Decizia civilă nr. 172/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 172/R/2013
Ședința publică din 18 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZEN-TAT
PRIN D.G.F.P. A JUD. C., precum și recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, împotriva sentinței civile nr. 682 din_ a T. ui C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat M. P. -R., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
Mersul dezbaterilor, concluziile și susținerile părților, precum și ale reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. au fost consemnate în
încheierea ședinței publice din_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 682 din_ a T. ui C., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de către reclamantul M.
P. -R. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic de drept al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu a defunctului M. I. P., în comuna Olaru, raion Călărași, în perioada 01 Septembrie 1956 - 12 Septembrie 1958. Constată caracterul politic de drept al măsurii administrative al internării aceluiași defunct în colonii de muncă în perioada 12 Septembrie 1958 - 06 Mai 1964.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.150 lei, cu titlu de daune materiale.
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 2.400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că defunctul M. I. P., antecesorul reclamantului, conform actelor de stare civilă depuse, a fost condamnat politic potrivit Sentinței penale nr. 715/_ pronunțată de către T. Militar C. - Secția IA pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, prev. de art. 209 pct. III Cod penal și pentru tentativă la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, prev. de art. 96 și 267 C. penal, prima infracțiune, constituind potrivit art. 1 alin. 2 din Legea 221/2009 condamnare cu caracter politic de drept.
Ulterior, acestui defunct i s-a fixat domiciliul obligatoriu în comuna Olaru, raion Călărași, în perioada_ -_, conform Deciziunii MAI nr. 6482/_ în baza HCM 282/1958 conform selecției de documente trimise de către
instanței de judecată.
După expirarea perioadei arătate, această persoană a fost internată într-o colonie de muncă în perioada_ -_ în baza aceluiași act normativ.
Chiar dacă aceste măsuri administrative se încadrează în prev. art. 3 lit. b) din Legea 221/2009, fiind astfel măsuri administrative cu caracter politic de drept, totuși, T. a apreciat că o asemenea constatare nu este lipsită de interes putând constitui din perspectiva persoanelor victime ale regimului comunist și a familiilor acestora, o modalitate de reparație morală, instanțele de judecată putând constata, în genere, anumite situații care nu presupun o intervenție a acestora privind raporturilor juridice născute între părți.
Cu ocazia arestării defunctului i-au fost preluate o serie de bunuri, dintre care o parte i-au fost restituite, însă o parte nu i-au mai fost predate la momentul eliberării, motiv pentru care, în repetate rânduri, acesta s-a adresat autorităților competente în vederea recuperării, așa cum a rezultat din corespondența remisă de către C.N.S.A.S. instanței.
Astfel, acesta a solicitat un stilou "Pelikan"; cu peniță de aur de 14 K, un creion argint cu 4 culori, marca "Admiral";, un portfeu de piele maro cu goblin, un portmoneu din piele maro cu goblin, un port țigaret din piele neagră cu ramă metalică galbenă, o pereche de mănuși îmblănite maron, în stare bună, un briceag cu o lamă și plăsele negre și o carte medicală "Memento medical";, de Dr. Cataescu.
În urma cercetărilor efectuate de către autorități s-a ajuns la concluzia că cererea defunctului nu poate fi clarificată, Secretariatul Regiunii recomandând biroului competent să facă propunere în sensul achitării celui în cauză a contravalorii obiectelor solicitate deoarece bunurile arestaților în perioada anilor 1948-1950 erau introduse într-o cameră de către ofițerul de serviciu și trecute într-un registru de procese verbale care nu se mai regăsește, necunoscându-se cine a preluat obiectele și ce s-a făcut cu ele, lipsind cele solicitate de către defunct.
Din selecția de documente primită nu a rezultat însă că această contravaloare a fost achitată, defunctul făcând numeroase cereri în sensul restituirii bunurilor.
