Decizia civilă nr. 2/67. Actiune in constatare

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

cod operator 4204

TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR.2 67/R

Ședința publică din 22 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D.

J. ecător: P. M. B.

J. ecător: W. D.

G. ier: O. V.

Pe rol este pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurentul

P. N., domiciliat în S. M., str. B. V., bl. 11, ap. 11, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 327 din_ și a încheierii civile pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu L. în dosarul nr. _

, având ca obiect-acțiune în constatare-succesiune, partaj judiciar.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.

Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de_ concluzii scrise din partea recurentului P. N. .

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

Prin sentința civilă nr. 327/_, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâții P. N., F. G., B. M., P. V. și P. N., și pe cale de consecință:

S-a constatat că moștenitorul defunctului P. N., înscris în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M.

, este pârâtul de ordinul 1 - P. N., în calitate de fiu.

S-a constatat că moștenitorul defunctei F. Măriuca, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M.

, este pârâtul de ordinul 2 - F. G., în calitate de fiu.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 650 mp, situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L., înscris în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M., pe numele lui P. N., F. Măriuca, B. M., P. V. și P. N., cu categoriile de folosință curți construcții, cu o suprafață de 350 mp și arabil, cu o suprafață de 300 mp, prin atribuirea în proprietatea exclusivă a pârâtului P. N., domiciliat în localitatea S. M., str. B. V., nr. 11, ap. 11, jud. M. .

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în C.F. nr.

2469 L. cu nr. topografic 770/2 și C.F. nr. 2755 L., cu nr. topografic 770/3/1.

S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la terenul în suprafață de terenul în suprafață de 400 mp situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L. cu denumirea de "Cert la râu"; și categoria de folosință arabil, înscris în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M., înscris în CF nr. 2491 L., nr. topo 796/2, identificat în planul de amplasament și delimitare (fila 132 dosar) întocmit de expert Fornvald A., plan care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin atribuirea în proprietatea exclusivă a pârâtului P. N., domiciliat în localitatea S. M., str. B. V., nr. 11, ap. 11, jud. M., conform unei documentații cadastrale de dezmembrare, care să se întocmească și să fie avizată de O.C.P.I. M. pentru a putea fi înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Diferența de suprafață de 320 mp va rămâne în indiviziune.

S-a constatat validitatea convențiilor sub semnătură privată încheiate la data de_ ,_ ,_ 5 și_ cu pârâtul P. N., domiciliat în localitatea S. M., str. B. V., nr. 11, ap. 11, jud. M., având ca obiect terenul în suprafață de 650 mp situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L., înscris în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M., pe numele lui P. N., F. Măriuca, B. M., P. V. și P. N., cu categoriile de folosință "curți construcții";, cu o suprafață de 350 mp și "arabil";, cu o suprafață de 300 mp, C.F. nr. 2469 L. cu nr. topografic 770/2 și CF nr. 2755 L., cu nr. topografic 770/3/1, și terenul în suprafață de 400 mp ce face parte din suprafața totală de 720 mp, situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L., cu denumirea de "Cert la râu"; și categoria de folosință arabil, înscris în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M.

, pe numele lui P. N., F. Măriuca, B. M., P. V. și P. N., înscris în CF nr. 2491 L., nr. topo 796/2, identificat în planul de amplasament și delimitare (fila 132 dosar) întocmit de expert Fornvald A., plan care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la terenurile identificate mai sus.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, asupra terenului înscris în C.F. nr. 2469 L. cu nr. topografic 770/2 și în CF nr. 2755 L., cu nr. topografic 770/3/1.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, dobândit prin cumpărare, asupra terenului în suprafață de 400 mp, înscris în CF nr. 2491 L., nr. topo 796/2, identificat în planul de amplasament și delimitare (fila 132 dosar) întocmit de expert Fornvald A., plan care face parte integrantă din prezenta hotărâre, conform unei documentații cadastrale care să se întocmească și să fie avizată de O.C.P.I. M. .

A fost obligat pârâtul P. N. să plătească suma de 3.355,94 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului M. N. .

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de_, denumit "contract de vânzare - cumpărare și întreținere"; (fila 13 dosar), defuncta P. M. din L., nr. 979, și pârâtul reclamant reconvențional P. N. domiciliat în localitatea S.

, str. B. V., nr. 11, ap. 11, jud. M. au "vândut"; reclamantului M.
_ construcțiile casă și șură cu două grajduri și terenul aferent acestora (Grădina de acasă și terenul cu denumirea "La râu";) cu condiția ca reclamantul să o întrețină și să o înmormânteze pe promitenta vânzătoare. Pârâtul P. N., în calitate de beneficiar al testamentului nr. 972/_ a fost de acord cu vânzarea imobilelor menționate și s-a angajat să îi despăgubească pe eventualii moștenitori. Se arată în cuprinsul convenției că prețul vânzării se va stabili în data de_ printr-un contract separat.

Prin titlul de proprietate nr. 506/67/_ eliberat de Comisia J. ețeană de fond funciar M., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților B. M., P. V. și P. N. și a defuncților F. Măriuca și P. N. (tatăl pârâtului - reclamant reconvențional), cu privire la terenul în suprafață de 650 mp situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L. compus din terenul având categoria de folosință "curți construcții"; cu o suprafață de 350 mp și "arabil";, cu o suprafață de 300 m, și cu privire la terenul în suprafață totală de 720 mp, având categoria de folosință

"arabil";, situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L. cu denumirea de "Cert la râu";, din care face parte suprafața de 400 mp din litigiu.

În anul 1995, în baza titlului de proprietate emis în favoarea numiților P.

