Decizia civilă nr. 303/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 303/R/2013
Ședința publică din 1 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.
A. -A. P. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. E. M., împotriva încheierii civile nr. 433/C din_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați O. J. - PRIN P., G. B.
J., I. Ș. J. S. și D. DE C. ȘI P. N. S., având ca obiect acțiune în constatare - constatarea unei stări de fapt.
Prezenta cauză a fost solicitată la amânări fără discuții de către domnul avocat N. M. L., reprezentantul pârâtei intimate G. B. J. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate G. B. J., domnul avocat N. M.
L., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 34 din dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentanții celorlalți pârâți intimați.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu reclamanta recurentă I.
E. M. .
Recursul declarat de reclamanta I. E. M. a fost formulat și motivat în termen legal și a fost comunicat părții adverse.
Curtea constată că acest recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, republicată.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu reclamanta recurentă I. E. M., întrucât aceasta și-a indicat domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Fekete Paul cu sediul în Ș. S., str. 1 Decembrie 1918, nr. 17, jud. S., iar în citativ s-a consemnat S. M., în loc de Ș. S. .
Curtea constată că la data de_, pârâta intimată C. de Cercetări Biologice J. - G. B. "V. Fati";, prin intermediul domnului avocat N. M.
, a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, la care a fost anexată împuternicirea avocațială, ce atestă împrejurarea că această pârâtă intimată l-a împuternicit pe domnul avocat N. M. L. să îi reprezinte interesele în dosarul nr._ al Curții de A. C. .
De asemenea, Curtea constată că la data de_, a fost înregistrat la dosar un script, care a fost expediat prin fax de reclamanta recurentă I. E.
, prin intermediul domnului avocat Fekete Paul, prin care arată că depune la dosar următoarele înscrisuri: contractul cadru de lucrări din_ ; notă
justificativă; procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, cu o valoare de 76.675 Ron.
Curtea constată, totodată, că reclamanta, prin același script, învederează instanței faptul că, deși nu a primit citația pentru acest termen de judecată, totuși cunoaște termenul care s-a fixat în cauză și solicită judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri (f. 40).
La acest script au fost anexate xerocopii de pe înscrisurile anterior arătate.
De asemenea, Curtea constată că dintr-o eroare, pentru termenul de judecată de azi, reclamanta recurentă a fost citată cu mențiunea de a achita pentru recurs o taxă judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, având în vedere că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, întrucât această cerere este o cerere accesorie cererii introdusă de fostul proprietar pentru dobândirea imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei recurente și reprezentanților pârâților intimați O. J., prin P., I. Ș. J. S. și D. de C. și P. N. S., posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate G. B. J., domnul avocat N. M.
, lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentanții celorlalți pârâți intimați. Reprezentantul pârâtei intimate C. de Cercetări Biologice J. - G. B.
"V. Fati"; arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantului pârâtei intimate C. de Cercetări Biologice J. - G. B. "V. Fati"; împrejurarea dacă, din câte are cunoștință domnia sa, reclamanta recurentă s-a adresat instituției pe care domnul avocat o reprezintă azi în proces, cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 41 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Reprezentantul pârâtei intimate C. de Cercetări Biologice J. - G. B. "V. Fati";, domnul avocat N. L., solicită instanței să îi reîmprospăteze conținutul art. 41 din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât nu are textul legii în față, sens în care Curtea procedează la lecturarea acestui articol, după cum urmează:
"(1) Distrugerile și degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi după intrarea în vigoare a acesteia și până în momentul predării efective către persoana îndreptățită cad în sarcina deținătorului imobilului.
Deținătorul imobilului, în prezența persoanei îndreptățite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.
În cazul nerespectării de către deținătorul imobilului a termenului prevăzut la alin. (2), persoana îndreptățită se poate adresa executorului judecătoresc, care va întocmi procesul-verbal privind situația reală a imobilului.
