ana la o cotă parte din terenul în suprafață de 1476 m.p. sau la restituirea sau stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de 1476
m.p. teren situată în C. -N., str. Almașului nr.32.
Invocarea de către pârâți a faptului că înscrisurile în probațiune pot fi depuse doar până la data soluționării notificării conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi luată în considerare, stabilindu-se deja până la acest moment că nu se pune problema interzicerii depunerii de noi înscrisuri în fața instanței de judecată, practica judiciară fiind unanimă în ceea ce privește această chestiune(a se vedea în acest sens decizia civilă nr.1784/2011 a Curții de Apel C.
).
Nu este întemeiată nici susținerea pârâților în sensul că s-ar fi încălcat de către instanța de fond prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, admițându-se și administrându-se probațiune testimonială în vederea dovedirii dreptului de proprietate și a calității de moștenitor al persoanei îndreptățite. În realitate nu se pune problema încălcării prevederilor art.22 din Legea nr.10/2001, acesta
nefăcând referiri la probațiunea care poate fi administrată în aceste cauze, tot art.23, invocat în recursul pârâților, fiind cel care pune în discuție aceste aspecte.
Calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la măsuri reparatorii pentru o cotă parte din terenul în suprafață de 1476 m.p. a fost stabilită pe baza înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, probațiunea testimonială fiind administrată în vederea lămuririi unor chestiuni privind starea de fapt în cauză, admisibilitatea acestor probe rezultând raportat la prevederile art.24 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește cota parte din terenul în suprafață de 1476 m.p. pentru care reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii, se constată că aceasta a fost stabilită în mod corect de către instanța de fond ca fiind de 1/8 parte din teren.
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, la alin. 2 al art. 4 prevăzându-se că de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Actul prin care imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român a fost Decretul de expropriere nr. 12/1987 în care figurează ca persoane de la care a fost expropriat terenul P. Ana, P. A., P. V. și Florea E. pentru casa și terenul în suprafață de 250 m.p. și numita Szenes Susana în ceea ce privește suprafața de 1476 m.p. teren situat la aceeași adresă. Situația numitei Szenes Susana a fost lămurită prin probațiunea administrată de către tribunal, stabilindu-se că aceasta a fost trecută din eroare ca fiind proprietara suprafeței de 1476 m.p. teren situat în str. Almașului nr. 32, în realitate aceasta având în proprietate un imobil pe str. Dunării nr. 94. Suprafața de 1476 m.p. teren se poate prezuma deci că a fost expropriată de la aceleași persoane de la care a fost expropriat și celălalt imobil aflat la aceeași adresă administrativă, iar nu de la P.
G. ă, care era decedat din anul 1981.
În ceea ce privește persoanele din familia reclamantei care au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 referitor la suprafața de 1476
m.p. teren care face obiectul recursului, acestea sunt, în înțelesul Legii nr.10/2001, reclamanta P. Ana și cei 3 copii pe care aceasta i-a avut împreună cu defunctul P. G.: P. A., P. V. și Florea E. . Aceasta în condițiile în care P. G., proprietarul acestui teren conform înscrierilor din CF nr. 18514 C.
, nr. topo. 11914/1 și a celorlalte probe administrate în cauză, a decedat la data de_, deci anterior datei la care a fost expropriat terenul prin Decretul nr. 12/1987. Din această cauză în decret au figurat ca persoane de la care a operat exproprierea pentru suprafața de 250 m.p. și construcția edificată pe aceasta, reclamanta P. Ana și cei 3 copii ai acesteia.
Referitor la suprafața de 1476 m.p. teren care face obiectul cauzei se impune a se face precizarea, făcută și de către instanța de fond, că situația juridică a acesteia este diferită de cea a suprafeței de 250 m.p. teren și a casei de locuit edificată pe aceasta, acest teren fiind bunul propriu al defunctului P. G. ă, dobândit prin moștenire și partaj, conform testamentului autentificat sub nr.99/_ de notariatul de Stat Județean C., moștenitorii acestuia fiind cei 3 copii P. A., P. V. și Florea E. în cote egale.
Deoarece notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 a formulat doar reclamanta P. Ana, în mod corect a stabilit prima instanță că aceasta nu este
îndreptățită decât la o cotă de 1/8 parte din imobilul în litigiu reprezentând rezerva succesorală calculată în temeiul Legii nr. 319/1944, aceasta fiind îndepărtată de la moștenirea defunctului P. G. prin testament.
P. V., P. A. și F. E. fiind persoanele de la care alături de P. Ana s-a preluat imobilul în litigiu, aceștia sunt cei care aveau calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, nefiind deci incidente prevederile de care s-au prevalat aceștia în recurs, în calitate de moștenitori ai reclamantei P. Ana, respectiv art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
3.Ultima critică la adresa sentinței pronunțate de tribunal a fost formulată prin recursul declarat de pârâți, privind cheltuielile de judecată la plata cărora au fost obligați aceștia în favoarea reclamanților.
Nu se pune problema lipsei culpei procesuale a pârâtului P. municipiului C. -N. în condițiile în care plângerea formulată a fost admisă în parte, în mod corect făcându-se aplicarea de către tribunal a prevederilor art. 274 și 276 C.pr.civ.
În ceea ce privește cuantumul onorariului avocațial la plata căruia a fost obligat pârâtul prin sentință, 400 de lei, nu se pune problema ca acesta să fie nejustificat de mare raportat la obiectul pricinii și munca îndeplinită de avocatul angajat de către reclamanți pentru a se face aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
4.Ținând cont de faptul că de la momentul pronunțării sentinței de către tribunal și până la data soluționării recursurilor declarate împotriva acesteia a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 se impune precizarea că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 și art. 4 din aceasta măsurile reparatorii care vor fi acordate pentru cota de 1/8 parte din terenul în suprafață de 1476 m.p. nu vor fi cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 ci cele prevăzute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, respectiv compensarea prin puncte. În aceste limite va fi modificată sentința pronunțată de tribunal, intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 și imediata aplicare a acesteia conform art. 4 din lege fiind o chestiune pusă în discuție din oficiu de către Curte în ședința publică din_ .
Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamanții P. V. ,
P. A. și F. E. și va admite în parte recursul declarat de pârâtul P. M. UI C. -N. și M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 242 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o va modifica în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În temeiul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent sub forma compensării prin puncte conform prevederilor Legii nr. 165/2013 pentru cota de 1/8 parte din terenul în suprafață de 1476 mp, înscris în CF nr. 18514 C., nr. top 11914/1.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTEMOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții P. V., P. A. și F. E. . Admite în parte recursul declarat de pârâtul P. M. UI C. -N. și
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 242 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în sensul că respinge
acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul M. C. -
ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma compensării prin puncte conform prevederilor Legii nr. 165/2013 pentru cota de 1/8 parte din terenul în suprafață de 1476 mp, înscris în CF nr. 18514 C., nr. top 11914/1.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. |
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: O. R. G.
| ← Decizia civilă nr. 1/2013. Legea 10/2001 | Încheierea civilă nr. 288/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