N., F. Măriuca, B. M., P. V. și P. N., terenul având categoria de folosință "curți construcții";, cu o suprafață de 350 mp a fost înscris în C.F. nr. 2469 L., cu nr. topografic 770/2 iar terenul având categoria de folosință

"arabil"; în suprafață de 300 mp a fost înscris în C.F. nr. 2755 L. nr. topo 770/3/1.

Ulterior emiterii titlului de proprietate, s-au mai întocmit trei înscrisuri sub semnătură privată denumite: act de învoială, încheiat la data de_, contract de vânzare - cumpărare încheiat la data de_ și contract de vânzare cumpărare încheiat la data de_, înscrisuri care cuprind aceleași imobile, precum și prețul achitat de către reclamant.

Convenția din data de_ a fost încheiată între pârâtul reclamant reconvențional P. N. și M. N., tatăl reclamantului și a avut ca obiect vânzarea unei suprafețe de aproximativ 700 mp teren din intravilanul localității L.

, Prețul convenit de părți a fost de 3.830.000 ROL din care avansul de 3.283.000 ROL a fost achitat la data întocmirii actului iar diferența de 547.000 ROL a fost achitată în aprilie 1996 potrivit mențiunii de pe verso-ul înscrisului depus la fila 14 dosar. Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză (filele 77 - 79 dosar) promitentul cumpărător a fost reclamantul și nu tatăl acestuia care a semnat doar convenția amintită în numele fiului său care la momentul respectiv se afla la București.

Imobilul care a făcut obiectul acestei vânzări este determinabil în baza întregului probatoriu administrat în cauză. Astfel, prin înscrisul depus la fila 15 dosar, pârâtul P. N. face vorbire despre demersurile referitoare la întabularea terenului "înscris în titlul de proprietate la 2 poziții (300 și respectiv 350 mp)";, suprafețe identice cu cele înscrise în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_, având categoriile de folosință curți construcții, cu o suprafață de 350 mp și arabil, cu o suprafață de 300 mp.

Acest teren în suprafață totală de 650 mp este marcat prin punctele grafice 10-15-16-3-4-5-6-7-8-9-10 (hașură roșie) în anexa 1 la raportul de expertiză judiciară (fila 126-132) întocmit de către expert Fornvald A. și se află în folosința reclamantului. Potrivit declarațiilor martorului Hojda Ion, imediat după moartea mamei pârâtului P. N., reclamantul a demolat vechea casă proprietatea acesteia, edificată pe terenul de mai sus și a construit un alt imobil. De la acel moment, construcția cea noua și terenul aferent au fost folosite în mod continuu de către reclamant și întreaga sa familie. Chiar dacă nu a locuit efectiv în casa cea nouă și nu a lucrat întreaga suprafață achiziționată, reclamantul s-a comportat ca un adevărat proprietar cum, de altfel, este cunoscut și în comunitate. Folosința imobilelor în litigiu de către reclamant și familia sa a fost confirmată și de martorii Drilea I. și Petruț I. .

De asemenea, prin adresa nr. 1971 din 3 mai 2012 comunicată la solicitarea instanței de către Primăria Comunei L., pentru executarea lucrărilor de construire la care s-a făcut referire anterior a fost eliberată o Autorizație de construcție numitului M. N. din L., nr. 967. Construcția a fost edificată pe amplasamentul din anexa comunicată. Se mai arată că, probabil din eroare, pe autorizație s-a înscris nr. casei 967 care nu corespunde cu numărul corect nici după numerotarea veche și nici după cea actuală.

Prin adresa nr. 2215 din_, aceeași instituție a învederat instanței faptul că relațiile comunicate prin adresa nr. 1971 din 3 mai 2012 au avut la bază documentele existente în arhiva instituției, documente care fac parte din documentația tehnică depusă pentru emiterea autorizației de construire nr. 18/_

vest - Hojda Șofron. Se mai indică în aceeași adresă faptul că nu există în arhiva instituției o autorizație de demolare pentru imobilul care a existat anterior.

Toate aceste probe la care se adaugă pasivitatea de aproximativ 14 ani a pârâtului P. N. care a acceptat ca reclamantul să folosească terenul în litigiu, conving instanța că obiectul convenției din data de_ l-a reprezentat suprafața de 650 mp, situată din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L., înscris în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M., pe numele lui P. N., F. Măriuca,

B. M., P. V. și P. N., cu categoriile de folosință curți construcții, cu o suprafață de 350 mp și arabil, cu o suprafață de 300 mp.

Ultima convenție de care se prevalează reclamantul este cea pe care a încheiat-o în calitate de promitent cumpărător, la data de_, cu pârâtul reclamant reconvențional P. N., în calitate de promitent vânzător, având ca obiect suprafața de 400 mp situată în localitatea L. . Prețul stabilit de comun acord de părți la nivelul sumei de 2.000.000 ROL a fost achitat integral la data semnării contractului.

Și obiectul acestei convenții este determinabil în baza acelorași probe la care s-a făcut referire anterior în considerente. Terenul se află în folosința reclamantului așa cum rezultă din proba testimonială și este marcat prin punctele grafice 13-14-11-12-13 (hașură verde) în anexa 1 la raportul de expertiză judiciară (fila 126-132) întocmit de către expert Fornvald A., fiind înscris în CF nr. 2491 L. nr. topo. 796/2.

De reținut este faptul că, în afara reclamantului pârât reconvențional P. N.

, nici unul dintre ceilalți pârâți nu s-a opus admiterii acțiunii civile deduse judecății.