În vederea recuperării cheltuielilor suportate de persoana îndreptățită pentru întocmirea procesului-verbal privind situația de fapt a imobilului prin executorul judecătoresc copia legalizată de pe procesul-verbal constituie titlu executoriu împotriva deținătorului imobilului.";
Reprezentantul pârâtei intimate C. de Cercetări Biologice J. - G. B. "V. Fati"; arată că, după cunoștințele sale, reclamanta recurentă nu a uzat de dispozițiile art. 41 din Legea nr. 10/2001, ci în mod constant aceasta a bombardat instituția pe care o reprezintă cu felul de epistole.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului pârâtei intimate
C. de Cercetări Biologice J. - G. B. "V. Fati"; asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul pârâtei intimate C. de Cercetări Biologice J. - G. B. "V. Fati"; solicită respingerea recursului declarat de reclamanta I. E. M., întrucât nu există urgență în temeiul art. 239 C.pr.civ.
Totodată, arată că cererea reclamantei nu justifică urgența, întrucât imobilul i-a fost restituit în natură în august 2007, reclamanta l-a preluat în deplină stăpânire doar în martie 2012 pentru a evita plata impozitului, iar cererea pentru constatarea stării de fapt a formulat-o la 1 octombrie 2012.
În concluzie, reprezentantul pârâtei intimate C. de Cercetări Biologice J.
- G. B. "V. Fati"; solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin încheierea civilă nr. 433/C/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei I. E. -M., împotriva pârâților O. J. prin P., G. B. J., I. Ș. J. S. și D. de C. și P. N. S., pentru constatarea unei stări de fapt.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
"În cauza care face obiectul dosarului nr._ reclamanta I. E. -M. a chemat în judecată pe pârâții O. J. prin P., G. B. J., I. Ș.
J. S. și D. de C. și P. N. S., solicitând obligarea acestora la despăgubiri în cuantum de 506.350 lei, reprezentând despăgubiri pentru distrugerile și degradările provocate ansamblului arhitectural "Castelul Wesselenyi"; din J. .
În cauza de față, reclamanta a atașat cererii de chemare în judecată, în copie, o cerere adresată Direcției Județene pentru C. și Patrimoniu N. S.
, prin care solicită eliberarea unui aviz de specialitate în domeniul protejării monumentelor istorice.
Raportat la dispozițiile art. 239 Cod procedură civilă, acest document nu face, prin el însuși, dovada urgenței pentru constatarea stării actuale a imobilului proprietatea reclamantei, după cum nu probează nici pericolul producerii unor stricăciuni, degradări ori vandalizări, la care reclamanta se referă în cererea de chemare în judecată. Acest pericol nu poate fi prezumat.
În cadrul acțiunii care face obiectul dosarului nr._ reclamanta va avea posibilitatea să dovedească atât starea actuală a imobilului cât și reparațiile ori lucrările de întreținere efectuate ulterior intentării acțiunii, pe cheltuiala sa.
Pentru cele ce preced, cererea de față urmează a fi respinsă ca nefondată";.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta I.E. -M. , solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond, și în urma rejudecării cauzei, să se admită cererea astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8, pct. 9, art. 305, art. 312 alin. 2 și 4 C.pr.civ și art. 239 C.pr.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că încheierea prin care cererea reclamantei a fost respinsa, este vădit netemeinica si ilegala, si se bazează pe neînțelegerea stării de fapt, care necesita o soluționare urgenta cu si prin concursul instanțelor judecătorești.
In speranța ca instanța de recurs va înțelege starea de fapt în care se găsește reclamanta, reclamanta a socotit necesar să facă următoarele precizări, cu privire la aceasta:
În ceea ce privește istoricul litigiului, recurenta a arătat că după un litigiu (administrativ si judecătoresc) de 11 ani de zile in primăvara anului 2012 recurenta a intrat in posesia ansamblului arhitectonic "Castelul Wesselenyi" din
J. .
Recurenta arată că a făcut demersurile si formalitățile pentru întabularea dreptului de proprietate (a se vedea extrasul de carte funciara anexat prezentului recurs).