În atare situație, T., în baza art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea 221/2009 a dispus restituirea contravalorii bunurilor menționate potrivit evaluării realizate de către expertul Vamoș T. respectiv a sumei de 1.150 lei, apreciind că legiuitorul a avut în vedere atât bunurile mobile și cele imobile, referirea privind imobilele restituite în temeiul Legii 10/2001 neputând duce automat la concluzia că despăgubirile vizează doar această categorie, rațiunea acesteia fiind tocmai aceea de a evita dubla restituire, atâta timp cât s-a folosit sintagma generică
"echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative";.
În baza art. 274 C. pr. civ., reținând culpa procesuală a pârâtului, l-a obligat să achite reclamantului suma de 2.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în 400 lei onorariu expert și 2000 lei onorariu avocațial, conform chitanțelor depuse și a bonului fiscal emis în data de_ de avocat Petcu Olga Vasilisia.
În ceea ce privește celelalte pretenții privind daunele morale, reclamantul a înțeles să își precizeze acțiunea doar sub aspectul petitelor care au fost analizate anterior, în urma declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C. și P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ.
Recurentul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C. a solicitat admiterea recursului si modificarea hotărârii atacate în sensul respingeri cererii de chemare în judecata.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin hotărârea atacata, instanța a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul politic al măsurii administrative aplicate antecesorului reclamantului si a obligat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să achite reclamantului suma de 1.150 lei, echivalent al bunurilor mobile confiscare antecesorului acestuia.
Critică sentința atacată sub doua aspecte:
Apreciază că în mod nelegal au fost acordate despăgubiri pentru bunurile mobile confiscate.
Pe de o parte, nu s-a făcut dovada incidenței prevederilor art. 5 lit. b) din Legea 221/2009.
În cauza nu s-a făcut dovada măsurii confiscării, nefiind prezentat nici un act de preluare a bunurilor individualizate si evaluate în cauza.
În subsidiar arată că în vederea acordării despăgubirilor materiale în temeiul Legii 221/2009, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 1л1 din acest act normativ.
Or, în cauza nu s-a stabilit daca au fost acordate sau nu despăgubiri pentru bunurile confiscate.
Pe de alta parte, din formularea art. 5 lit. b) din Legea 221/2009, care face trimitere la prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, rezulta ca bunurile confiscate avute in vedere la reglementarea acordării despăgubirilor materiale sunt exclusiv cele imobile.
In acest sens invocă Decizia 2879/_ a Înaltei Curți de C. si Justiție, prin care acesta instanța a statuat ca, din interpretarea dispozițiilor Legii 221/2009, rezulta ca despăgubirile reglementate de acest act normativ se acorda doar pentru bunurile imobile confiscare, nu si pentru cele mobile.
În ce privește onorariul avocațial, instanța avea posibilitatea de a-l cenzura raportat la valoarea despăgubirilor si munca efectiv prestata de avocat, potrivit art. 274 alin. 3, Cod procedura civilă.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul diminuării despăgubirilor stabilite în sarcina recurentului cu valoarea corespunzătoare bunurilor care nu sunt cuprinse în procesul-verbal de sechestru.
Recurentul P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ a solicitat în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 modificată prin art. XIII pct. 1 și 3 din Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor, și art. 304 pct. 9, art. 3041din Codul de procedură civilă, admiterea recursului promovat în cauză, casarea în întregime a sentinței recurate și rejudecând cauza și adoptând o nouă hotărâre judecătorească, temeinică și legală, de respingere a acțiunii civile promovate de către reclamantul M. P. -R. în baza Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că raportat la starea de fapt rezultată din actele, lucrările și probele dosarului, apreciază că hotărârea pronunțată în primă instanță este nelegală și netemeinică, din următoarele motive:
a) având în vedere că măsurile administrative din discuție se încadrează între cele enumerate expres în dispozițiile art. 3 lit. a - f din legea specială ca având caracter politic de drept, instanța de fond trebuia să respingă ca fiind lipsite de interes capetele de cerere vizând asemenea constatări. Deși este mai presus de orice îndoială natura de "măsură/modalitate de reparație morală" din perspectiva persoanelor victime ale regimului comunist și a familiilor acestora, a prevederilor art. 3 din actul normativ indicat, acest efect se produce de plin drept, prin chiar dispozițiile legii, nefiind necesară vreo "intervenție" exterioară - sub forma constatării sau în orice altă formă - din partea instanțelor de judecată sau a altor organe jurisdicționale ori administrative.