Instanța de fond, conform principiului conversiunii actului juridic, în temeiul art. 977-978 din Codul civil de la 1864, cuprinzând regula de interpretare potrivit căreia "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților"; în sensul de voință reală, respectiv regula potrivit căreia interpretarea se face în sensul în care actul juridic "poate avea un efect, iar nu în cel în care n- ar produce nici unul";, constatând că obiectul convenției consistă într-un teren, astfel încât convenția, potrivit Titlului X Legea nr. 247/2005, nu se poate face decât prin act autentic, urmează a da eficiență juridică convenției deduse judecății, calificând-o ca antecontract de vânzare - cumpărare ale cărui efecte cuprind dreptul promitentului-cumpărător de a încheia un act ce este apt să strămute proprietatea asupra terenului în litigiu, dar și obligația corelativă acestui drept, acela de "a face";, iar nu de "a da";, ce incumbă promitentului- vânzător, având ca obiect îndatorirea acestuia de a încheia același act cu reclamantul, efecte ce se vor putea produce numai prin încheierea actului de vânzare - cumpărare în formă autentică.

În privința obligației de a consimți la autentificarea vânzării, deși este una strict personală, doctrina și practica judiciară, au îmbrățișat opinia admisibilității executării silite a promisiunii prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, temeiul juridic fiind găsit în dispozițiile art. 1073, art. 1070 și art.

970 alin. 2 din Codul civil de la 1864. Pentru aceasta este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui antecontract valabil încheiat, dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun, refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de vânzare, partea care acționează să își fi îndeplinit propriile obligații asumate prin antecontract și promitentul vânzător să fie proprietar al bunului, iar promitentul cumpărător să nu fie incapabil de a dobândii acel bun la data pronunțării hotărârii. In ceea ce privește prima condiție, instanța retine că antecontractele de vânzare-cumpărare au fost încheiat cu respectarea condițiilor de validitate prevăzute de art. 948-968 din Codul civil de la 1864. De asemenea, prin introducerea cererii de chemare în judecată pârâții au fost puși în întârziere cu privire la îndeplinirea obligației constatându-se implicit și refuzul acestora de a consimți la autentificarea vânzării, iar îndeplinirea celorlalte condiții rezultă din cele expuse anterior.

Imobilele în litigiu se află în coproprietate, printre coproprietari aflându- se și pârâtul reclamant reconvențional P. N. . Potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, dacă unul dintre coproprietari, în loc să dispună numai cu privire la cota parte ideală din dreptul său, înstrăinează bunul indiviz în materialitatea lui, în tot sau în parte, vânzarea nu este nulă, ci supune dreptul dobândit de cumpărător condiției, ca la partaj, bunul să fie atribuit vânzătorului.

De asemenea, în baza actelor de stare civilă depuse la dosar, s-a constatat că moștenitorul defunctului P. N., înscris în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M., este pârâtul de ordinul 1 - P. N., în calitate de fiu, iar moștenitorul defunctei F. Măriuca, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M., este pârâtul de ordinul 2 F. G., în calitate de fiu.

Având în vedere că pârâții de ordin 2-5, nu s-au opus ca imobilele ce fac obiectul antecontractelor de vânzare - cumpărare să revină în exclusivitate pârâtului de ordin 6, respectiv P. N., domiciliat în localitatea S. M., str. B. V., nr. 11, ap. 11, jud. M., și nu solicită obligarea acestuia la plata vreunei sulte, în baza art. 728 și următoarele cod civil și art. 673¹- 67314Cod procedură civilă, instanța va dispune sistarea coproprietății asupra terenul în suprafață de 650 mp, situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L., înscris în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de

Comisia J. ețeană de fond funciar M., pe numele lui P. N., F. Măriuca,

B. M., P. V. și P. N., cu categoriile de folosință curți construcții, cu o suprafață de 350 mp și arabil, cu o suprafață de 300 mp, prin atribuirea în proprietatea exclusivă a pârâtului P. N., domiciliat în localitatea S. M.

, str. B. V., nr. 11, ap. 11, jud. M., fără stabilirea unei sulte în sarcina sa, precum și sistarea stării de indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 400 mp situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L. cu denumirea de "Cert la râu"; și categoria de folosință arabil, înscris în Titlul de proprietate nr. 506/67 din_ emis de Comisia J. ețeană de fond funciar M.

, înscris în CF nr. 2491 L., nr. topo 796/2, identificat în planul de amplasament și delimitare (fila 132 dosar) întocmit de expert Fornvald A., plan care face

parte integrantă din prezenta hotărâre, prin atribuirea în proprietatea exclusivă a pârâtului P. N., domiciliat în localitatea S. M., str. B. V., nr. 11, ap. 11, jud. M., conform unei documentații cadastrale de dezmembrare, care să se întocmească și să fie avizată de O.C.P.I. M. pentru a putea fi înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Diferența de suprafață de 320 mp va rămâne în indiviziune.

Constatând validitatea convențiilor având ca obiect imobilele identificate mai sus, instanța de fond a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare iar, în baza art. 23, art. 26 și art. 27 din Legea 7/1996, a dispus întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în C.F. nr. 2469 L. cu nr. topografic 770/2 și C.F. nr. 2755 L., cu nr. topografic 770/3/1.

În ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtul P. N.

, instanța de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 492 din Codul civil de la 1864, "orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra";. În speță, prezumția a fost răsturnată, reclamantul - pârât reconvențional M. N. făcând dovada că a edificat cu bună - credință construcția a cărei demolare se solicită, în baza autorizației de construcție nr. 18/_ emisă de Primăria comunei L. ( fila 156 dosar), precum și dovada încheierii unei convenții cu proprietarul terenului pe care aceasta a fost edificată

Ca urmare a validării convențiilor de care s-a prevalat reclamantul, pârâtul

P. N. nu mai face dovada calității de proprietar care îi conferea dreptul de a solicita în baza dispozițiilor art. 494 din Codul civil de la 1864, obligarea reclamantului să demoleze casa nouă din comuna L., nr. 979, pe propria lui cheltuială, sau în caz de neexecutare de către reclamant a acestei obligații să fie autorizat pârâtul să o îndeplinească personal sau prin alte persoane, pe cheltuiala reclamantului.

