Sentința civilă nr. 574/2013. Actiune in constatare

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

cod operator 4204

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR.574

Ședința publică din 10 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.

G. ier: M. H.

Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cauzei civile privind pe reclamanta P. R. U. cu R. G. C. T. de S., cu sediul în T. de S.

, str. F., nr. 43, jud. M. în contradictoriu cu pârâta P. O. R.

T. de S., cu sediul în T. de S., str. F., nr. 16A, jud. M. având ca obiect obligație de a face.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru data de_ ,_ ,_, apoi la data de astăzi_, când a hotărât următoarele.

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată sub nr. de mai sus, reclamanta P. R. U. cu R. G. C. T. de S., cu sediul în T. de S.

, str. F., nr. 43, jud. M. a chemat în judecată pârâta P. O. R.

T. de S., cu sediul în T. de S., str. F., nr. 16A, jud. M. și a solicitat: să se constate identitatea dintre reclamantă și Comunitatea eparhială română greco catolică din T. de S., înscrisă ca titulară a dreptului de proprietate asupra imobilelor din c.f. 72 T. de S., sub B.1;să se dispună anularea în parte a încheierii nr.1786/13 octombrie 1971 înscrisă sub B.3 din

c.f.72 T. de S., în sensul anulării întabulării sub A I.1, nr.top.280, în natură biserică și teren aferent în intravilan în suprafață de 852 m.p.; să se dispună restabilirea situației anterioare prin rectificarea c.f.72 T. de S. în sensul reînscrierii în favoarea reclamantei P. R. U. cu R., G. C. T. de

S. a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în c.f.72 T. de S., sub A I.1, nr.top.280, în natură biserică și teren aferent în intravilan în suprafață de 852 m.p.; să dispună obligarea pârâtei, P. O. R. T. de S. să lase

reclamantei, P. U. cu R., G. C. T. de S. în deplină proprietate, pașnică posesie și folosință imobilul identificat mai sus,precum li clopotnița din lemn din curtea bisericii și gardul împrejmuitor, toate aparținând lăcașului de cult și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că instanța să se raporteze la realitatea anului 1948 când au intrat în vigoare Decretul nr.358/1948 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco catolic și Decretul nr.177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, în temeiul cărora cultul greco catolic a încetat să mai existe, iar averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor sale statuare a trecut de drept în proprietatea statului, cu excepția expresă a averii parohiilor, care au revenit cultului ortodox.În acest context, averea Parohiei Române Unite cu R., G. C. T. de S. a revenit pârâtei-

P. O. R. Lăpuș II, iar biserica a servit desfășurării ritualurilor sale religioase.

Dreptul de proprietate a fost întabulat în cartea funciară doar în anul 1971, în mod nelegal, în temeiul unor acte care nu îndeplineau exigențele legii.Astfel cum rezultă din înscrierea de sub B3 din c.f.72 T. de S., întabularea s-a dispus prin Încheierea de carte funciară nr.1786/13 octombrie 1971.Actul în baza căruia s-a dispus prin încheiere întabularea dreptului de proprietate a fost adresa nr.60/1971 a Oficiului P. l Ortodox Român T. de

S., Protopopiatul B. Mare, iar înscrierea a fost efectuată în temeiul art.37 din Decretul nr.117 publicat în M.Of.nr.178/4 august 1948.

În primul rând, nu există nici un Decret 117 care să reglementeze problema în discuție.După nr. și data publicării în Monitorul Oficial se poate deduce că este vorba de Decretul nr.177/1948.

Înscrierea s-a făcut în temeiul art.37 din decretul nr.177/1948 și a unei adrese a Oficiului P. l, fără a se stabili dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute în lege.Din alin.2) și 3) ale art.37, text reprodus:";Dacă cei care părăsesc comunitatea locală alcătuiesc majoritatea, biseric(locașul de închinăciune, casa de rugăciuni), cum și edificiile anexe, aparțin de drept comunității locale a cultului nou adoptat, cealaltă avere cuvenindu-se celor două comunități locale în proporția arătată la aliniatul precedent " alin.(3):";Dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75 % din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporțional cu numărul celor rămași, fără a se socoti biserica(locașul de închinăciune, casa de rugăciuni) și edificiile anexe; această despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei";.

În dosarul de carte funciară nu există nici un act din care să rezulte momentul respectiv proporția în care numărul credincioșilor greco catolici au trecut la cultul ortodox și că trecerea de la un cult la altul s-a făcut de bună voie, respectându-se procedura expres prevăzută de art.38 alin.2 din același

act normativ, anume:";Declarația de părăsire a unui cult se comunică părții componente locale a cultului părăsit, prin autoritatea comunală locală.La cerere autoritatea comunală respectivă este obligată să elibereze dovada facerii acestei comunicări";.