Acolo unde legiuitorul a dorit ca o astfel de constatare să se producă prin intermediul unor hotărâri judecătorești, a statuat în mod expres acest lucru, prin disp. art. 1 alin. 3, 4 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
b) în ce privește petitul de acordare a despăgubirilor bănești cu titlu de daune materiale, formulat prin completarea de acțiune de la termenul din data de_, vizând "bunurile mobile confiscate de la antecesor la data arestării sale, și care nu au fost niciodată restituite acestuia", se impunea de asemenea respingerea acestor pretenții, în considerarea faptului că respectivele bunuri și efecte personale nu au constituit în concret obiectul vreunei măsuri procesuale, administrative, sau de altă natură, având sensul juridic de confiscare aferenta și consecutivă aplicării unei condamnări sau măsuri cu caracter politic, în accepțiunea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
În realitate, probele cauzei (înscrisuri multiple) au demonstrat dincolo de orice dubiu și îndoială, faptul că bunurile solicitate de reclamant prin acțiunea de față au fost ridicate în cursul anului 1948 de la antecesorul său, de către autoritățile Direcției Regionale a M.A.I. Timișoara și apoi M.A.I. C., cu ocazia reținerii și arestării ocazionate de prinderea în flagrant în momentul în care intenționa să treacă în mod fraudulos frontiera româno-iugoslavă existentă la acea data. Bunurile de-uz personal (stilou, creion, port-țigaret, mănuși,briceag, etc.) aflate asupra persoanei reținute, trebuiau evidențiate scriptic în registre speciale, păstrate în locuri anume destinate depozitării lor, iar în final restituite proprietarului, la momentul expirării duratei arestării sau duratei executării pedepsei privative de libertate. Toate aceste operațiuni sunt valabile și sunt aplicate și în prezent la luarea oricăror măsuri preventive procesual-penale, și au doar un caracter temporar, spre deosebire de măsura confiscării, ce se dispune din raționamente distincte și este cu titlu definitiv.
Împrejurarea că în speță, operațiunile de evidențiere/păstrare/manipulare a lucrurilor în cauză fie au fost realizate în mod necorespunzător, fie s-au pierdut distrus ori furat, atât, registrele speciale cât și bunurile în materialitatea lor, nu este de natura sa confere caracter juridic de "confiscare aferenta condamnării s- au luării de măsuri administrative politice", iar ca atare nu poate constitui temei al acordării de despăgubiri bănești în baza disp. art. 5 alin. l lit. b din legea invocată.
c) ca urmare a netemeiniciei acțiunii civile promovate în cauză, în raport cu toate petitele formulate distinct, pârâtul nu putea fi obligat nici la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea reclamantului aflat în culpă procesuală.
Reclamantul M. P. -R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cale de atac, constând în onorariu avocațial.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:
Cu privire la recursul pârâtului S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C., acesta apreciază că în mod nelegal au fost acordare despăgubiri pentru bunurile mobile confiscate pentru că nu s-a făcut dovada incidentei prevederilor art. 5 lit. b) din Legea 221/2009, nu s-a făcut dovada măsurii confiscării, nefiind prezentat nici un act de preluare a bunurilor individualizate si evaluate în cauza.
C. constată că acest motiv de recurs este nefondat deoarece reclamantul a solicitat prin acțiune inițială plata unor despăgubiri morale pentru condamnarea cu caracter politic prin sentința penală nr. 715/_ pronunțată de T. Militar C. în dosar nr. 482 conexat cu 483 și 484/1949, față de tatăl său M. P., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 593/_ pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 Cod penal și pentru măsurile administrative luate față de acesta în perioada_ -_ .
Ulterior reclamantul și-a precizat acțiunea (fila 14 vol. II dosar fond) prin care solicită plata sumei de 2000 lei daune materiale pentru bunurile confiscate la data arestării tatălui său.
M. P. a încercat să treacă frontiera Jugoslaviei în noaptea de 30/31 octombrie 1948 și au fost prins (fila 93 vol. I dosar fond), fiind reținut și anchetat apoi de organele securității statului, regiunea Timișoara (fila 251 vol. I dosar fond).