În ce privește suma de 5.632 lei, reprezentând contravaloarea casei de lemn din comuna L., nr. 979, demolată și vândută de către reclamant, instanța reține că, potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui prejudiciu - prejudiciu care trebuie sa fie cert, adică sigur sub aspectul existentei sale și al posibilităților de evaluare și să nu fi fost reparat încă, (2) existenta unei fapte ilicite - adică orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, (3) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,

(4) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Sarcina probei că sunt îndeplinite în speță toate aceste condiții cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, potrivit art.1169 Cod civil, care dispune că "cel ce face o propunere în fața judecății are obligația să o dovedească";. În cauză, această probă incumbă pârâtului - reclamant reconvențional P. N. .

Or, în speță, instanța de fond a constatat că pârâtul - reclamant reconvențional nu a făcut proba ce-i revenea, respectiv a îndeplinirii tuturor condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privința pârâtului. Din întreg probatoriul administrat, rezultă că reclamantul M. Nicoale a procedat la demolarea construcției de lemn ca urmare a încheierii unei convenții cu proprietarul terenului pe care aceasta a fost edificată și cu convingerea fermă că în viitor va deveni la rândul său proprietarul exclusiv al terenului respectiv. Mai mult, mențiunile de pe verso-ul înscrisului depus la fila 15 dosar ce emană de la pârâtul - reclamant reconvențional conving instanța că demolarea s-a realizat chiar cu consimțământul acestuia.

În temeiul art. 274-277 Cod procedură civilă, văzând că doar pârâtul P.

N. se află în culpă procesuală, instanța de fond l-a obligat să plătească suma de 3.355,94 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului M. N.

Prin încheierea din_, pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă cererea de completare a sentinței civile nr. 327 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. L. și pe cale de consecință:

S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 327 din_ a Judecătoriei Tg. L. în sensul că după al zecelea alineat se va introduce un nou alineat care va avea următorul conținut: "Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional P. N., domiciliat în localitatea S. M., str. B. V., nr. 11, ap. 11, jud. M., formulată în contradictoriu cu reclamantul - pârât reconvențional M. N., domiciliat în B.

, str. I.L. Caragiale, nr. 9, ap. 35, jud. M., având ca obiect obligația de a face și pretenții";.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele: Deși cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional P.
a fost analizată în cuprinsul considerentelor sentinței civile nr. 327 din _

, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri în minuta și dispozitivul hotărârii.

Cu privire la această cerere instanța apreciază că este neîntemeiată și urmează să o respingă pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 327 din_ a Judecătoriei Tg. L., s-a reținut că înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de_, denumit "contract de vânzare - cumpărare și întreținere"; (fila 13 dosar), defuncta P. M. din L., nr. 979, și pârâtul reclamant reconvențional P. N. domiciliat în localitatea S.

, str. B. V., nr. 11, ap. 11, jud. M. au "vândut"; reclamantului M.
_ construcțiile casă și șură cu două grajduri și terenul aferent acestora (Grădina de acasă și terenul cu denumirea "La râu";) cu condiția ca reclamantul să o întrețină și să o înmormânteze pe promitenta vânzătoare. Pârâtul P. N. ,

în calitate de beneficiar al testamentului nr. 972/_ a fost de acord cu vânzarea imobilelor menționate și s-a angajat să îi despăgubească pe eventualii moștenitori. Se arată în cuprinsul convenției că prețul vânzării se va stabili în data de_ printr-un contract separat.

"arabil";, situat din punct de vedere administrativ în intravilanul localității L. cu denumirea de "Cert la râu";, din care face parte suprafața de 400 mp din litigiu.

În anul 1995, în baza titlului de proprietate emis în favoarea numiților P.

"arabil"; în suprafață de 300 mp a fost înscris în C.F. nr. 2755 L. nr. topo 770/3/1.

14 dosar. Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză promitentul cumpărător a fost reclamantul și nu tatăl acestuia care a semnat doar convenția amintită în numele fiului său care la momentul respectiv se afla la București.

folosința reclamantului. Potrivit declarațiilor martorului Hojda Ion (fila 77 dosar), imediat după moartea mamei pârâtului P. N., reclamantul a demolat vechea casă proprietatea acesteia, edificată pe terenul de mai sus și a construit un alt imobil. De la acel moment, construcția cea noua și terenul aferent au fost folosite în mod continuu de către reclamant și întreaga sa familie. Chiar dacă nu a locuit efectiv în casa cea nouă și nu a lucrat întreaga suprafață achiziționată, reclamantul s-a comportat ca un adevărat proprietar cum, de altfel, este cunoscut și în comunitate. Folosința imobilelor în litigiu de către reclamant și familia sa a fost confirmată și de martorii Drilea I. și Petruț I. .

. Eroarea materială privind numărul de casă se poate constata prin compararea amplasamentului concret al construcției cu planul de situație și cu descrierea orientării față de punctele cardinale din fișa tehnică, în care sunt prevăzute următoarele vecinătăți: nord - drum județean, est - P. Teodor, sud - grădină, vest - Hojda Șofron. Se mai indică în aceeași adresă faptul că nu există în arhiva instituției o autorizație de demolare pentru imobilul care a existat anterior.