La alin.final al art.37 se stabilește fără echivoc, text reprodus:"; Cazurile prevăzute în acest articol vor fi constatate și soluționate de judecătoria populară a locului";.

Art.17 alin.1 și alin.final din decretul-lege nr.115/1938 prevede că drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul există acord de voință în sensul constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară. Hotărârea judecătorească sau în cazurile anume prevăzute de lege decizia autorității administrative vor înlocui acordul de voință sau consimțământul.

Întabularea în cartea funciară se încuviințează - printre altele - numai în situația în care înscrisul original îndeplinește cerințele de validitate ale actului juridic ce cuprinde și are deplină putere doveditoare potrivit dreptului comun( art.44 Decr.Lege nr.115/1938).

Întrucât transferul proprietății s-a făcut în temeiul legii și în lipsa unui acord între părți, atunci se impunea ca înscrierea în c.f. să fie încuviințată doar dacă erau îndeplinite cerințele prevăzute de lege, adică numai în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile care să constate îndeplinirea acelor cerințe.

Ori, operațiunea a cărei rectificare se solicită, atât în privința actului în temeiul căruia s-a înfăptuit - adresa oficiului parohial - cât și a încheierii de carte funciară însăși sunt nule, pentru că încalcă dispozițiile legale și înfrâng astfel principiul legalității cărților funciare, ceea ce implică admisibilitatea cererii de rectificare și restabilire a situației anterioare de c.f.

Abuzul săvârșit nu poate perpetua existența dreptului în patrimoniul celui favorizat.

Actele normative care au fundamentat întabularea sunt acte abuzive, discriminatoare și nedrepte din două motive:pentru că ele contravin libertății religioase și garantării acestui drept înscris însăși în Constituția RPR din anul 1948 sub imperiul căreia au fost adoptate.Prin art.27 al Constituției era garantată libertatea religioasă prevăzând că :";libertatea conștiinței și libertatea religioasă sunt garantate de către stat";.

Justificarea interesului legitim al reclamantei în promovarea cererii de rectificare de carte funciară, restabilirea situației anterioare și revendicare imobiliară este determinat de calitatea sa de persoană care a avut un drept de proprietate tabular înscris sub B.1 din c.f.72 T. de S. .

Rectificarea cărții funciare poate fi formulată de orice persoană interesată.Prin persoană interesată se înțelege persoana care a avut sau are un drept înscris în cartea funciară, vătămat prin noua înscriere(art.100 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară ale

judecătoriilor, aprobat prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiției nr.2371/C/22 decembrie 1997).

Ca urmare a reînscrierii dreptului în cartea funciară în favoarea reclamantei și a împrejurării că imobilul este deținut de pârâtă, este admisibilă și cererea în revendicare.

În probațiune s-au depus înscrisuri și în drept s-au invocat disp.art.17, art.34 pct.1, art.35, art.44 Decr.Lege nr.115/1938, art.100 din Regulament, art.3 Decret Lege nr.126/1990, art.480-481 C.civ., art.111, art.274 C.proc.civ.

Pârâta a depus întâmpinare solicitând în primul rând a se constata lipsa calității procesuale active a reclamantei(excepția la care ulterior a renunțat), prescripția de material la acțiune, inadmisibilitatea acțiunii și caracterul nefundat al acesteia.

Pârâta a arătat că invocă excepția prescripției acțiunii reclamantei prin prisma art.27 alin.1 din decretul-lege 115/1938.

Potrivit acestui articol, în situația în care "s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale ce pot fi dobândite în baza uzucapiunii acestea rămân valabil dobândite dacă titularul le-a posedat cu bună-credință potrivit legii, o perioadă de 10 ani";.

Pârâta posedă imobilul în litigiu din anul 1948, când cultul greco-catolic a fost scos în afara legii, iar bunurile aparținând Bisericii G. -catolice au fost trecute în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, în temeiul Decretului 177/1948,Caracterul abuzic al acestui act normativ este notoriu și nu poate fi contestat, de asemenea nici faptul că preluarea bunurilor a fost făcută prin vicierea consimțământului prin violență, în urma comenzii politice date de regimul totalitar comunist.Dar această viciere a consimțământului este o cauză de nulitate relativă care poate fi invocată în termen de 3 ani, prev. de art.3 din Decretul 167/1958; prescripția dreptului la acțiune începând să curgă de la data când aceasta a încetat, potrivit art.9 alin.1 din Decretul 167/1958.

Întrucât prin art.1 din decretul-lege 126/1990 Biserica R. U. cu R. a fost recunoscută oficial și s-a prevăzut modalitatea de restituire a bunurilor care au fost preluate în perioada regimului comunist violența, ca viciu de consimțământ, a încetat la data publicării acestui decret.Prin urmare, începând cu data de_ a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit la data de_ .

