Decizia civilă nr. 1133/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1133/R/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent I. O. A., recurent I. H. împotriva sentinței civile nr. 9603/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat B. L., intimat B. L.
, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la rând, se prezintă reprezentanta recurenților, av. Lazăr C. N., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, intimatul B. L. a depus la dosar cerere de strigare a cauzei după ora 12.
Reprezentanta recurenților arată că lasă la aprecierea instanței soluția asupra cererii formulate.
T. ul, după deliberare, încuviințează cererea formulată de intimatul B.
L. .
La apelul nominal făcut în cauză la ora 13.04, se prezintă reprezentanta
recurenților, av. Lazăr C. N., lipsă fiind părțile.
T. ul învederează că, de la ora 11 până la ora 13.04 s-a desfășurat ședința de recursuri a secției de contencios administrativ.
T. ul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat și, din oficiu, pune în discuție calea de atac.
Reprezentanta recurenților apreciază că recursul este calea de atac corectă, fiind vorba de un drept de acces care nu poate fi evaluat. Depune la dosar timbru judiciar de 0,15 lei și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9603/_, instanța a respins actiunea civila formulata de reclamantul I. O. A. si I. H. ambii cu domic. procesual ales la Cabinet avocat L. C. N. cu sediul in C. -N., str. L., nr.4,sc.VII,ap.82, jud. C. impotriva paratilor B. L. domic. in C. -N. ,str. Pateur nr.2,ap.1, jud. C. si B. L. domic. in C. -N. ,str. DB. nr.17, jud.
C. .
Pentru a pronunța acestă hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantii tind la constatarea pe cale judecătorească a întinderii reale a dreptului de proprietate asupra unor constructii exterioare si interioare aflate in proprietatea acestora.
Pretenția reclamantilor dedusă prezentei judecăți echivalează cu solicitarea constatării unei situații de fapt.
Reclamanții nu pot urmări constatarea existenței în patrimoniul lor a dreptului de proprietate asupra spatiilor ssi constructiilor menționate, câtă vreme aceștia sunt deja beneficiarii acestora.
Instanța a constatat că demersul procesual al reclamantilor este inadmisibil prin raportare la disp. art. 111 C.p.civ., în virtutea căruia oricine are interes se poate adresa instanțelor judecătorești pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Potrivit disp. art. 111 C.proc.civ., actiunile in constatare sunt acelea prin care reclamantul solicita instantei sa constate existenta unui drept al său impotriva paratului sau inexistenta unui drept al paratului impotriva sa, fara ca instanta sa condamne la executarea unei prestatii. Rezulta, asadar, ca actiunea in constatare prezinta anumite particularitati si anume: pe calea acestei actiuni se poate cere numai constatarea existentei sau neexistentei unui drept, nu si a unui fapt, hotararea pronuntata nu constituie titlu executoriu si, potrivit art. 111 teza a II-a C.proc.civ., actiunea in constatare nu poate fi exercitata daca se poate cere realizarea dreptului. Prin urmare actiunea in constatare are un caracter subsidiar fata de actiunea in realizare, prin intermediul careia reclamantul, ce se pretinde titularul unui drept, solicita instantei sa il oblige pe parat sa-i respecte dreptul, in aprecierea caracterului subsidiar urmand a se avea in vedere că art. 111 C.proc.civ. se refera la toate mijloacele de realizare a dreptului.
Fata de solicitarile reclamantilor, rezulta, fara echivoc, ca acestia tind, prin cererea lor, la realizarea unui drept al sau, in sensul de a obliga paratii sa respecte dreptul de proprietate asupra imobilului proprietatea reclamantului, astfel ca instanta a apreciat ca, pentru valorificarea dreptului dedus judecatii, reclamantul are deschisa actiunea in realizarea dreptului.
Fata de temeiul juridic al actiunii, care nu a fost modificat prin raportare la principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, instanta nu putea sa procedeze la o alta calificare a cererii.
Legiuitorul a inteles sa acorde preferinta realizarii dreptului tocmai in scopul inlaturarii definitive a neintelegerilor dintre parti cu privire la dreptul dedus judecatii, in speta dreptul de proprietate si, numai in masura in care acest lucru nu este posibil, permite introducerea unei cereri de constatare a dreptului.
Instanta a retinut si aspectul ca, prin raportare la suma cu care reclamantul a inteles sa timbreze cererea de chemare in judecata, este vorba despre o actiune in constatare. Asadar, instanta a apreciat ca, prin prezenta cerere, reclamantul a urmarit si eludarea dispozitiilor legale in materie de timbraj, urmarind, in fapt, sa-si realizeze un drept pentru care nu a inteles sa se achite de taxele legale aferente.