După ce a intrat în posesia construcțiilor (Castel si edificii laterale) în continuare (Castel), recurenta arată că a constatat cu stupoare stricăciunile, degradările si vandalizările provocate de către uzurpatorii drepturilor în ultimii 65 de ani de zile de la deposedarea recurentei.
Recurenta precizează că a intenționat, prin delegarea executorului judecătoresc, numai si numai constatarea degradărilor semnificative provocate datorita neîntreținerii, si chiar vandalizării construcțiilor, cu referire numai la distrugerile si degradările provocate sau neprovocate cu intenție directa in perioada scursa de la notificare si până la intrarea recurentei în posesia castelului, și anume, perioada cuprinsa între luna februarie 2010 - martie 2012.
Pentru a preconstitui o proba in disperare de cauza, recurenta a apelat la serviciile unui expert constructor, care, prin raportul extrajudiciar de expertiză, a stabilit degradările suferite de castel si costul remedierilor.
Aceste cheltuieli, numai pentru conservarea stării construcțiilor, se ridica la suma de 506.350 RON. Expertul a propus luarea următoarelor masuri pentru conservarea complexului: analiza poziției vegetației din zona pereților si îndepărtarea lor in vederea uscării pereților umeziți in special al corpului A si B si in zona sălii de sport; îndepărtarea apelor meteorice din zona edificiilor; intervenția la consolidarea fundației al șarpantei si al învelitorii (cu anexarea copiei raportului de expertiza).
Constatând in ce stare se găsește castelul, recurenta s-a adresat cu cerere Direcției județene pentru C. si P. N. S., pentru eliberarea avizului în vederea efectuării lucrărilor celor mai urgente.
Conducerea instituției "P. ui" a înțeles ca este vorba despre lucrări de întreținere urgente, in cazul unui ansamblu arhitectonic de interes național de "clasa A", cea mai mare si importanta construcție in stil Baroc din Ardeal, si in termen de o săptămâna recurenta a obținut avizul.
In ziua in care a obținut avizul, recurenta s-a adresat Tribunalului S. cu cerere pentru constatarea stării de fapt, prin intermediul executorului judecătoresc, acțiunea recurentei pentru despăgubiri fiind deja înregistrata sub nr. 4047/84/_, cu primul termen in data de_, adică 4 luni de la înregistrarea acțiunii.
Recurenta, în calitatea sa de proprietar, fiind conștientă ca pana la data efectuării expertizei judiciare (in cazul in care aceasta proba va dispusa, in dosarul cu nr._ ), starea in care se găsesc construcțiile (stare de fapt) ar putea sa înceteze ori sa schimbe pana la administrarea dovezilor, a solicitat, în baza art. 239 alin. 1 C.pr.civ., delegarea executorului judecătoresc.
Cunoscând practica instanțelor și termenele ce se fixează (deja este depusa cerere la dosar pentru pregătirea apărării, ceea ce însemna ca primul termen va fi amânarea fără discuție) efectuarea unei expertize (daca va fi dispusa aceasta proba) durează circa 2-3 luni de zile, studierea raportului de expertiza, etc, ceea ce înseamnă ca discuții pe fondul cauzei vor avea loc peste un an de zile.
Constatând in ce stare se găsește castelul toata vara anul curent, cu o echipa de muncitori, recurenta a lucrat la acoperișul castelului, pentru a împiedica prăbușirea șarpantei si a învelitorii mai ales in partea nordica si vestica.
Recurenta a angajat o echipa de tâmplari dulgheri si tinichigii pentru a efectua lucrările cele mai urgente, la acoperiș (șarpanta, înlocuirea jgheaburilor lipsa si deteriorate, revopsirea părții din tabla ruginita, înlocuirea țiglelor sparte si lipsa) lucrare efectuata si finalizata in luna octombrie a.c. Aceste lucrări au costat-o pe recurentă circa 25.000 Euro.