B. M., P. V. și P. N., cu categoriile de folosință curți construcții, cu o suprafață de 350 mp și arabil, cu o suprafață de 300 mp.

judiciară întocmit de către expert Fornvald A., fiind înscris în CF nr. 2491 L. nr. topo. 796/2.

Prin sentința civilă nr. 327 din_, instanța a constatat validitatea convențiilor sub semnătură privată la care s-a făcut referire mai sus.

Ca urmare a validării convențiilor de care s-a prevalat reclamantul, pârâtul

(4) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Or, în speță, instanța constată că pârâtul - reclamant reconvențional nu a făcut proba ce-i revenea, respectiv a îndeplinirii tuturor condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale în privința pârâtului. Din întreg probatoriul administrat, rezultă că reclamantul M. Nicoale a procedat la demolarea construcției de lemn ca urmare a încheierii unei convenții cu proprietarul terenului pe care aceasta a fost edificată și cu convingerea fermă că în viitor va

deveni la rândul său proprietarul exclusiv al terenului respectiv. Mai mult, mențiunile de pe verso-ul înscrisului depus la fila 15 dosar ce emană de la pârâtul - reclamant reconvențional conving instanța că demolarea s-a realizat chiar cu consimțământul acestuia.

Pentru considerentele de mai sus prima instanță a admis cererea de completare a sentinței civile nr. nr. 327 din_, pronunțată în dosarul înregistrat sub nr._ al Judecătoriei Tg. L., conform dispozitivului.

Împotriva sentinței civile nr. 327/_ a Judecătoriei Târgu L., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a formulat recurs recurentul

P. N., solicitând admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale, completate, în secundar, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru probe noi.

În motivele de recurs s-au arătat următoarele: Prima instanță nu s-a pronunțat asupra petitelor din cererea reconvențională a recurentului, motiv pentru care a depus la prima instanță cerere de completare a sentinței. Prima instanță nu s-a pronunțat asupra șase excepții pe care recurentul pârât le-a invocat, respectiv nu s-a pronunțat asupra excepției nulității contractului încheiat la data de_, excepția nulității contractului încheiat la data de_, excepția nulității celor patru contracte, excepția rezolvirii contractului din_, excepția nulității contractului încheiat la data de_, excepția inadmisibilității acțiunii în ce privește contractul încheiat la data de_ și actul de învoială încheiat la data de_ .

Prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât raportat la excepția lipsei calității procesuale active nu era incidentă aplicarea de prima instanță a regulii de interpretare a contractelor în sensul de a produce efecte, astfel încât să le poată valida. Având în vedere că obiectul material al convențiilor în discuție îl constituie niște imobile, în mod greșit prima instanță motivează că "forma actului civil e guvernată de principiul consensualismului, motiv pentru care convențiile de care se prevalează reclamantul nu necesită a îmbrăca forma autentică…";. Oricum, aplicarea principiului consensualismului nu este incidentă la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active. Chiar dacă mandatul ar trebui să aibă doar forma actului ce se va încheia totuși nu există la dosarul instanței nici măcar acel înscris sub semnătură privată prin care reclamantul să-l fi împuternicit pe tatăl său să încheie în numele său în interesul reclamantului contractele în discuție.

Prima instanță a ignorat nepermis chiar recunoașterile reclamantului în fața instanței care a spus că nu el a semnat trei dintre cele patru convenții, afirmând că este posibil să le fi semnat tatăl său, și a dat crezare celor trei martori de la care prima instanță a înțeles că promitentul cumpărător ar fi reclamantul și nu tatăl acestuia.

Prima instanță în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului și nu a motivat de ce a înlăturat apărările recurentului de la pct. 3 din concluziile scrise. Prima instanță a interpretat greșit declarațiile

martorilor audiați în cauză, reținând greșit că reclamantul ar fi folosit în mod continuu imobilele în litigiu. Recurentul apreciază că din declarațiile martorilor nu rezultă că reclamantul ar fi avut o posesie utilă a tuturor imobilelor în litigiu aptă să întrerupă termenul de prescripție, atâta timp cât martorii, la întrebările apărătorului său, au declarat că nu au putut vedea înăuntru, dacă imobilele în litigiu sunt posedate sau nu și de către cine anume, aceasta cu atât mai mult cu cât la terenul "Cert la râu"; vizibilitatea este întreruptă și de casa și terenul vecinei M. Tirii, care desparte terenul recurentului pe care a avut casa veche și terenul de la locul numit "Cert la râu";, dar și de șura recurentului-pârât, care este amplasată de-a curmezișul, deci pe lățimea terenului curți construcții și arabil.

În mod greșit prima instanță nu a admis excepția prescripției nici măcar pentru terenul "Cert la râu";, 400 mp, unde reclamantul nu a dovedit niciun act de posesie care să întrerupă prescripția, martorii nu s-au referit deloc la acest teren, neputând să spună suficient nici despre terenul din față, nici că mai există proprietatea lui M. Tirii între cele două terenuri, decum să spună despre terenul din spate, către râu, care nu este vizibil de pe drumul județean, teren care este folosit de o rudenie a recurentului care are pretenții la moștenire din partea pârâtei B. M. .

Prima instanță în mod greșit a înlăturat relatarea martorului Hojda Ion care a învederat primei instanțe că acea casă și întreg terenul în litigiu au fost vândute de către reclamant surorii acestuia, moment de la care nu au mai fost folosite, cu motivarea că acest martor ajunge în localitate doar de 3 ori pe an. Or, este suficient că acest martor a văzut de 12 ori pe parcursul celor 4 ani că imobilele în litigiu nu sunt folosite.

