Decizia civilă nr. 180/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 180/R
Ședința publică din 27 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător D. W.
J. ecător A. S. -T.
G. ier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul M. B. M. PRIN P. C. C., cu sediul în B. M., str. G. Ș. nr. 37, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 8826/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și la a doua strigare lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a solicitat de către recurent judecarea cauzei în lipsă - fila 4 și reține cauza spre soluționare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8826/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea reclamantului M.
B. M. PRIN P. împotriva pârâtul A. V., și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 256,32 RON reprezentând chiria aferentă perioadei aprilie 2011 - noiembrie 2011, precum și la plata dobânzii legale aferente calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 13/2011, începând cu data de_ și până la achitarea integrală. S-au anulat ca insuficient timbrate capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata contravalorii utilităților.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul
M. B. M. prin P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. V. obligarea acestuia la plata sumei de 286,89 lei, din care suma de 256,32 RON reprezintă chiria restantă pe perioada aprilie 2011 - noiembrie 2011 și suma de 30,57 RON reprezintă penalități de întârziere înregistrate până la data de _
și a celor care se vor înregistra până la data executării sentinței, obligarea pârâtului la plata sumei de 915,94 RON reprezentând consumul de apă rece facturat de către SC "VITAL" SA, obligarea pârâtului la plata sumei de 303,62 RON reprezentând consumul de apă caldă facturat de către fostul SPAPLU, obligarea pârâtului la plata sumei de 14,60 RON reprezentând consumul de curent electric facturat de către SC ELECTRICA SA, obligarea pârâtului la plata sumei de 99,38 RON reprezentând salubrizare facturată de către SC Drusal S.A, consumul de energie termică în cuantum de 156,65 RON facturat de către fostul SPAPLU.
S-a mai reținut că reclamantul a arătat că la data de_ a fost încheiat contractul de închiriere nr. 4086 cu fostul Serviciu Public de Administrare a Patrimoniului Local și Utilități B. M. pentru folosirea spațiului cu destinație de locuință situat în B. M., str. H. nr. 46A/509, termenul închirierii fiind stabilit de la data de_ până la data de_ cu posibilități de prelungire, contractul fiind prelungit de plin drept în baza tacitei relocațiuni prev. de art. 1437 Cod civil, chiria lunară a fost stabilită la valoarea de 32,02 RON/lună, scadentă la data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs. Penalitățile conform contractului de închiriere sunt de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia în care suma a devenit exigibilă. Pârâtul nu a achitat în mod constant chiria, determinând acumularea unor chirii restante și penalități aferente în cuantum de 286,89 RON, sume înregistrate până la data de_ și figurează în evidentele lor contabile cu debite restante la: consumul de apă rece facturat în temeiul Contractului de furnizare nr. 2132c/_ încheiat între fostul Serviciul Public "Administrarea Patrimoniului Local și Utilități" B. M. și SC "VITAL" SA; consumul de apă caldă facturat de către SPAPLU; consumul de energie electrică facturat de către SC ELECTRICA SA în baza Contractului de furnizare a energiei electrice nr. 7118092-2/_ ; consumul de energie termică facturat de către fostul SPAPLU, prestarea serviciului de salubrizare facturat de către SC "DR. AL" S.A., contracte ce au fost încheiate de către instituție ca urmare a prevederilor art. 34 din Legea nr. 114/1996, iar facturile emise de furnizorii de servicii au fost achitate de către instituție.
Prima instanță a reținut că între reclamant, în calitate de locator și pârât, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 4086 din_, contract prin care reclamantul a cedat începând cu_ și până la_, folosința locuinței situată în B. M., str. H. nr. 46A/509, în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 32,02 lei, chirie ce trebuia plătită până la data de
10 a fiecărei luni, pentru luna în curs, existând posibilitatea prelungirii termenului de închiriere. În art. II alineatul V s-a stipulat că în cazul în care locatarul nu plătește chiria la scadență, va plăti o penalizare de 0,10% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
De asemenea, fostul Serviciul Public "Administrarea Patrimoniului Local și Utilități" B. M. a încheiat cu SC "VITAL" SA Contractul cadru nr. 2132c/_, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, cu SC Electrica SA Contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari nr. 7118092-2/_
, cu SC Drusal SA Contractul de prestări servicii, având ca obiect salubrizarea zonei H. 46.