Prin delegarea executorului judecătoresc recurenta a intenționat ca prin proces verbal sa se constate starea in care se găsesc construcțiile înainte de finalizarea lucrărilor de întreținere.
Prin încheierea criticata cererea reclamantei este respinsa cu motivarea ca: starea de urgenta si pericolul in care se găsesc construcțiile nu poate fi prezumat, iar in cursul soluționării dosarului cu nr. 4047/2012 reclamanta va putea sa dovedească atât starea actuala cat si cea care va rezulta in urma reparațiilor si a lucrărilor de întreținere.
Numai că, așa cum s-a arătat de către recurentă, lucrările de întreținere au fost deja efectuate, si la ora actuala construcțiile se găsesc intr-o alta stare decât cea in care se găseau înainte de efectuarea acestor lucrări, fiind aplicabilă teza reglementata de art. 239 C.pr.civ... "stare de fapt care ar putea sa înceteze ori sa se schimbe pana la administrarea dovezilor ... "
Prin delegarea executorului judecătoresc recurenta nu a intenționat sa obțină nici mai mult nici mai puțin decât a ușura probațiunea (care oricum va fi anevoioasa) in soluționarea dosarului cu nr. 4047/2012 al Tribunalului S. .
Prin administrarea acestei probe nu se prejudicia fondul cauzei, ci constituia o proba care profita si pârâților din cauza, si nu erau atinse; afectate interesele nimănui.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond, și în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii așa cum a fost formulata, cu delegarea executorului judecătoresc.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul pârât C. de Cercetări Biologice J. - G. B. "V. Fati" a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantei, motivat pe următoarele considerente:
Conform art. 239 C.pr.civ., orice persoană care are interes să constate de urgență o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanței în circumscripția căreia urmează să se facă constatarea să delege un executor judecătoresc din aceeași circumscripție, să constate la fața locului această stare de fapt.
În primul rând, recurenta-reclamantă nu justifică urgența întrucât imobilul i-a fost restituit în natură în august 2007, l-a preluat în deplină stăpânire doar în martie 2012, pentru a evita plata impozitului, iar cererea pentru constatarea stării de fapt a formulat-o la 1 octombrie 2012.
Apoi, starea de fapt a imobilului a schimbat-o chiar recurenta prin lucrările pe care le-a executat "toată vara, cu o echipă de muncitori", așa cum afirmă în recurs.
Imobilul a făcut obiectul Legii nr. 10/2001 și recurenta a notificat M. Educației, Cercetării și Tineretului pentru restituire, notificarea fiind înregistrată cu nr. 46/_ la B.E.J. Oszoczki Marton din Z. .
În data de_ M. Educației, Cercetării și Tineretului a trimis notificarea și actele anexe uneia dintre persoanele juridice deținătoare, respectiv intimatului C. de Cercetări Biologice J. - G. B. .
Întrucât imobilul solicitat pentru restituire era deținut doar în parte de C. de Cercetări Biologice J., iar în parte de O. J., prin adresa nr. 66/_ intimatul pârât C.C.B. J. - G. B. a trimis dosarul, în original, la Primăria
O. ui J., păstrând doar copia.
Prin Decizia nr. 456 din_, pârâtul C.C.B. J. - G. B. a aprobat restituirea în natură a terenului cu suprafața de 6.894 mp, cu ½ din construcția conac și construcția denumită "Casa Romană";, edificate pe acest teren, imobile pe care le deținea, diferența fiind deținută de orașul J. (așadar s-a restituit în natură ½ din Castelul Wesselenyi, ceea ce deținea).
Restituirea în natură nu a fost contestată, astfel că potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, iar în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (republicată) recurenta-reclamantă se putea adresa executorului judecătoresc pentru întocmirea unui proces-verbal privind situația reală a imobilului, însă n-a uzat de acest drept legal.