În apărare, pârâta a mai arătat că acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamanta nu a formulat un petit privind anularea actului care stă la baza întabulării, obligatoriu în condițiile în care se solicită rectificarea de carte funciară pe temeiul prevederilor art.34 pct.1 din decretul-lege 115/1938.

Dispozițiile art.34 pct.1 se referă la rectificarea unei întabulări sau înscrieri provizorii dacă "înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile";.

Aceasta înseamnă că, o astfel de acțiune este admisibilă pentru două nulități diferite: nulitatea titlului(actului) și nevalabilitatea înscrierii.

În ce privește nulitatea titlului, aceasta poate subzista pentru motive formale, cum ar fi lipsa semnăturii notarului, data autentificării sau semnătura părții, etc. sau pentru motive de ordin material, cum ar fi cele determinate de lipsa capacității de a contracta, vicierea sau lipsa consimțământului, ilicitatea sau imoralitatea cauzei, fictivitatea actului;în timp ce nevalabilitatea înscreierii presupune situația în care există contradicție între încheiere și actul juridic, dacă se trece o altă persoană decât cea indicată în încheiere sau dacă se înscrie un alt drept decât cel arătat în încheiere.

Potrivit dispozițiilor art.36 din decretul-lege 115/1938, acțiunea în rectificarea de carte funciară reprezintă un complex de acțiuni: acțiunea în nulitate absolută sau relativă, potrivit dreptului civil, și concomitent, acțiunea în rectificare prevăzută de art.34.

Literatura juridică a statuat că, dacă acțiunea în rectificare de CF nu corespunde ambelor legiuiri, atunci ea urmează a fi respinsă.(Legea cărților funciare nr.115/1938-comentată și adnotată, Editura Cordial lex C. Napoca 1995,Demeny Paul, pag.62).

Raportat la acest aspecte, acțiunea formulată nu corespunde dispozițiilor legale pentru ca ea, nu a avut ca petit anularea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea, nesolicitându-se însăși anularea Adresei 60/1971 a Oficiului parohial Ortodox T. de S. .

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că acțiunea reclamantei este una de rectificare de carte funciară, chiar dacă reclamanta nu a formulat vreun petit privind verificarea valabilității titlului în baza căruia s-a întabulat dreptul pârâtei.Aceasta a făcut însă referiri la caracterul abuziv și neîndeplinirea cerințelor juridice, fapte care determină ineficacitatea înscrierii în c.f.

Pârâta s-a întabulat la_, în baza Adresei nr.60/1971 a Oficiului parohial Ortodox Român T. de S., în temeiul art.37 din decretul-lege 177/1948, potrivit căruia "dacă cel puțin 75% din numărul credincioșilor comunității locale a unui cult trec la un alt cult întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită proporțional cu numărul celor rămași fără a se socoti și edificiile anexe.

Analiza respectării dispozițiilor art.37 din Decretul 177/1948 nu se poate face în prezent prin prisma prevederilor din decret, referitoare la faptul că trecerile de la un cult la altul trebuiau să fie liber consimțite. Trecerea forțată de la cultul greco-catolic la cel ortodox este de notorietate și necontestată de pârâtă și nu se mai impune analizarea acestui aspect.Esențial este faptul că pârâta a fost întabulată în cartea funciară în baza unei încheieri pronunțate în materie necontencioasă.Iar, în temeiul art.32 din decretul-lege 115/1938, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în favoarea unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.Această prezumție ,care reglementează principiul forței probante a înscrierii în cartea funciară, nu poate fi răsturnată pe baza susținerilor reclamantei.

Deși Decretul 177/1948 acordă dreptul la contestație în justiție, nu s-a făcut dovada existenței vreunui demers illo tempore al Bisericii G. -catolice de a ataca transferul bunului ce pretinde că ar fi aparținut cultului abandonat pentru neîndeplinirea cerințelor legale vizând întabularea.

Abrogarea în 1989 a Decretului-lege 358/1948 și recunoașterea cultului greco-catolic prin decretul-lege 126/1990 nu poate duce la concluzia că, bunurile revendicate nu au ieșit niciodată din proprietatea acesteia;reclamanta a pierdut proprietatea, iar pârâta a dobândit-o prin efectul legii, urmată de exercitarea timp de peste 30 ani, a tuturor atributelor dreptului de proprietate.Prin decretul-lege 126/1990 s-a consacrat o procedură specială, în cadrul căreia comisia mixtă avea competența să stabilească situația juridică a lăcașelor de cult, ținând seama de dorința credincioșilor.Prin nici o dispoziție din acest act normativ nu se restituie direct lăcașele de cult, atfel că efectele Decretului 177/1948, care a constituit temei de preluare a acestora și de transmitere la Biserica O., nu s-au înlăturat.Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că, de la data preluării, Biserica O. a efectuat investiții și reparații capitale cu privire la imobilul preluat.