Instanța de fond a apreciat că prin contractul de închiriere nr. 4086 din_, reclamantul a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, scadența obligației de plată fiind stipulată până la data de 10 a fiecărei luni, pentru luna în curs, iar pârâtului îi revenea obligația de a dovedi plata chiriei și a contravalorii apei sau o cauză exoneratoare de răspundere. Cum pârâtul nu a făcut dovada plății chiriei, în temeiul art. 969 cod civil și art. 1429 pct. 2 Cod civil, a fost obligat să respecte obligația asumată prin contract, aceea de plată a chiriei aferentă perioadei aprilie 2011 - noiembrie 2011.
În ceea ce privește penalitățile acestea reprezintă, în fapt, dobânda legală care, în raporturile contractuale se datorează de la data cererii de chemare în judecată, data depunerii acesteia fiind data punerii în întârziere (art. 1079 Cod civil). În contract nu s-a stipulat că debitorul este pus de drept în întârziere, așa încât dobânda se datorează numai de la data punerii în întârziere.
În ceea ce privește cuantumul dobânzii aceasta nu a putut fi decât cel legal, întrucât penalitățile astfel cum sunt stipulate depășesc cu mai mult de jumătate dobânda legală, iar potrivit art. 9 din OG 9/2000 modificată, orice clauză prin care se depășește dobânda legală e nulă, pârâtul fiind obligat pentru neplata chiriei la scadență doar la achitarea dobânzii legale.
Capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la plata contravalorii utilităților (apă, energie, salubrizare) nu au fost suficient timbrate, deși i s-a pus în vedere reclamantului obligația timbrării acestora cu 130,21 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată. A fost achitată doar taxa judiciară de timbru în cuantum de 130,21 lei.Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu completările ulterioare, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Prima instanță s-a raportat la prevederile art. 3 (2) din OG 32/1995, modificată și la art. 9 din același act normativ, potrivit cărora "cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite dacă nu sunt timbrate corespunzător";. De asemenea, a mai reținut că potrivit art. 9 (2) din aceeași ordonanță, "cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător";, iar potrivit art. 9 alin. (2)
"în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.";
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 20 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată și a anulat ca insuficient timbrate capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la plata contravalorii utilităților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. B. M., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii formulate.
În motivarea recursului s-a învederat T. ui că recurentul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 130,21 lei însă, datorită faptului că la momentul timbrării, ca de altfel pe tot parcursul derulării procesului, nu se găseau timbre judiciare, instituția nu a fost în măsură să depună și timbru judiciar în valoare de 3 lei, fiind practic în imposibilitate obiectivă de procurare a acestora. Intenția recurentului de timbrare cu respectarea dispozițiilor date de instanță în acest sens, și în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a rezultat și din faptul că a fost achitată la termen taxa judiciară de timbru în valoare de 130,21 lei.
S-a mai invocat faptul că instanța fondului a reținut în motivarea sentinței ca fiind incidentă OG 9/2000 în ceea ce privește evaluarea penalităților, reținând că pentru neachitarea debitului principal la scadență, reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu, motiv pentru care pârâta a fost obligată la plata dobânzii legale aferente debitului, de la data introducerii cererii, întrucât în raporturile civile nu este permisă stipularea în contracte a unor penalități al căror cuantum depășește cu mai mult de 50% dobânda legală pe an, clauza respectivă fiind nulă de drept (art. 5 și 9 din OG nr. 9/2000).
Recurentul a susținut că, contractul de închiriere nr. 4086/2011 este un contract ce conține o clauză penală, prevăzută la cap II alin. 5 stipulată în contract pentru întârzierea la plată - Cod civil art. 1069. În conformitate cu dispozițiile Codului civil art. 1070, ea nu poate fi micșorată sau majorată, fiind obligatorie pentru părți.
Totodată în conformitate cu art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante - clauza de penalitate fiind stipulată la cap II alin. 5 din Contractul de închiriere nr. 4086/2011, instanța fondului nereținând ca fiind incident acest articol și intervenind în clauzele contractului, dând o altă putere și interpretare clauzelor contractuale decât cea stabilită prin art._ Cod civil.