În prezent, recurenta are în deplină proprietate Castelul Wesselenyi și nu justifică vreun interes pentru a cere instanței să delege un executor judecătoresc care să constate de urgență la fața locului această stare de fapt, pe care, oricum, a schimbat-o prin faptele proprii înainte de administrarea dovezilor în dosarul nr._ .
Recursul este nefondat.
Reclamanta și-a întemeiat cererea introductivă de instanță pe prevederile art. 239 alin. 2 C.pr.civ., solicitând instanței să dispună delegarea unui executor judecătoresc, care să constate la fața locului, în J., str. Wesselenyi nr. 16/a, starea în care se găsește Castelul Wesselenyi și construcțiile laterale anexe, stare care, până la judecarea dosarului nr._ al Tribunalului S., ar putea să se schimbe.
Reclamanta a redobândit acest imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, prin Decizia nr. 456/_, emisă de C. de Cercetări Biologice J., G. B., (decizie prin care reclamantei recurente i s-a restituit ½ din conac și construcția denumită "Casa Romană";, respectiv, terenul în suprafață de 6894 mp), restul imobilului fiind deținut de Primăria orașului J., fiindu-i restituit reclamantei în natură prin Dispoziția nr. 600/_, emisă de P. ul orașului J. (f.33, 50 dosar recurs).
Reclamanta a fost pusă în posesia efectivă a imobilului abia în luna martie 2012 prin Protocolul de predare-primire nr. 232/_ (f. 50 dosar recurs).
Acțiunea din dosar nr._, având ca obiect obligarea acelorași pârâți la plata sumei de 506.350 Ron, reprezentând despăgubiri pentru distrugerile și degradările provocate ansamblului arhitectural Castelul Wesselenyi din J., a fost înregistrată pe rolul Tribunalului S. abia în luna octombrie 2012, iar primul termen de judecată a fost stabilit la data de_ (f. 2 dosar fond).
Potrivit art. 239 alin. 1 C.pr.civ. - text legal pe care reclamanta și-a întemeiat cererea dedusă judecății -, orice persoană care are interes să constate de urgență o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, va putea cere instanței în circumscripția căreia urmează să se facă constatarea să delege un executor judecătoresc din aceeași circumscripție să constate la fața locului această stare de fapt.
Prin urmare, cerința esențială care trebuie să fie prezentă pentru a fundamenta admisibilitatea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 239 alin. 1 C.pr.civ., este urgența în constatarea unei anumite stări de fapt.
Or, în cauză se pune firesc întrebarea care este urgența, în ceea ce o privește pe reclamantă, în condițiile în care din anii 2007, respectiv, 2009, de când imobilul i-a fost restituit în natură, reclamanta nu a recurs la niciun demers menit să constate starea în care se găsește imobilul ce i-a fost retrocedat.
De altfel, dacă într-adevăr exista urgență, așa cum lasă recurenta să se înțeleagă în prezenta cauză, recurenta putea să recurgă la un atare demers în momentul imediat următor înregistrării notificării în baza Legii nr. 10/2001.
Este de neînțeles atitudinea reclamantei, căreia, jumătate din imobil i-a fost restituit în 2007, iar restul imobilului în 2009, însă, nu a înțeles să intre în posesia efectivă a imobilului decât în martie 2012 - nemanifestând deci nicio urgență în a-și redobândi în fapt imobilul -, și care chiar și după intrarea în posesia faptică a imobilului a lăsat să treacă un termen de 9 luni până să introducă o acțiune în despăgubiri pentru eventualele stricăciuni cauzate imobilului.
Se poate constata, așadar, că nu poate fi reținută în speță condiția urgenței, imperativ cerută de art. 239 alin. 1 C.pr.civ., pentru admisibilitatea unei astfel de cereri întemeiată pe acest text legal.