În altă ordine de idei, problema lăcașurilor de cult, trebuie analizată și prin natura acestora de bunuri sacre, destinate cultului divin, după cum rezultă din art.2 alin.2 din Regulamentul pentru administrarea averilor bisericești.Tocmai de aceea, tratamentul juridic aplicat acestor bunuri este unul aparte, diferit de cel privitor la bunurile comune ale unei parohii:terenuri sau case parohiale.Astfel, din punct de vedere al patrimoniului, lăcașul de cult aparține membrilor comunității și nu bisericii, tocmai datorită dublului său rol: spiritual și uman.

Chiar dacă desființarea Bisericii G. -catolice a fost una abuzivă, nu se poate face abstracție de efectele în timp ale acestui fapt, respectiv de faptul că majoritatea credincioșilor greco-catolici care au trecut la cultul ortodox, s-au integrat în biserica ortodoxă și nu doresc revenirea la cultul greco-catolic.

Acest fapt este de necontestat, cel puțin la nivelul localității T. de S., unde numărul de credincioși ortodocși la ultimul recensământ efectuat a fost de 2942, în timp ce greco-catolici s-au declarat doar 24 de persoane.În această privință se poate vorbi de o adevărată opțiune a credincioșilor, care ar fi putut reveni la vechiul cult încă din anul 1990, dar nu au făcut-o fără a fi împiedicați, de această dată, de vreun abuz din partea statului sau ordinii de drept.

Comunitatea locală și județeană, prin unitățile administrativ teritoriale, au depus eforturi în atenuarea prejudiciului creat bisericii greco-catolice în anul 1948, prin punerea la dispoziție de terenuri cu scop compensator, atât la nivel de orașul B. S., de care aparține localitatea T. de S., cât și de județ.Faptul că reclamanta a refuzat sprijinul comunității, nu-i poate fi imputabil pârâtei și nici nu poate justifica revendicarea lăcașului de cult din perspectiva cadrului legal reparator.

Să se interpreteze dispozițiile Decretului-lege 126/1990 în sensul solicitat de reclamantă, ar conduce la o atingere a unui drept fundamental al majorității credincioșilor, care nu poate fi restrâns decât în condițiile art.53 din Constituție.

În cursul judecății s-a administrat proba testimonială cu martorii C. N. (fila 92), R. D. (fila 93) ,D. I. A. (fila 94), B. P. (fila 158), s- au depus situații scriptice privind numărul de credincioși din ambele confesiuni, s-a făcut dovada concilierii efectuate în temeiul Legii 182/2005-Decret-lege 126/1990, depunându-se corespondența dintre părți.

Analizând acțiunea în considerarea temeiului juridic al acesteia și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei nu a mai fost susținută, pârâta renunțând la ea.

Referitor la excepția prescripției de m aterial la acțiune, aceasta este

nefondată și urm ează a fi respinsă pentru urm ătoarele considerente :

Astfel, în primul rând acțiunea este în revendicare, deci imprescriptibilă.

În al doilea rând, pârâta invocă ca prim temei al excepției-art.27 alin.1 din decretul-lege ne.115/1938, lăsând să se subînțeleagă că și-a întabulat dreptul de proprietate fără cauză legitimă și că l-a posedat vreme de 10 ani, cu bună credință, care, în condițiile legii ar conduce la o dobândire în favoarea sa a dreptului de proprietate prin uzucapiune.

În al treilea rând, pârâta afirmă că nu poate fi contestat caracterul abuziv al Decretului nr.177/1948, în temeiul căruia lăcașul de cult a trecut din proprietatea cultului greco-catolic în proprietatea cultului ortodox,";….de asemenea, nici faptul că preluarea bunurilor a fost făcută prin vicierea consimțământului prin violență, în urma comenzii politice date de regimul totalitar comunist";, alin.3 pag.3 întâmpinare, însă susține pârâta că vicierea consimțământului este o cauză de nulitate relativă, care poate fi invocată în termen de 3 ani de la data la care violența a încetat, respectiv începând cu data de_ -data intrării în vigoare a Decretului-lege nr.126/1990.

În cauză nu poate fi vorba de nulitate relativă ci una absolută raportat la abuzul de drept săvârșit de autoritățile comuniste -Decr.358/1948.

Prin Decretul 358 din 2 decembrie 1948 orice instituții și organizații sub orice denumire ale Bisericii Române Unite cu R. G. -C. au fost desființate.Art.2 din același decret prevede că averea organizațiilor și instituțiilor enumerate la alin.1 intră în proprietatea statului.

Art.37 din Decretul nr.177/1948 reglementează procedura de transmitere a bunurilor de la un cult la altul.Astfel, potrivit alin.3 din art.37, dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75% din numărul enoriașilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporțional cu numărul celor rămași fără

a socoti biserica și edificiile anexe.Conform ultimului aliniat din același articol aceste cazuri or fi constatate și soluționate de judecătoria populară a locului.

