Decizia civilă nr. 833/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 833/R/2013
Ședința publică din 04 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. T.
JUDECĂTOR: F. S. B. JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de recurent contestator C. A. M. D. O. împotriva Deciziei civile nr. 667/R/_
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimat
A. P. și M. C., intimat B. M. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta contestatorului, avocat M. D. O., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se depune la dosar de către reprezentanta contestatorului chitanța nr. 515300738/_, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Tribunalul constată că a fost acvirat dosarul nr._ al Tribunalului
C., în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită, împreună cu dosarele componente. De asemenea, reține că prezenta cale de atac este declarată în termen legal. Instanța este competentă material să soluționeze cauza.
Reprezentanta contestatorului arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației întemeiată pe dispozițiile art. 318 C.pr.civ. astfel cum a fost formulată în scris, reducerea onorariului la 2000 lei, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Reține că prin Decizia civilă nr. 667/R/18 iunie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului C. a fost respins ca nefondat recursul declarat de intimatul C. avocat M. D. O. împotriva Sentinței civile nr. 11410/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul; a fost obligat recurentul să plătească intimatei A. P. și M. suma de 2.000 lei, cheltuieli de
judecată în recurs parțiale.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, contractul de asistență juridică nr. 101/_, încheiat între recurentul C. individual
"A. M. D. O. "; și Feneșan Augustin, în calitate de reprezentant al
intimatei A. P. și M., are ca obiect "...redactare, asistare recurs Legea nr.10/2001, revendicare teren sau despăgubiri C. -N., str. Decebal nr. 26-28, val. 21 mld ROL, Înalta Curte de Casație și Justiție dosar_ ";.
La clauza privind onorariul cuvenit pentru munca prestată de avocat s-a menționat că acesta este în cuantum de "10% din valoarea ce va fi calculată de Fondul Proprietatea sau, dacă se va restitui în natură, 10% din valoarea de piață";. S-au estimat cheltuieli în cuantum de 1.000 lei reprezentând transport
C. -N. - București *f. 14 dosar judecătorie).
Potrivit art. 31 alin. din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său";.
Conform art. 129 alin. 6 din Statutul profesiei de avocat din 3 decembrie 2011, cu modificările și completările anterioare, "A. ul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau serviciul furnizat. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix";.
Relevante pentru soluționarea prezentei cauze sunt dispozițiile art. 130 din Statut: () Este interzis avocatului să își fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis. (2) Pactul de quota litis este o convenție încheiată între avocat și clientul său înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare. (3) Onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a unor aporturi din afacere (activitatea juridică realizată de către avocat) sunt interzise.
Tribunalul constată că, în speță, clauza privind onorariul din contractul de asistență examinat nesocotește în primul rând interdicția prevăzută de art. 129 alin. 6 teza finală din Statut, deoarece este stipulat într-o cotă procentuală, respectiv "10% din valoarea ce va fi calculată de Fondul Proprietatea sau, dacă se va restitui în natură, 10% din valoarea de piață";.
În același timp, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a statuat corect în sensul că respectiva clauză întrunește condițiile unei convenții de guota litis, așa cum este reglementată de art. 130 alin. 2 din Statut. În acest sens, instanța de fond a reținut că onorariul a fost stabilit înainte de soluționarea definitivă a cauzei pentru care a fost angajat recurentul, convenția părților a privit totalitatea onorariului avocatului iar acesta a fost stabilit în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, din cuprinsul contractului rezultând chiar că onorariul urma a fi plătit doar în ipoteza în care Fondul Proprietatea va calcula valoarea imobilelor, respectiv dacă imobilele vor fi restituite în natură, pentru a putea fi stabilită valoarea de piață a acestora.
Tribunalul a apreciat că sunt lipsite de relevanță pentru soluționarea prezentei cauze trimiterile recurentului la alte contracte de asistență încheiate între părți în condițiile în care este dedus judecății Contractul de asistență juridică nr. 101/_, doar clauzele acestuia formând obiectul litigiului. Este lipsit de relevanță și faptul că în baza altor contracte intimata i-a achitat recurentului suma de 72.000 lei. În condițiile în care această sumă nu a fost achitată în baza contractului examinat nu poate fi luată în considerare pentru
a se aprecia că a reprezentat suma fixă în accepțiunea textelor legale examinate, completată cu procentul enunțat, așa cum susține recurentul.
Referitor la susținerile recurentului cu privire la așa-zisă condiție suspensivă incidentă în cauză, este de remarcat faptul că, pe de o parte, se susține că "plata sumei de 10% din valoarea de 21 miliarde de lei a imobilelor";, mai exact această clauză de onorariu de succes "nu s-a prevăzut cu condiția dacă, ci era o clauză sigură";. Pe de altă parte, același recurent susține că, în speță, convenția dintre părți a fost încheiată sub condiție suspensivă.
Sunt nefondate susținerile recurentului și cu privire la statuarea instanței de fond asupra caracterului ilicit al convenției. În realitate, instanța de fond, pornind de la interdicția prevăzut de art. 130 din Statutul profesiei de avocat, a avut în vedere prevederile art. 968 C.civ., apreciind că pactul de quota litis este contrară normelor specifice profesiei, justificând așadar sancționarea, cu toate că obiectul contractului a fost realizat.