Pe de altă parte, este de neînțeles cum ar fi posibilă constatarea adevăratei stări de fapt a imobilului, respectiv, a degradărilor și stricăciunilor provocate acestuia în perioada celor 65 de ani în care imobilul s-a găsit în deținerea abuzivă a statului, în condițiile în care, așa cum chiar recurenta arată în memoriul de recurs, în cursul verii anului 2012 recurenta a angajat o echipă de muncitori (zidari, tâmplari, dulgheri, tinichigii, etc.), și a efectuat lucrări la acoperișul Castelului, la șarpantă și învelitoare, a înlocuit jgheaburile, a înlocuit țiglele sparte și lipsă, a revopsit parte din tabla ruginită, etc.
Potrivit propriilor afirmații făcute de reclamantă în susținerea recursului său, parte din stricăciunile și degradările aduse imobilului în perioada celor 65 de ani de deținere abuzivă, au fost remediate în cursul verii anului trecut chiar de către reclamantă, motiv pentru care ar fi greu de procedat la o constatare reală, în prezent, a acestor degradări și stricăciuni.
Curtea constată, așadar, că în cauza pendinte, așa cum corect a reținut și prima instanță, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 239 alin. 1 C.pr.civ.
Însă, se impune a se sublinia faptul că procedura legală la care reclamanta trebuia să recurgă, în virtutea principiului speciallia generalibus derogant, nu era cea reglementată de art. 239 alin. 1 C.pr.civ., care este o procedură de drept comun, ci cea prevăzută de art. 41 din Legea nr. 10/2001, republicată, și care reprezintă o procedură specială.
Și aceasta pentru că reclamanta a redobândit imobilul litigios în temeiul unei legi speciale, Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, toate demersurile legale, juridice, pe care reclamanta era îndreptățită să le parcurgă în legătură cu imobilul din litigiu, sunt cele reglementate de legea specială nr. 10/2001, iar nu cele de drept comun.
Astfel, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, distrugerile și degradările cauzate imobilelor care fac obiectul prezentei legi, după intrarea în vigoare a acesteia, și până în momentul predării efective către persoana îndreptățită cad în sarcina deținătorului imobilului.
Alin. 2 al aceluiași articol 41 prevede că deținătorul imobilului, în prezența persoanei îndreptățite, va încheia un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, în termen de cel mult 15 zile de la data solicitării.
Conform art. 41 alin. 3, în cazul nerespectării de către deținătorul imobilului a termenului prevăzut la alin. 2, persoana îndreptățită se poate adresa
executorului judecătoresc, care va întocmi procesul verbal privind situația reală a imobilului.
În sfârșit, potrivit alin. 4 al art. 41, în vederea recuperării cheltuielilor suportate de persoana îndreptățită pentru întocmirea procesului-verbal privind situația de fapt a imobilului prin executorul judecătoresc, copia legalizată de pe procesul-verbal constituie titlu executoriu împotriva deținătorului imobilului.
Pe cale de consecință, prin prisma procedurii speciale reglementate de art.
41 din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamanta, după ce i s-a restituit în natură imobilul, trebuia să se adreseze celor doi foști deținători ai imobilului cu o solicitare de încheiere a unui proces-verbal privind starea de fapt a imobilului, proces-verbal care trebuia încheiat în cel mult 15 zile de la data solicitării.
În cazul în care foștii deținători ai imobilului nu au respectat acest termen de 15 zile de la data solicitării reclamantei, reclamanta ar fi trebuit să se adreseze executorului judecătoresc care urma să întocmească procesul-verbal privind situația reală a imobilului.
Or, reclamanta recurentă nu a uzat de procedura specială prevăzută de art.
41 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I. E. -M. împotriva încheierii civile nr. 433/C din_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
C. | -M. CONȚ | I. -D. | C. | A. -A. P. |
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: D.D.I.
GREFIER
A. -A. M.
| ← Sentința civilă nr. 5565/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 2/67. Actiune in constatare → |
|---|