În cauză, la dosar nu s-a pus nici o dovadă din care să rezulte că între momentul intrării în vigoare a Decretului nr.177/1948 și cel al intrării în vigoare a Decretului nr.358/1948(act normativ apărut ulterior celui dintâi arătat), au trecut liber la cultul ortodox minim 75% din numărul credincioșilor greco-catolici.Dobândirea de drept a dreptului de proprietate de către pârâtă în temeiul alin.3 din art.37 al Decretului nr.177/1948 s-ar fi putut realiza numai în această situație și nu după apariția ulterioară a Decretului nr.358/1948, care a scos în afara legii cultul greco-catolic, nepermițând exercitarea libertății de religie.

Prin Decretul nr.9/1989 s-a abrogat Decretul nr.358/1948 iar prin decretul-lege nr.126/1990 art.1 se arată că, urmare a abrogării Decretului nr.358/1948 Biserica R. U. cu R. (greco-catolică) este recunoscută oficial.Nu pot fi reținute susținerile pârâtei conform cărora în prezent numărul credincioșilor ortodocși este mai mare decât cel al catolicilor, deoarece nici o lege de retrocedare a bunurilor nu prevede necesară îndeplinirea acestei condiții.

Decretul nr.358/1948 a avut un caracter abuziv.Acest lucru a fost recunoscut și în decretul-lege nr.126/1990.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.36 alin.1 din Decretul-Lege nr.115/1938, text reprodus:";Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției acțiunii de fond, va fi imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit…";.Pârâta este dobânditor nemijlocit, acțiunea de fond - revendicarea- este imprescriptibilă, astfel încât prescrierea dreptului material la acțiune este exclusă.

Referitor la excepția inadm isibilității se reține urm ătoarele :

Excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată cu referire la cererea de rectificare de c.f. și la faptul că prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea adresei nr.60/1971 a Oficiului P. l Ortodox, ci numai anularea încheierii de întabulare emise în baza acelei adrese.

În primul rând, acțiunea este inadmisibilă doar dacă legea o declară astfel.Acțiunea în rectificare de c.f. nu a fost declarată de lege ca inadmisibilă.

În al doilea rând, prin dec.civ.nr.66/R/14 ianuarie 2008, Curtea de Apel

C. a statuat că :";În speță, este evident, chiar în absența unei acțiuni separate pe care să se grefeze acțiunea în rectificare de CF, că rectificarea cărții funciare, prin anularea încheierilor de CF prin care pârâții intimați și-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenului aparținând reclamantului recurent, este pe deplin admisibilă….";.

În al doilea rând, art.17 alin.1 și alin.final din decretul-lege nr.115/1938 prevede că drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul există acord de voință în sensul constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau

strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.Hotărârea judecătorească sau, în cazurile anume prevăzute de lege, decizia autorității administrative, vor înlocui acordul de voință sau consimțământul.

Întabularea în cartea funciară se încuviințează- printre altele- numai în situația în care înscrisul original îndeplinește cerințele de validitate ale actului juridic ce cuprinde și are deplină putere doveditoare potrivit dreptului comun(art.44 Decr.lege nr.115/1938).

Încheierea de întabulare sub B.3 în c.f. 71 T. de S. s-a emis în temeiul adresei nr.60/1971 a Oficiului P. Ortodox Român T. de S. și a dispozițiilor art.37 alin.(3) Decr.nr.117/1948, fără a se stabili dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute în lege.Textul reprodus, art.37 alin.(3) Decr.nr.177/1948:"; Dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75 % din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporțional cu numărul celor rămași fără a se socoti biserica(locașul de închinăciune, casa de rugăciuni) și edificiile anexe; această despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei";.

Nu există nici un act din care să rezulte la momentul respectiv, proporția în care numărul credincioșilor greco catolici au trecut la cultul ortodox.De asemenea, nu rezultă din nici un act că trecerea de la un cult la altul s-a făcut de bună voie și că s-a respectat procedura expres prevăzută de art.38 alin.2 din același act normativ anume:";Declarația de părăsire a unui cult se comunică părții componente locale a cultului părăsit, prin autoritatea comunală locală.La cerere autoritatea comunală respectivă este obligată să elibereze dovada facerii acestei comunicări";.

La alin.final al art.37 se stabilește fără echivoc, ";Cazurile prevăzute în acest articol vor fi constatate și soluționate de judecătoria populară a locului";.

Întrucât transferul proprietății s-a făcut în temeiul legii și în lipsa unui acord între părți, atunci se impunea că înscrierea în c.f. să fie încuviințată doar dacă erau îndeplinite cerințele prevăzute de lege, adică numai în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile care să constate îndeplinirea acelor cerințe.