Nu se poate omite nici faptul ca reclamantii au promovat de altfel, pe rolul aceleiasi instante o actiune de partaj ce face obiectul dosarului nr._ .
Fata de cele de mai sus, instanta a respins actiunea formulata de reclamanti ca indamisibila.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs I. O. A. și I. H.
, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cuj-N., fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, in afara obiectului cauzei, consecință a faptului că nu a înțeles ceea ce recurenții urmăreau. M. ivarea sentinței este străină de natura cauzei, ceea ce a determinat instanța să respingă cererea recurenților ca inadmisibilă, considerând că nu îndeplinește condițiile impuse de art. 111 C.pr.civ. și aplicând astfel greșit legea.
Instanța de fond susține că recurenții au urmărit constatarea întinderii reale a dreptului lor de proprietate asupra imobilului menționat, deci o stare de fapt. Or, este de observat din petitul acțiunii introductive că recurenții au cerut constatarea existenței unui drept de acces - derivat, desigur, din existența dreptului de proprietate -, nicidecum a existenței unui drept de proprietate - ceea ce ar fi fost oricum compatibil cu cerințele legii - și cu atât mai puțin a întinderii acestui din urmă drept!
Precizează că este neavenită și susținerea că nu se poate cere constatarea existenței dreptului de proprietate asupra imobilului menționat deoarece recurenții sunt beneficiarii lui; dacă nu ar fi în posesia lui, ar introduce acțiune în revendicare, acțiunea în constatare fiind rezervată tocmai celor care sunt deja în posesia unui imobil. Raportat la ceea ce au cerut, acțiunea în realizare ar fi constat în obligarea pârâților de a le permite accesul la părțile menționate de construcții pentru a efectua reparații, nu în obligarea lor de a le respecta dreptul de proprietate care, așa cum am arătat, nu era câtuși de puțin în discuție; or, o astfel de acțiune în realizare nu era posibilă pentru simplul fapt că la acel moment nu aveau de efectuat niciun fel de reparații. Arată că recurenții doreau ca, de principiu, pârâții să știe că au un drept de acces, pentru ca pe viitor să nu îi mai împiedice - cum au făcut-o până acum - să intervină în caz de necesitate. Astfel pusă problema, acțiune în constatare devine perfect admisibilă.
Din motivele menționate, precizează că nu se pune nici problema că ar fi urmărit eludarea plății taxei de timbru aferente unei acțiuni în realizare; dat fiind că o acțiune în realizare ar fi avut ca obiect obligarea pârâților de a le permite accesul, taxa de timbru nu ar fi fost una la valoare ci una fixă, într-un cuantum rezonabil.
In sfârșit, menționeză că faptul că au pe rol o acțiune de partaj cu aceiași pârâți este fără relevanță pentru prezenta cauză, tocmai pentru că nu proprietatea este în discuție și pentru că accesul privește părți din imobil care nu fac și nu pot face obiectul partajului; de aceea cererea de conexare a acestei cauze cu cea de partaj a fost respinsă ca neîndeplinind condițiile cerute de lege.
Arată că dat fiind că prima instanță nu a mai intrat în cercetarea fondului, se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. In drept: art.299-316 C.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Astfel, critica adusă sentinței recurate, în sensul că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, în afara obiectului cauzei, motivarea fiind străină de natura cauzei, nu poate fi primită ca fiind fondată, întrucât în mod judicios prima instanță a apreciat că pretenția reclamanților echivalează cu solicitarea constatării unei stări de fapt.
De asemenea în mod pertinent judecătorul fondului a reținut că, prin demersul lor juridic, reclamanții tind la realizarea unui drept, în sensul de a obliga pârâții la respectarea dreptului de proprietate asupra imobilului proprietatea reclamantului, astfel că aceștia au la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului și nicidecum o acțiune în constatare.
T. ul statuează că a solicita existența unei căi de acces, impropriu intitulat, de către recurenți drept de acces, echivalează cu o constatare a unei simple situații de fapt, astfel că în mod corect prima instanță a considerat că demersul procesual al reclamanților este inadmisibil.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I. O. A. și
I. H. împotriva sentinței civile nr. 9603/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I. O. A. și I.
H. împotriva sentinței civile nr. 9603/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
L.M. 28 Noiembrie 2013
Red AD/tehn ID/20 decembrie 2013 2 ex]
| ← Decizia civilă nr. 98/2013. Actiune in constatare | Încheierea civilă nr. 230/2013. Actiune in constatare → |
|---|