S-a susținut că în cauză este aplicabil cap. II alin. 5 din contractul de închiriere nr. 4086/2011, respectiv penalitatea datorată de intimat este de 0,10%/zi întârziere asupra sumei datorate începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, calculată fiind până la data de_ în înscrisul Fișă personală depus la dosarul cauzei. Este o evaluarea convențională a daunelor interese, nefiind aplicabilă o evaluare legală cum a reținut instanța fondului prin sentința pronunțată.
Recurentul a mai arătat că prima instanță a reținut în motivarea sentinței că intimata este în întârziere de la data introducerii acțiunii introductive, considerând că intimata nu a fost pusă în întârziere conform art. 1088 alin. 2 Cod procedură civilă, dar prevederile art. 1079 alin. 2 Cod civil arată că debitorul este de drept pus în întârziere când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului fără a fi necesitatea de notificare. Intimata este de drept în întârziere, contractul de închiriere nr. 4086/2011 care este depus în probațiune la dosarul acțiunii introductive conține o clauză care arată data până la care trebuie făcută plata cap. II alin. 1 și mențiunea că
"neplata la termen a chiriei atrage o penalizare de 0,10%...";, acest contract având putere de lege între părțile contractante.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, T.
reține următoarele:
În ședința publică din data de_ prima instanță a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 130,21 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei, aferent capetelor de cerere vizând plata utilităților, sub sancțiunea anulării lor ca netimbrate. Cuantumul taxei de timbru și valoarea timbrelor judiciare necesar a fi aplicate au fost aduse la cunoștința reclamantului, care a depus la dosar doar ordinul de plată nr. 3095 din_ pentru suma de 130,21 lei taxă judiciară de timbru, nu și timbru judiciar.
Raportat la prevederile art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995, care fac trimitere la dispozițiile Legii nr. 146/1997, se constată că în mod legal prima instanță a anulat ca insuficient timbrate capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului la plata contravalorii utilităților.
Nu pot fi primite apărările recurentului vizând imposibilitatea procurării timbrelor judiciare, acesta având la dispoziție 3 luni pentru a depune la dosar timbrele respective, iar la atașarea dovezii de plată a timbrului judiciar reclamantul nu a făcut referire sau dovedit un atare impediment.
În ce privește penalitățile contractuale, T. reține că Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 este actul normativ aplicabil în speță, raportat la data încheierii contractului de care se prevalează reclamantul, act normativ ce reglementa dobânda legală și convențională pentru obligații bănești, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
Potrivit art. 3 din acest act normativ, dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României. În toate celelalte cazuri dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. Cât privește dobânda convențională, prevederile art. 5 stabilesc că în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, iar potrivit dispozițiilor art. 9, în aceleași raporturi, obligația de a plăti o dobândă mai mare decât cea stabilită în condițiile prezentei ordonanțe este nulă de drept.
Așadar, stipularea convențională a unor penalități de 0,10% pe zi de întârziere, conform art. II din contractul nr. 4086/2011 este contrară legii și nu poate fi salvgardată prin invocarea dispozițiilor art. 969, art. 1070 și art. 1069 din Codul civil de la 1864, care sunt norme cu caracter general.
De asemenea, dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil de la 1864 nu sunt incidente în speță, același contract evocat anterior necuprinzând clauze care să excludă, în sensul dispozițiilor legale de care s-a prevalat recurentul, necesitatea notificării. Pe cale de consecință, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că pârâtul nu a fost pus în întârziere anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
În considerarea acestor aspecte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul M. B. M. reprezentat prin P., în contradictoriu cu intimatul A. V., domiciliat în B. M., strada H. bl. 46 A apt. 509, județul M., împotriva sentinței civile nr. 8826 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
Ț. D. W. | D. | S. | -T. A. | SA |
Red.STA/_
Tred. A.S. /26 Aprilie 2013 - 2 ex
J. ecător la fond: R. D. D.
| ← Decizia civilă nr. 912/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 670/2013. Pretenții → |
|---|