Încheierea s-a dat fără verificarea îndeplinirii cerințelor de mai sus, nemaivorbind de faptul că, dacă există vreun Decret nr.117/1948, acesta nu se referă la problematica speței.

Prin urmare, înscrierea în CF în temeiul încheierii atacate încalcă dispozițiile legale și înfrânge astfel principiul legalității cărților funciare, ceea ce conduce la invalidarea actului de înscriere în c.f. a dreptului de proprietate.

Prin urmare, excepția inadmisibilității va fi respinsă conform dispozitivului.

Referitor la fondul cauzei, T. reține următoarele:

Comunitatea eparhială română greco catolică din T. de S. cuprindea totalitatea credincioșilor greco catolici din localitatea T. de S., care astăzi

este constituită în P. R. U. cu R., G. C., T. de S. .Denumirea actuală a unei asemenea comunități este aceea de parohie.

Conform statutelor celor două culte, greco catolic și ortodox, au personalitate juridică parohiile și nu bisericile. Parohiile au patrimoniu, organe de conducere proprii și gestiune proprie. Biserica este doar lăcașul de cult unde membrii comunității, credincioșii, participă la ritualurile religioase.

De aceea, chiar dacă în cartea funciară dreptul de proprietate s-a intabulat asupra Bisericii Ortodoxe, calitate procesuală pasivă are P. O. în a cărei cărei rază teritorială s-a găsit biserica.

Prin dec.civ.nr.291/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dos.nr._, se recunoaște ca probă înscrisul denumit șematism. Hotărârea a intrat de acum în puterea lucrului judecat și înțelegem să uzăm de ea pentru a face dovada existenței parohiei și a proprietății acesteia asupra lăcașului de cult cu incintele aparținătoare și terenul aferent, alături de cartea funciară.

Șematismul Veneratului Cler al Eparhiei greco catolice române a M. ului pe anul 1936 pag.27 alin.l - atestă faptul că biserica construită din piatră datează din anul 1773, iar credincioșii greco catolici (la nivelul anului 1936) erau în număr de 1716 persoane, care participau la ritualurile religioase în această biserică.Cu aceeași dată a fost construit zidul împrejmuitor al lăcașului de cult, compus din biserică clopotnița din lemn, terenul aferent în suprafață de 852 m.p. și zidul împrejmuitor din piatră.

Dec.civ.nr.936/19 aprilie 2002 pronunțată în dos.nr.2051/2002 de către Curtea de Apel C. a statuat cu putere de lucru judecat faptul că, citat din text :

". . . terenul destinat normalei folosințe a lăcașului de cult, deci acela care îl deservește în mod necesar - cuprinzându-se aici și terenul destinat accesului în biserică - trebuie considerat ca alcătuind o unitate de fapt cu construcția însăși, ceea ce are consecința că acest teren urmează regimul juridic al lăcașului de cult, neputând fi disociat de acesta., , "

Pentru analizarea pe fond a petitelor cererii de chemare în judecată, este necesar ca instanța să se raporteze la realitatea anului 1948 când au intrat în vigoare Decretul nr._ pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco catolic și Decretul nr.177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, în temeiul cărora cultul greco catolic a încetat să mai existe, iar averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor sale statutare a trecut de drept în proprietatea statului, cu excepția expresă a averii parohiilor, care au revenit cultului ortodox. In acext context, averea Parohiei Române Unite cu R., G. C., T. de S. a revenit pârâtei - P. O. R. Lăpuș II, iar biserica a servit desfășurării ritualurilor sale religioase.

Dreptul de proprietate a fost intabulat în cartea funciară doar în anul 1971, în mod nelegal, în temeiul unor acte care nu îndeplineau exigențele legii. Astfel cum rezultă din înscrierea de sub B.3 din c.f.72 T. de S., întabularea s- a dispus prin încheierea de carte funciară nr. 1786/13 octombrie 1971. Actul în

baza căruia s-a dispus prin încheiere întabularea dreptului a fost adresa nr,60/1971 a Oficiului P. l Ortodox

Român T. de S., Protopopiatul B. Mare, iar înscrierea a fost efectuată în temeiul art.37 din Decretul nr.l 17 publicat în M.O.nr. 178/4 august 1948.

In primul rând, nu există nici un Decret 117 care să reglementeze problema în discuție. După nr.și data publicării în Monitorul Oficial se poate deduce că este vorba de Decretul nr.177/1948.

Înscrierea s-a făcut în temeiul art.37 Decr.nr. 177/1948 și a unei adrese a Oficiului P. l, fără a se stabili dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute în lege. Din punctul de vedere al obiectului cererii de chemare în judecată interesează dispozițiile alin.2) și alin.3) ale art.37: "Dacă cei care părăsesc comunitatea locală alcătuiesc majoritatea, biserica (locașul de închinăciune, casa de rugăciuni), cum și edificiile anexe, aparțin de drept comunității locale a cultului nou adoptat, cealaltă avere cuvenindu-se celor două comunități locale în proporția arătată la aliniatul precedent."; Alin.(3) ; "Dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75% din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporțional cu numărul celor rămași, fără a se socoti biserica(locașul de închinăciune, casa de rugăciuni) și edificiile anexe; această despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei";.