Recurentul arată că prima instanță a acordat ceea ce reclamantul nu a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, respectiv cu privire la ultimele două petite din acțiunea reclamantului prima instanță a constatat validitatea celor patru convenții sub semnătură privată și a dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic sub semnătură privată și a dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la terenurile care au făcut obiectul celor patru convenții, deși reclamantul a solicitat instanței doar să constate că terenul cumpărat de reclamantul M. N. prin cele patru convenții sub semnătură privată este terenul în suprafață de 650 mp și terenul în suprafață de 400 mp, înscrise în titlul de proprietate nr. 506/67 din_ .

Din ultimele petite în discuție nicidecum nu rezultă că reclamantul ar fi solicitat instanței să constate validitatea celor patru convenții sub semnătură privată și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare, cum greșit a acordat prima instanță.

Din ultimele două petite în discuție nu rezultă nici măcar că reclamantul ar fi solicitat instanței să-i constate vreun drept de proprietate, ci rezultă că reclamantul a solicitat doar constatarea unei situații de fapt, ceea ce este inadmisibil întrucât nu există vreun temei legal pentru constatarea unei situații de

fapt, ci numai pentru constatarea unui drept de proprietate, aspect sub care invocă excepția inadmisibilității ultimelor două petite.

Prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 1073, art. 1070 și art. 970 alin. 2 din vechiul Cod civil.

În situația în care reclamantul ar fi solicitat validarea celor patru convenții, prima instanță trebuia să aplice o normă specială și nu norma generală.

Recurentul arată că este neîntemeiată motivarea primei instanțe în sensul că sunt întrunite cumulativ condițiile de validare a celor patru convenții sub semnătură privată. Cu privire la primul înscris, respectiv contractul încheiat la data de_, numit de vânzare-cumpărare și întreținere, în baza acestui contract nu se poate constata dreptul de proprietate al reclamantului, și nici nu poate fi validat, întrucât în conținutul acestui contract nu este stabilit prețul de vânzare-cumpărare.

În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9, art. 304 indice 1, art. 312

alin. 3 și alin. 5, art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.

La data de_, recurentul P. N. a formulat recurs și împotriva încheierii din_ pronunțată de J. ecătoria Târgu L. în dosarul nr._, solicitând: admiterea recursului, în principal, prin modificarea încheierii din_ și sentinței civile nr. 327 din_, completată prin încheierea menționată, ambele pronunțate de J. ecătoria Târgu L., în dosarul nr._, în sensul admiterii cererii reconvenționale completate, în secundar, prin casarea încheierii și sentinței completate recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru probe noi. În ipoteza admiterii recursului în principal, obligarea intimatului reclamant,

M. N., să-i plătească 3.361 lei cheltuieli de judecată din care 2.361 lei din primă instanță (compuse din: 1000 lei, onorariu avocat P. Petre, conform chitanțelor anexate concluziilor scrise depuse la prima instanță, 458 lei taxă judiciară ce a plătit-o pentru cererea reconvențională, 3 lei timbru judiciar, 350 lei cheltuieli de deplasare ale pârâtului P. N. la termenele de judecată, de la domiciliul său din S. M. la J. ecătoria Târgu L., venit și întors, câte 70 lei/termen, cheltuieli care sunt notorii că atât costă numai combustibilul pentru asemenea deplasări, fără a se mai pune uzura autoturismului, și 550 lei cheltuieli de deplasare ale avocatului P. Petre la cele 11 termene de judecată, câte 50 lei pentru fiecare termen, deplasare de la domiciliul acestuia din B. M. la J. ecătoria Târgu L., venit și întors, dovedite cu bonurile de combustibil, în copie, anexate concluziilor scrise depuse la prima instanță) și în recurs (compuse din 1000 lei onorariu avocațial în recurs; 919 lei taxă judiciară; 6 lei timbru judiciar, cheltuieli de deplasare a recurentului pârât la termenele de judecată, de la domiciliul din Sighet la Tribunalul Maramureș, venit și întors, 70 lei/termen).

Intimatul M. N. a depus întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente: Hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. Susținerile recurentului nu sunt fondate și nu au la bază actele încheiate între părți și pentru care prima instanță a constatat validitatea lor.

Intimatul arată că nu înțelege poziția procesuală a recurentului și pretențiile nejustificate atât timp cât și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin convențiile încheiate.

Intimatul și familia acestuia au întreținut-o și înmormântat-o pe mama recurentului așa cum s-a obligat în "Contractul de vânzare cumpărare și întreținere"; încheiat între părți la data de 10 februarie 1994. Prin acest contract

P. N. împreună cu mama lui, defuncta P. M. i-au vândut casa, șura cu 2 grajduri și terenul corespunzător, "Grădina de acasă"; și "Grădina la râu"; pentru întreținerea și înmormântarea lui P. M. și o sumă de bani pe care a stabilit-o prin "Actul de învoială"; din data de 28 martie 1995.

În recursul declarat P. N. afirmă că doar mama acestuia este promitentă vânzătoare nu și el. Din chiar prima frază a contractului rezultă că P.

M. și P. N. sunt vânzători de o parte și intimatul M. N. cumpărător de cealaltă parte. Apoi "susnumitul vânzător P. N., în calitate de fiu al numitei

P. M. beneficiar al Testamentului nr. 972 din data de 19 martie 1981 sunt de acord ca mama mea să vândă imobilele mai sus menționate";, iar în ultima propoziție a contractului se spune că suma de vânzare-cumpărare se va stabili în data de 5 mai 1994 într-un contract separat.

În următoarea convenție numită "Act de învoială"; încheiată la data de 28 martie 1995 s-a stabilit suma și modul în care aceasta se plătește.