Este corectă și statuarea instanței în sensul că sancțiunea nulității absolute a contractului de asistență juridică nu semnifică faptul că intimata nu este datoare a plăti un onorariu pentru munca prestată de către avocat. De asemenea, s-a reținut corect și faptul că față de obiectul litigiului instanța nu fost învestită cu aprecierea cuantumului onorariului, dacă acesta este excesiv sau. Instanța s-a limitat la examinarea valabilității clauzelor contractului dedus judecății, fără a depăși limitele învestirii sale.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul a apreciat că sunt nefondate în întregime criticile recurentului, în cauză nefiind prezent motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Au fost invocate și dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 din același cod, dar criticile examinate nu se încadrează în prevederile legale menționate. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ C.pr.civ., hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de intimatul C. avocat M. D. O. împotriva Sentinței civile nr. 11410/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. a fost obligat recurentul, a cărui culpă procesuală este dovedită, să plătească intimatei A. P. și M. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs parțiale. Intimata a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei, reprezentând onorariu avocațial (f. 28). În materia cheltuielilor de judecată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant în sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Mai exact, se poate afirma că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul.
Împotriva acestei decizii a promovat contestație în anulare recurentul C. avocat M. D. O., întemeiată pe dispozițiile art. 318 C.Pr.Civ., apreciind că decizia dată în recurs trebuie să fie atacată deoarece
"dezlegarea dată în parte este rezultatul unei greșeli materiale si respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare în concret este vorba despre petitul de recurs formulat în cauză cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond intimatului - contestatar; anume a sumei de 16.000 lei onorariu avocațial.
Apreciază că așa cum, în mod concret, instanța de recurs a apreciat cheltuielile de judecată ale intimatei ca fiind suficient de rezonabile prin reducerea lor de la suma de 5.000 lei la suma de 2000 lei
în ce ne privește considerăm că prestația avocatului la fond a fost identică cu cele de la recurs, adică redactare întâmpinare și asistare la două termene de judecată,
Motiv pentru care, suma de 16.000 lei acordată la fond apare ca excesiv de mare.
Contestatoarea apreciază că nepronunțarea pe acest motiv de recurs este întâmplătoare, iar corectarea poate să aibă loc și pe calea acestei proceduri speciale.
Intimatul recurent nu a formulat întâmpinare la contestația în anulare.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.318 Cod de procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speță, deși prin motivele de recurs, contestatorul a arătat că înțelege să recureze sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță aspectul onorariului exagerat de mare, din analiza deciziei date în recurs se poate observa că tribunalul, într-adevăr nu a analizat motivul de recurs ce viza cuantumul cheltuielilor de judecată.
În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art.320 raportat la art.318 Cod de procedură civilă tribunalul va admite contestația și va anula în parte Decizia civilă nr.667/R2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr_ și va rejudeca recursul cu privire la motivul ce vizează cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat recurentul de prima instanță.
Analizând motivul de recurs ce vizează cuantumul onorariului avocațial, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat.
Astfel, prin sentința civilă nr.11410/212 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar civil r_ intimatul C. A. M. D. O. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 16209,30 lei.
Cu privire la cuantumul acestor cheltuieli tribunalul apreciază că este exagerat prin raportare la munca depusă de avocat, la gradul de complexitate al cauzei, valoarea obiectului acesteia, apreciind că suma de 2000 lei corespunde cerințelor de realitate și efectivitate a cheltuielilor de judecată ce pot fi puse în sarcina părții adverse.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, tribunalul a avut în vedere faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr.492/2006 Curtea a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter, cert, lichid și exigibil. În același sens a statuat și CEDO, apreciind că cheltuielile de
judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale urmează a fi recuperate
numai în măsura în care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Prin urmare, ținând cont de cuantumul pretențiilor și munca prestată, tribunalul apreciază că onorariul de 2.000 lei corespunde cerințelor de proporționalitate și rezonabilitate, suma de 16.000 lei, fiind exorbitantă.
Reducerea se justifica și prin prisma celor statuate de tribunalul prin decizia atacată cu contestație în anulare când a acordat avocatului contestatoarei intimate suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 raportat la art.304 1Cod de procedură civilă tribunalul va admite în parte recursul formulat de C. A. "D. O. M. "; împotriva Sentinței civile nr. 11410/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. în sensul modificării în parte a sentinței cu consecința obligării intimatului C. A. "M. D. O. "; să plătească contestatoarei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de C. A. "D. O. M.
";.
Dispune anularea în parte a Deciziei civile nr. 667/R/2013 a
Tribunalului C. și rejudecând în ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată:
Admite în parte recursul formulat de C. A. "D. O. M. "; împotriva Sentinței civile nr. 11410/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. în sensul modificării în parte a sentinței cu consecința obligării intimatului C. A. "M. D. O. "; să plătească contestatoarei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, F. S. B. | Judecător, Ana-SS |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red/Dact/SS 3ex._
Jud.recurs. I. D. T., M. S. O. și E. L.
| ← Decizia civilă nr. 89/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 1/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
