Decizia civilă nr. 414/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 414/R/2013
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C. N. PRIN P. și M. C. N. și de reclamantul M.
M. F. împotriva sentinței civile nr. 18379/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare se constată lipsa părților.
T. ul urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal efectuat în ședința publică, la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că prin încheierea de ședință din data de_ s-a dispus repartizarea aleatorie a cauzei, completul investit fiind cel de față, 2R.
Mai constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 (2) C.pr.civ., astfel, apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei, urmează a reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosarul cauzei.
T. UL
Asupra recursului de față, constată următoarele
Prin Sentința civilă 18379/_ pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei C. -N., s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active si lipsei de interes a reclamantului M. C. N.
S-a admis în parte cererea precizata formulată de reclamantii C. LOCAL AL M. C. -N. - prin primar și M. C. -N. - prin primar, in contradictoriu cu paratul M. M. F. .
A obligat pârâtul sa plateasca reclamantelor despagubiri in suma de 291,45 ron lunar incepind cu data de 1 octombrie 2009 si pina la 1 iunie 2010
S-au respins capetele de cerere privind obligarea piritului la despagubiri pentru perioada_ -_ precum si pentru zilele de 2-_ precum si cu privire la penalitati.
Pentru a pronunța această sentință, judecatoria a reținut următoarele:
Potrivit sentintei civile nr 11104/2008 a judecatoriei C. N. s-a constatat incetarea contractului nr. 61703/_ incheiat intre reclamantul M.
C. N. prin P. si parat, având ca obiect inchirierea de catre cel dintâi al imobilului situat in C. N. STR CA ROSETTI NR 13 ap 2 dispunindu-se evacuarea piritului din spatiu
Hotarirea a ramas definitiva prin decizia civila nr. 433/A/2009 a T. ULUI C. și ulterior irevocabila prin decizia civila nr 1149/R/2010 a CURTII DE APEL C.
Din adresa de la f 9 expediata la_ reiese ca pârâtului i s-a pus in vedere ca are un debit de achitat aferent perioadei_ -_ potrivit somatiei expediata la_ f10
De asemenea la data de_ pârâtul a primit fisa pentru despagubirea calculata pentru ocuparea spatiului, respectiv suma de 116,58lei/zi suma calculata incepând cu data de_ .
Din procesul verbal incheiat la_ reiese ca reclamantul M. C.
N. a preluat spatiul in discutie de la pârât deși din memoriul înregistrat la reclamanta la data de_ reiese ca pârâtul își manifestase disponibilitatea sa predea spatiul la_ .
Fata de cele de mai sus, instanta a admis în parte cererea precizata dar nu inainte de a se pronunta asupra exceptiilor lipsei calitatii procesuale active si lipsei de interes a reclamantului M. C. N. pe care le va respinge.
Retinand disp. art. 21 din L215/2001, instanta a apreciat ca unitatea teritorial administrativa justifica atât calitatea procesuala cât si interesul in promovarea cererii având ca obiect administrarea bunului aparținând domeniului public sau privat al statului.
In baza ar.t 998 cod civil a obligat pârâtul sa plateasca reclamantelor despagubiri în suma de 291,45 ron lunar începând cu data de 1 octombrie 2009 si pina la 1 iunie 2010.
Instanta a decis in acest sens, in conditiile in care este evidenta antrenarea elementelor raspunderii civile delictuale a pârâtului în cauza.
Astfel, pârâtul se face vinovat de ocuparea unui spațiu fara a deține un titlu pentru acesta, asa incât exista atât fapta ilicita, prejudiciu cât si raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu precum si vinovatie.
Insa instanta a apreciat ca pârâtul detine practic spatiul in cauza fara temei contractual numai din data de_, in conditiile în care hotarârea prin care s-a constatat incetarea contractului de inchiriere a ramas definitiva la data de_, deci de la acesta data pârâtul detine spatiul fara nici un titlu.
Cuantumul sumei pe care pârâtul o datoreaza cu titlu de despagubiri a fost comunicata acestuia f.9-10 acesta suma fiind aceea de 291,45 ron pe luna.
Instanța s-a raporta la acesta suma în conditiile in care apare ca și nelegala obligarea pârâtului la plata sumei de 116,58 lei/zi, deoarece din adresa aratata reiese ca pârâtului i-a fost comunicat cuantumul acestei despagubiri doar la data de_, apreciindu-se ca o datoreaza incepând cu data de _
Instanta a apreciat ca aceasta suma nu poate fi solicitata retroactiv de la parat, neîntrunind exigentele de previzibilitate si trasparenta .