In dosarul de carte funciară nu există nici un act din care să rezulte la momentul respectiv proporția în care numărul credincioșilor greco catolici au trecut la cultul ortodox și ca trecerea de la un cult la altul s-a făcut de bună voie, respectându-se procedura expres prevăzută de art.38 alin.2 din același act normativ, anume: "Declarația de părăsire a unui cult se comunică părții componente locale a cultului părăsit, prin autoritatea comunală locală. La cerere autoritatea comunală respectivă este obligată să elibereze dovada facerii acestei comunicări.";

La alin. final al art.37 se stabilește fără echivoc: "Cazurile prevăzute în acest articol vor fi constatate și soluționate de judecătoria populară a locului";.

Art.17 alin.l și alin. final din Decret lege nr. 115/1938 prevede că drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul există acord de voință în sensul constituirii sau strămutării în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.

Hotărârea judecătorească sau în cazurile anume prevăzute de lege decizia autorității administrative vor înlocui acordul de voință sau consimțământul.

Intabularea în cartea funciară se încuviințează - printre altele - numai în situația în care înscrisul original îndeplinește cerințele de validitate ale actului juridic ce cuprinde și are deplină putere doveditoare potrivit dreptului comun (art.44 Decr.lege nr.115/1938).

Ori, operațiunea a cărei rectificare se solicită, atât în privința actului în

temeiul căruia s -a înfăptuit - adresa oficiului parohial - cât și a încheierii de

carte funciară j însăși este nulă, pentru că încalcă dispozițiile legale și înfrânge

astfel principiul legalității cărților funciare, ceea ce implică admisibilitatea cererii de rectificare si restabilire a situației anterioare de c .f..

Abuzul săvârșit nu poate perpetua existența dreptului în patrimoniul celui favorizat.

Actele normative care au fundamentat întabularea sunt acte abuzive, discriminatoare și nedrepte din două motive: a.) pentru că ele contravin libertății religioase și garantării acestui drept înscris însăși în Constituția

R.P.R. din anul 1948 sub imperiul căreia au fost adoptate. Prin art.27 al Constituției era garantată libertatea religioasă prevăzând că: "libertatea conștiinței și libertatea religioasă sunt garantate de către stat.";

In temeiul obligațiilor pe care și le-a asumat prin Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, precum și prin ratificarea la data de 31 octombrie 1974 (prin Decretul Consiliului de Stat nr.212/31 octombrie 1974) a Pactului internațional cu pri vire la drepturile

civile și politice (care în art.18 prevede libertatea credinței), precum și în baza art.9 alin.l din Convenția Europeană a Drepturilor Omului , Statul Român s-a angajat la respectarea și garantarea drepturilor pe care le reglementează actele normative enumerate, tuturor persoanelor aflate pe teritoriul sau sub jurisdicția sa recunoscând că, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, idealul ființei umane eliberate de teamă și mizerie nu poate fi realizat decât dacă se creează condiții care permit fiecăruia să se bucure de drepturile sale economice, sociale și culturale, ca și de drepturile sale civile și politice. De asemenea, Statul Român s-a angajat la adoptarea tuturor măsurilor legislative sau de alt ordin, de natură a conduce la recunoașterea pe plan național a drepturilor înscrise în cuprinsul său.

De aceea, în vederea reglementării situației juridice a lăcașurilor de cult, prin art.3 din Decretul lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica R. U. cu R. (greco catolică) astfel cum a fost modificat și completat s-a creat cadrul juridic adecvat acțiunilor în justiție.

Prin urmare, constrângerea morală dublată de neîndeplinirea cerințelor legii, conduce la invalidarea actului de înscriere în c.f. a dreptului de proprietate revendicat.

Referitor la actul normativ aplicabil cererii în rectificarea cărții funciare sunt incidente dispozițiile Decretului lege nr. 115/1938. Potrivit art.72 alin.2 și 3 din Legea nr.7/1996 actele normative care au reglementat sistemele anterioare de publicitate imobiliară își încetează aplicabilitatea, pentru fiecare

județ, la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui județ, aceste acte normative urmând a fi abrogate numai după definitivarea cadastrului la nivelul întregii țări. Prin urmare, Decretul lege nr. 115/193 8 ultraactivează prin dispoziția expresă a Legii nr.7/1996.

In acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în secțiile sale unite prin Decizia nr.XXI/12 decembrie 2005, referindu-se la acțiunile în prestație tabulară și rectificare c.f.