Prin urmare, prețul care a fost determinabil conform primei convenții a fost stabilit în convenția a doua. Faptul că acest Act de învoială a fost încheiat doar în data de 28 martie 1995 se datorează tot conduitei lui P. N., care nu s-a grăbit să-l perfecteze până la acea dată.

Prin "Actul de învoială"; încheiat la data de 28 martie 1995 P. N. recunoaște că intimatul a îngrijit-o pe mama lui timp de 1 an și 6 luni și a stabilit cum trebuie să-i plătească sumele pretinse de el pentru că nici aceasta nu avea clarificată încă situația moștenirii după părinții lui și nici întabularea terenurilor. Prin contractul de vânzare cumpărare din data de_ P. N. confirmă faptul că intimatul i-a plătit suma de 3283000 lei, iar diferența de

547.000 lei urma să o achite la întabularea terenului. Deși P. N. nu și-a finalizat actele apte pentru întabularea dreptului de proprietate i-a plătit și suma de 547.000 lei în luna aprilie 1996 stabilită prin contract.

Apoi, prin "Contractul de vânzare-cumpărare";din data de_ P. N. i-a vândut suprafața de 400 mp din terenul numit "Cert la râu"; cu suma de

2.000.000 lei ROL pe care i-a achitat la încheierea contractului.

P. N. a efectuat parțial demersurile pentru întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor pe care i le-a înstrăinat și apoi "au rămas toate baltă"; așa cum chiar el a scris în bilețelul în care spunea în ce stadiu a ajuns cu actele și din care rezultă cu claritate că îi cerea să-l anunțe dacă a "putut rezolva Autorizația de construcție"; și dacă i-a găsit cumpărător la un alt teren al lui din locul numit "Braniște";. Ceea ce denotă faptul că știa că intimatul a demolat casa veche de lemn și și-a construit altă casă cu "Autorizație de construcție";.

Intimatul a făcut mai multe drumuri la domiciliul recurentului în S. M. pentru a finaliza prin buna înțelegere actele notariale dar acesta a început să aibă o atitudine tot mai ostilă față de intimat și familia sa și chiar să-i pretindă alte sume de bani despre care nici nu a fost vorba. Intimatul și familia sa și-au îndeplinit toate obligațiile pe care și le-a asumat prin convențiile încheiate între părți, iar recurentul nici în prezent nu și-a îndeplinit obligațiile, mai mult se opune demersurilor intimatului de a finaliza convențiile dintre părți.

Abia după ce intimatul a constatat că recurentul nu mai are interesul de a-și finaliza actele notariale, respectiv întabularea terenului și ieșirea din indiviziune din titlul de proprietate eliberat în comun cu rudeniile lui și că are pretenții de a-i plăti bani în plus deși i-a achitat integral sumele solicitate a demarat acțiunea în instanță pentru a-l obliga pe recurentul P. N. să-și respecte obligațiile.

Toate probele administrate în fața primei instanțe confirmă actele încheiate între părți, faptul că intimatul și-a respectat obligațiile asumate prin acestea și faptul că recurentul P. N. nu dorește să-și respecte obligațiile sale.

În drept, invocă dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.

În ședința publică din 15 mai 2013, recurentul P. N. prin apărător, a invocat motivul de recurs de ordine publică, respectiv excepția nulității hotărârii atacate având în vedere nesemnarea minutei pe pagina 192 din dosarul primei instanțe.

Analizând sentința nr. 327/_ și încheierea din_ atacate prin prisma motivului de recurs de ordine publică, T. reține următoarele:

Conform art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, casarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.

Astfel, T. constată că minuta întocmită în dosarul nr._ nu este semnată de judecător pe pagina aflată la fila 192 din dosarul de fond, prima pagină din minută.

Potrivit art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că, după deliberare, se redactează în scris dispozitivul hotărârii, care este denumit "minută";, ce se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători. Acest dispozitiv, numit tradițional "minută";, obiectivează rezultatul deliberării și trebuie semnată de judecătorii care au participat la dezbaterea în fond a litigiului, confirmând astfel existența hotărârii și autenticitatea ei.

Minuta trebuie să corespundă întocmai rezultatului deliberării, numai astfel ea fiind concludentă, sub aspectul regularității formale a deliberării, a pretențiilor ce au făcut obiectul deliberării, al modului de soluționare a acestor pretenții și a calității celor care le-au soluționat.

Art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă statuează că, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anulara lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie, iar art. 106 alin.1 Cod procedură civilă prevede că, anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.

Prin urmare, cerința semnării minutei este imperativă și este menită să garanteze neschimbarea hotărârii pronunțate și să ofere posibilitatea de a verifica legalitatea completului de judecată. Fiecare pagină a minutei trebuie semnată. Nu este o opțiune, judecătorul nu poate alege care pagină să o semneze, prima, ultima sau vreuna intermediară. Cerința ca minuta să fie semnată pe fiecare pagină de judecător reprezintă o garanție a actului procedural.

În cazul în care numai o parte din minută este semnată de către judecător, nulitatea care operează nu poate fi decât totală și nu doar parțială pentru partea din minuta nesemnată și independent de orice dovadă de vătămare. Minuta trebuie să fie unică. În ceea ce privește nesemnarea minutei, nulitatea hotărârii pentru acest motiv este expresă.

Nulitatea decurgând din nesemnarea minutei de către un judecător este o nulitate absolută, anume prevăzută de lege deoarece într-o asemenea situație, nu se poate constata daca instanța a fost compusă potrivit prevederilor legale și dacă judecătorul a luat parte la deliberare, vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea minutei, care atrage implicit și anularea hotărârii primei instanțe.