La data de_ a fost arestat de organele de securitate a regiunii C. (fila 119 vol. I dosar fond) iar la 8 decembrie a fost transferat la direcția regională MAI
C. (fila 256 și 262 vol. I dosar fond), având asupra sa bunurile stilou "Pelikan"; cu peniță de aur de 14 K, un creion argint cu 4 culori, marca "Admiral";, un portfeu de piele maro cu goblin, un portmoneu din piele maro cu goblin, un port țigaret din piele neagră cu ramă metalică galbenă, o pereche de mănuși îmblănite maron, în stare bună, un briceag cu o lamă și plăsele negre și o carte medicală " Memento medical";, de Dr. Cataescu.
Prin sentința penală nr. 715/_ pronunțată de T. Militar C. M.
P. a fost condamnat pentru infracțiunile prevăzute de art. 209 și 157 Cod penal și pentru tentativă la infracțiunea (delictul) de trecere frauduloasă a frontierei făcând și aplicarea art. 267 Cod penal (fila 223 vol. I dosar fond).
Prin aceași sentința penală nr. 715/_ se dispune și confiscarea corpurilor delicte (fila 229 vol. I dosar fond), fără să se arate care sunt acestea și pentru care infracțiuni se dispune confiscarea.
Prin referatul din data de_ (fila 253 vol. I dosar fond) se propune achitarea contravalorii obiectelor ridicate la arestare, anume stilou "Pelikan"; cu peniță de aur de 14 K, un creion argint cu 4 culori, marca "Admiral";, un portfeu de piele maro cu goblin, un portmoneu din piele maro cu goblin, un port țigaret din piele neagră cu ramă metalică galbenă, o pereche de mănuși îmblănite maron, în stare bună, un briceag cu o lamă și plăsele negre și o carte medicală
"Memento medical";, de Dr. Cataescu.
Nu reiese din actele de la dosar că o astfel de plată ar fi fost făcută.
Față de cele expuse rezultă că antecesorului reclamantului i s-au confiscat bunurile mobile anterior indicate, urmare a condamnării prin sentința penală nr. 715/_, sentință prin care s-a dispus și confiscarea.
Este adevărat că reclamantul nu a cerut constatarea caracterului politic al condamnării pentru infracțiunea (delictul) de trecere frauduloasă a frontierei dar nu mai puțin adevărat este că prin sentința prin care s-a dispus confiscarea antecesorul reclamantului a fost condamnat și pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 Cod penal, și nu s-a arătat pentru care condamnare, dintre cele două, s- a dispus confiscarea.
Orice îndoială profită reclamantului, pentru că ar fi o sarcină disproporționată să i se impună reclamantului să facă dovada acum pentru care dintre infracțiuni s-a dispus confiscarea la acel moment și să facă dovada și a confiscării efective, cu toate că s-a dispusa aceasta prin sentința de condamnare, în condițiile în care confiscarea este cu atât mai abuzivă cu cât nu se încheie acte.
Prin urmare dacă prin acea sentință penală antecesorul reclamantului a fost condamnat și pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 Cod penal, condamnare care constituie de drept condamnare cu caracter politic, și prin aceași sentință s-a dispus confiscarea, iar bunurile au fost preluate de la antecesorul reclamantului, reclamantul este îndreptățit să solicite despăgubiri pentru contravaloarea bunurilor confiscate.
Relevantă este măsura confiscării, ce s-a dispus prin sentința penală nr. 715/_, că acestea chiar au fost luate de la antecesorul reclamantului cu ocazia cercetărilor penale pentru acea infracțiune, cât și faptul că acele bunuri nu au mai fost restituite antecesorului reclamantului și nu s-a plătit până în prezent nici o despăgubire iar reclamantul a cerut despăgubiri pentru bunurile confiscate urmare a condamnării cu caracter politic.