In plus, momentul maxim pâna la care pârâtul poate fi obligat la plata sumelor de mai sus este_ in conditiile in care reiese fara putinta de tagada ca acesta si-a manifestat disponibilitatea de a elibera spatiul la aceasta data, insa a facut-o doar la_, neexistind la dosar dovada ca eliberarea la aceasta data s-a facut din culpa pârâtului, ori daca amiabil sau din culpa reclamantelor spatiul s-a eliberat la acesta data nu se justifica obligarea pârâtului la despagubiri pe perioada 2-_ .
Se vor respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtului la despagubiri pentru perioada_ -_ pentru motivele aratate mai sus, in aceasta perioada incidente fiind prevederile raspunderii contractuale, temei pe care reclamantele nu l-au mai sustinut în rejudecare precum si pentru zilele de 2-_ precum si cu privire la penalitati.
In legatura cu penalitatile ( majorarile solicitate ) temeiul lor este solicitat in baza reglementarilor fiscale in materie.
Insa, instanta a apreciat ca acestea nu au aplicabilitate in speta, raportul existent fiind unul de drept civil, asa cum si reclamantele au invederat, despagubirile solicitate având acest caracter, ori în aceste condiții este evident ca nu pot fi incidente în speta norme de natura fiscala pentru sanctionarea persoanelor rau platnice, nefiind relevant care este afectatiunea sumelor incasate cu titlu de debit principal.
Pârâtul M. M. F. a declarat recurs in termen impotriva acesteia, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamanți.
În motivare pârâtul recurent a sustinut urmatoarele motive de nelegalitate a sentintei atacate
Prin Decizia nr 412/R/2011, Tribunalul Cluj, a dispus casarea si a transmis spre rejudecare cauza, motivat de împrejurarea că instanța de fond a soluționat cauza având in vedere condițiile si termenii propuși de răspunderea civila delictuala, în pofida faptului ca reclamanții aleseseră ca temei al acțiunii lor răspunderea civila contractuala. In aceste conditii, rejudecarea cauzei in temeiul normelor ce reglementeaza raspunderea civila delictuale, echivaleaza cu schimbarea temeiului juridic al actiunii, fara a fi pusa in discutia partilor.
Decizia instanței de casare a fost limpede, in sensul ca este inadmisibila pronunțarea unei soluții judecătorești pe un alt temei juridic decât cel ales de către reclamanți, singurii care aveau acest drept. Si ca, odată ales, acest temei de drept este cel care guvernează intrega procedura de judecata.
Or, instanța de casare a sancționat în mod incontestabil acest aspect, iar nu împrejurarea ca nu a fost pusa în discuția părților aceasta schimbare. Solicită a se observa faptul ca niciunde si nicicând in cuprinsul cererii acestora nu a existat o discuție referitoare la răspunderea civila delictuala întreg procesul s-a desfășurat in jurul probațiunii legate de antrenarea răspunderii civile contractuale a acestuia, fiind indicate — expressis verbis- atât in acțiunea introductiva de instanță, cât si pe parcursul desfășurării cauzei, prin acte ulterioare, cereri si precizări, acest unic temei de drept pe care si-au susținut cererea. De altfel una din criticile cele mai importante pe care le-au adus soluției judecătorești ale sentinței inițiale, sentința nr. 12007/2010 a Judecătoriei C. -N., a fost tocmai reproșul reclamanților ca nu s-a administrat proba expertizei, care susțineau recurenții de atunci, avea darul sa stabilească - în raport de contractul dintre ei si cu observarea deciziilor interne, unilaterale ale reclamanților ( hotărâri necomunicate subsemnatului), ar fi avut darul sa probeze cuantumul despăgubirilor pe care le-ar fi datorat. Aceasta având la baza contractul ca temei, și fapta ilicita fiind ocuparea abuziva a spațiului de care se făcea vinovat.
Schimbarea temeiului juridic al actiunii a avut loc la al doilea termen de judecata in rejudecare,. Intrucat s-a opus acestei modifif=cari d eactiune, inadmisibilain aceasta etapa procesuala, instanta trebuia sa o inlature.
Critică soluția din rejudecare pe temeiul art. 304 punct 7 C. proc. civ.