Rectificarea cărții funciare poate fi formulată de orice persoană interesată. Prin persoană interesată se înțelege persoana care a avut sau are un drept înscris j în cartea funciară, vătămat prin noua înscriere (art. 100 din Regulamentul de organizare și I funcționare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor, aprobat pin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiției nr.2371/C/22 decembrie 1997.

Ca urmare a reînscrierii dreptului în cartea funciară în favoarea reclamantei și a împrejurării că imobilul este deținut de pârâtă, este admisibilă și cererea în revendicare.

Enoriașii ortodocși participă la ceremonialele religioase într-o biserică nouă, vizavi de lăcașul de cult revendicat. începând cu data de 28 august 2008, biserica greco catolică în litigiu a fost transformată în capelă mortuară, în timp ce credincioșii greco catolici participă la slujbele religioase în locuri improprii desfășurării riturilor.

Nu este în concordanță cu obligația asumată de stat de a garanta libertatea religioasă și în felul acesta de a respecta drepturile tuturor cultelor la desfășurarea activității (inclusiv a ceremonialului religios) în condiții civilizate, fără umilință ca enoriașii ortodocși (dintre care mulți sunt foști greco catolici) din T. de S. să aibă la dispoziție ambele biserici din localitate, din care una să fie folosită pentru capelă mortuară, în timp ce Organele locale, Consiliul

local B. S. să ofere cultului greco catolic, "cu multă generozitate";, oficierea liturghiilor în Căminul cultural (adresa f.148 dosar), acolo unde, în treacăt fie spus se țin și baluri și petrecerile de nuntă. Afirmația că cea de a doua biserică, biserica revendicată, este folosită drept capelă mortuară de către P. O. din localitate rezultă atât din declarațiile martorilor propuși la solicitarea reclamantei și anume: D. A. și R. D., cât și din declarația martorilor audiați la propunerea pârâtei: C. Nicoîae și B. P. .

Practica instanțelor este evidentă în sprijinul ideii că dreptul de proprietate asupra lăcașului de cult aparține parohiei greco catolice ca entitate juridică cu personalitate juridică de sine stătătoare, astei încât, numărul

credincioșilor este irelevant în privința revendicării. Nu credincioșii, ci parohia calitate procesuală activă într-un asemenea litigiu.

Raportat la considerentele de mai sus, acțiunea va fi admisă pe fond conform dispozitivului.

În temeiul art.274 C.pr.civ. pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată dovedite cu chitanța nr.8/_ pe care este menționat nr. contractului de asistență juridică 11/_, corespunzător nr. de contract de asistență consemnat pe împuternicirea avocațială de la fila 7 din dosar.

Cheltuielile dovedite cu chitanța nr.50 din_ nu vor fi acordate, pe aceasta fiind consemnat un alt contract de asistență juridică decât cel în baza căruia s-a eliberat împuternicirea avocațială în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Ia act de renunțarea pârâtei P. O. R. T. de S. la susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta P. O. R. T. de S. .

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de P. O. R.

T. de S. .

Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta P. R. U. cu R. ,

G. C. T. de S., cu sediul în B. S. -T. de S. str. F., nr. 43, reprezentată prin preot paroh P. Victor în contradictoriu cu pârâta P. O.

T. de S., cu sediul în T. de S. str. F., nr. 16A, reprezentată prin preot paroh Dr. Augustin V. și în consecință:
Dispune anularea în parte a Încheierii cf nr. 1786/_, înscrisă sub B3 din CF 72 T. de S., în sensul anulării întăbulării în favoarea Bisericii Ortodoxe a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris sub A I 1, nr. topo 280, în natură biserică și teren aferent intravilan în suprafață de 852 mp.
Dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul reînscrierii în favoarea reclamantei P. R. U. cu R., G. C. T. de
, a dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 72 T. de S., sub A I 1, nr. topo 280, în natură biserică și teren aferent intravilan în suprafața de 852 mp.

Obligă pârâta P. O. R. T. de S. să lase reclamantei P. R.

U. cu R., G. C. T. de S., în deplină proprietate, pașnică posesie și folosință, imobilul înscris în CF 72 T. de S., sub A I 1, nr. topo 280, în natură biserică și teren aferent intravilan în suprafață de 852 mp, precum și clopotnița de lemn din curtea bisericii și gardul împrejmuitor.

	Obligă pârâta P.	O.	R.	T. de S. la plata către reclamanta P.
R.	U. cu R., G.	C.	T.	de S. a sumei de 2.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .

Președinte G. ier

W. D. H. M.

în C.O. semnează grefier șef Secția I Civilă

Red. W.D/_

Tehnred.F.P/_ 4 ex.

← Încheierea civilă nr. 47/2012. Actiune in constatare		Decizia civilă nr. 14/2013. Actiune in constatare →

Sentința civilă nr. 574/2013. Actiune in constatare

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 574/2013. Actiune in constatare