De asemenea, nulitatea decurgând din nesemnarea minutei de către judecător nu poate fi acoperită în nici un mod prin semnarea ulterioară a minutei deoarece nu se poate ști dacă judecătorul respectiv a participat sau nu la deliberare.

Este de remarcat faptul că Noul Cod de procedură civilă, în art. 401 prevede că, după ce a fost luată hotărârea se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția și care, sub sancțiunea nulității hotărârii, se va semna pe fiecare pagină de către judecători.

Noua reglementare oferă astfel ca soluție legislativă soluția dată în jurisprudența și în doctrina corespunzătoare reglementării anterioare, aplicabile în speță, respectiv art. 258 alin. 1 din Vechiul cod de procedură civilă.

Având în vedere că încheierea din_ completează sentința civilă nr. 327/_ a cărei nulitate absolută s-a constatat, se impune a se adopta aceeași soluție și pentru încheierea din_ prin care s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 327/_ .

Pentru aceste considerente de drept, T. constată că în speță este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă astfel încât este inutilă examinarea sentinței și încheierii atacate prin prisma celorlalte motive de nelegalitate invocate de recurent, iar în temeiul art. 312 alin. 1 și alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către recurent

împotriva sentinței civile nr. 327/_ și a încheierii civile pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu L., pe care le va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursul declarat de către recurentul P. N., domiciliat în S.

M., str, B. V., bl. 11, ap. 11, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 327/_ și a încheierii civile pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgu L., pe care le casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi,_ .

PREȘEDINTE			JUDECĂTORI			GREFIER
Ț. D.	P. M.	B.	, W. D.	O.	V.

cu opinie separată, în sensul analizării pe fond a recursului

Red.D.Ț./_

Tred. V.O./_ - 2 ex

J. ecător la fond: B. C.

Opinie separată

Am apreciat că în prezenta cauză excepția nulității hotărârii pronunțate de către prima instanță având în vedere nesemnarea minutei hotărârii atacate pe prima pagină nu poate fi primită, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos. Consider că în cauză instanța ar fi trebuit să analizeze recursul pe fondul aspectelor invocate prin memoriul de recurs.

Prevederile art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă instituie sancțiunea nulității exprese a dispozitivului pentru ipoteza nesemnării acestuia de către judecători. Ca orice nulitate expresă, aceasta nu mai implică dovedirea vătămării (ea fiind prezumată), ci doar întrunirea celorlalte două cerințe prevăzute de dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Dar de asemenea, ca orice normă care instituie o sancțiune, consider că prevederile anterior evocate trebuie interpretate restrictiv, iar nu extensiv.

Norma legală pretinde semnarea dispozitivului. Semnătura se aplică la finalul unui act, cu semnificația însușirii depline a întregului conținut al acestuia.

Am apreciat că în speță această sancțiune a nulității nu este operantă pentru acest motiv, deoarece minuta tehnoredactată depusă la fila 192 din dosarul de fond, poartă semnătura judecătorului pe pagina a doua. Analizând minuta

aflată la dosar se constată că aceasta cuprinde 2 pagini tehnoredactate față- verso, înscrisul aflat la fila 192, fiind semnat doar pe verso, la sfârșitul minutei.

În condițiile în care pronunțarea s-a realizat în ședință publică, fapt menționat în cuprinsul minutei, aspect necontestat de părți, având în vedere faptul că minuta scrisă pe 2 pagini constituie dispoziția unitară a instanței, pagina 1 fiind completată în mod logic și firesc de dispozițiile cuprinse în pagina a 2-a, iar prima pagină din minută (fila 192 pagina-față) nu poate fi înlocuită fără a afecta pagina a 2-a din minută (fila 192 pagina-verso), precum și constatarea că cele 2 pagini constituie un tot unitar, iar în măsura în care doar una dintre pagini (față sau verso) ar fi însușite de judecător aceasta nu ar avea nici o logică literară sau juridică, consider că minuta pronunțată de judecător și însușită de acesta ca și rezultat al deliberării este înscrisul aflat la fila 192 față-verso.

Trimiterea la prevederile art. 401 din Noul C.proc.civ., în condițiile în care în prezenta cauză este aplicabil codul de procedură civilă de la 1865 consider că nu poate fi însușită. Dispoziția aplicabilă în prezenta cauză este cea din art. 258 C.proc.civ. care impune semnarea minutei, legiuitorul nefăcând diferențieri între semnarea pe fiecare filă, pagină, paragraf sau alineat din minută, ci impune doar semnarea minutei care se realizează la sfârșitul acesteia.

Rațiunea pentru care legiuitorul a impus judecătorilor, după ce urmare a deliberărilor au ajuns la o soluție, de a întocmi minuta și de a o semna este aceea de a se constata care sunt judecătorii care au participat la deliberare. În prezenta cauză soluționarea cauzei s-a realizat de către un singur judecător, astfel că se poate verifica dacă a participat sau nu la deliberare. Nu se poate susține că judecătorul a deliberat doar în privința dispozițiilor consemnate, în continuare, pe fila 192 verso, iar în privința dispozițiilor consemnate pe pagina de la fila 192- față nu ar fi deliberat.

Am considerat așadar că de lege lata în speță nu operează sancțiunea nulității în acest caz, fiind respectate prevederile expres prevăzute de art. 258 C.proc.civ., în vigoare la momentul sesizării instanței.

J. ecător

P. M. B.

Red./T.Red. P.M.B

_ /2 ex.

← Decizia civilă nr. 303/2013. Actiune in constatare		Decizia civilă nr. 167/2013. Actiune in constatare →

Decizia civilă nr. 2/67. Actiune in constatare

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2/67. Actiune in constatare