Art. 5 lit. b) din Legea 221/2009, nu face distincție între bunurile confiscate, mobile și imobile, pentru care se pot cere despăgubiri în temeiul acestei legi, ci doar exclude acordarea unei duble despăgubiri, pentru cazul în care potrivit Legii nr. 10/2001 au fost restituite bunurile sau au fost obținute despăgubiri prin echivalent.
În ce privește onorariul avocațial, instanța avea posibilitatea de a-l cenzura raportat la valoarea despăgubirilor si munca efectiv prestata de avocat, potrivit art. 274 alin. 3, Cod procedura civilă, dar, având în vedere durata procesului, volumul mare de acte depuse și volumul de muncă pe parcursul acestuia, în care s-au desfășurat o multitudine de acte procesuale, nu se justifică reducerea onorariului.
În ce privește recursul declarat de recurentul P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ acesta arată că având în vedere că măsurile administrative din discuție se încadrează între cele enumerate expres în dispozițiile art. 3 lit. a - f din legea specială ca având caracter politic de drept, instanța de fond trebuia să respingă ca fiind lipsite de interes capetele de cerere vizând asemenea constatări. Deși este mai presus de orice îndoială natura de "măsură/modalitate de reparație morală" din perspectiva persoanelor victime ale regimului comunist și a familiilor acestora, a prevederilor art. 3 din actul normativ indicat, acest efect se produce de plin drept, prin chiar dispozițiile legii, nefiind necesară vreo "intervenție" exterioară - sub forma constatării sau în orice altă formă - din partea instanțelor de judecată sau a altor organe jurisdicționale ori administrative. Acolo unde legiuitorul a dorit ca o astfel de constatare să se producă prin intermediul unor hotărâri judecătorești, a statuat în mod expres acest lucru, prin disp. art. 1 alin. 3, 4 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
C. reține că nu este lipsit de interes admiterea petitului de constatare a caracterului politic, chiar dacă nu mai este posibilă acordarea despăgubirilor pentru daune morale, deoarece partea din hotărârea judecătorească ce se pune în executare este dispozitivul, or, constatarea doar în motivele unei hotărâri judecătorești a caracterului de drept al condamnării politice ar lipsi de eficiență textele din Legea nr. 221/2009, asta mai ales în condițiile în care acest act a fost lipsit de eficiență cu privire la acordarea daunelor morale și prin urmare singura eficiență ce i se poate da în marea majoritate a cauzelor este doar această chestiune a caracterului de drept al condamnării politice.
În ce privește petitul de acordare a despăgubirilor bănești cu titlu de daune materiale, formulat prin completarea de acțiune de la termenul din data de _
, vizând "bunurile mobile confiscate de la antecesor la data arestării sale, și care nu au fost niciodată restituite acestuia", C. constată că argumentele expuse mai sus la celălalt recurs sunt valabile și pentru cel de al doilea recurs, cu privire la aspectul bunurilor mobile, confiscarea lor și acordarea despăgubirilor.
Dacă operațiunile de evidențiere/păstrare/manipulare a lucrurilor în cauză fie au fost realizate în mod necorespunzător, fie s-au pierdut, distrus ori furat, atât, registrele speciale cât și bunurile în materialitatea lor, aceste fapte sunt de natură să confere caracter juridic de confiscare aferentă condamnării.
Acest aspect rezultă fără îndoială din faptul că prin sentința de condamnare s-a dispus confiscarea, bunurile au fost efectiv preluate de la antecesorul reclamantului la data arestării pentru infracțiunea cu caracter politic pentru care a fost condamnat, nu au fost restituite vreodată, și nu s-a plătit contravaloarea lor.
Având în vedere modul de soluționare a motivelor de recurs și a petitele, soluția ce privește cheltuielilor de judecată este corectă.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. și 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe numitul recurent S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, aflat în culpă procesuală față de respingerea recursului său, să plătească intimatului M. P. -R. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 24.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. C. și, respectiv, de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva sentinței civile nr. 682 din_ a T. ui
C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească intimatului M. P. -R. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI | ||
I. -D. C. A. -A. | P. | C. | -M. CONȚ |
Red. I.D.C./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond O. C. T. - Tribunalul Cluj
GREFIER
A. -A. M.
| ← Sentința civilă nr. 69/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 4582/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