Instanța fondului a pronunțat hotărârea atacata, in sensul obligării sale la despăgubiri in intervalul 1 octombrie 2009-1 iunie 2010, arătând faptul ca pentru aceasta perioada se face vinovat de ocuparea abuziva a spațiului, precizând faptul ca la aceea data, 30 septembrie 2009 a rămas definitiva sentința de constatare a încetării contractului de inchiriere. Dar a omis sa arate
faptul ca imediat ce ea a rămas irevocabila, a procedat la manifestarea voinței sale de a preda spațiul respectând sentința. Care sentința- arata in mod irevocabil- cu autoritate de lucru judecat- faptul ca datorează chirie pana la data evacuării din imobil. Așa fiind, Decizia 1149/R/2010 a Curții de Apel C., existenta la dosarul cauzei la fila 64 a dosarului Curții de Apel, a statuat irevocabil faptul ca datorează chirie pana la data evacuării. Așadar, se ajunge in situația de a se dispune in contradictoriu cu o decizie irevocabila, nefiind admisibil ca pentru intervalul 1 octombrie 2009-1 iunie 2010 sa datoreze chirie
- asa cum dispune Curtea de Apel C. prin Decizia 1149/R/2010 si sa datoreze despăgubiri pentru ocupare abuziva, asa cum dispune Judecătoria, in sentința recurata .
Arată pârâtul faptul că, critică soluția recurata pe temeiul art 304 punct 8 C. proc. civ.
Susține faptul ca instanța de fond a schimbat actul juridic dedus judecații, consecință a calificării eronate a acestuia. A avut de judecat o cauza întemeiata pe răspundere civila contractuala, asa cum statuase instanța de casare, neavând de calificat nici un fel de regim juridic aplicabil.
Urma sa se analizeze cauza prin prisma elementelor specifice acestui gen de răspundere. De altfel, doctrina si jurisprudenta a convenit fara excepție ca atunci când a existat un contract intre parti, sub nici o forma nu poate fi antrenata răspunderea civila delictuala a unui debitor. Ea se va face numai in condițiile celei contractuale.
De altfel instanța fondului nu a motivat sub nici o forma definirea faptei ilicite de ocupare abuziva a unui spațiu. In acest fel va dezvolta si motivul prevăzut la art 304 punct 9 C. proc. civ. .
Are in vedere faptul ca hotărârea pronunțata a fost data cu aplicarea gesita a legii. Aceasta presupune incongruenta normei juridice raportată la starea de fapt reținuta. Căci starea de fapt reținuta a fost greșit calificata comparativ cu exigenta normele de drept care definesc " ocuparea abuziva " ceea ce a condus judecătorul fondului să aplice o alta reglementare decât cea incidența raportului. Cum altfel s-ar putea califica susținerea instanței de fond ca la data de 30 septembrie 2009 avea calitatea de chiriaș, dator al unei chirii, iar a doua zi, la data de 1 octombrie 2009, fara sa întreprindă ceva, statutul său se schimbă în ocupant abuziv al unui imobil. Aceasta pentru simplul motiv ca la data de 30 septembrie 2009 se respinsese apelul său la cererea de obligare la vânzare si implicit se respinsese apelul său la cererea de constatare a încetării contractului de închiriere. De altfel, pana la soluționarea recursului, care s-a produs prin Decizia 1149/R/2010 din mai 2010, în soluție irevocabila, actualii intimați M. Ciuj-N. si C. local nu puteau solicita evacuarea sa în baza unei soluții care nu era irevocabila.
Cu referire la despăgubirile solicitate, apreciază ca reclamanții nu au arătat care este caracterul acestor despăgubiri, si cum au procedat la evaluarea acestora. Este cunoscut faptul ca exista doar trei metode de evaluare a prejudiciului. Reclamanții nu au precizat care a fost evaluarea care a condus la stabilirea despagubirilor. Cea convenționala nu-si găsește aplicabilitatea, căci asa cum a arătat, nu exista o astfel de clauza, evaluarea judiciara nu s-a făcut, rămânând așadar doar cea legala. Insa in cadrul evaluării legale având ca obiect suma de bani, trasaturile specifice despăgubirilor nu s-au aplicat. Nu s-a ținut cont nici de echivalent al prejudiciului, care nu poate fi decât dobânda legala si că ea este datorată doar din ziua chemării in judecata, nefiind suficienta notificarea prin executor.
Toate cele arătate, conduc la ideea ca, in speța, in mod arbitrar si abuziv, o parte contractata a stabilit înlocuirea la un moment dat a obligației sale contractuale chiria, cu o alta prestație infinit mai împovărătoare, despăgubiri, stabilite - asa cum a arătat unilateral si abuziv. Aceste despăgubiri, acoperite
sub mantia unor hotărâri de Consiliu, nu sunt, si nu pot fi aplicabile in cazul unor incidente contractuale.
Ocuparea imobilului chiar dupa expirarea termenului d einchiriere a contractului de inchiriere nu poate fi socotita abuziva, caci prin Decretul Lege 24/1990 se defineste aceasta notiune drept ocuparea locuinței inainte de incheierea contractului de inchiriere asupra locuinței. De aceea, orice alta interpretare, prin extindere, a înțelesului termenului de ocupare abuziva, reprezintă un adaos la lege, procedura inadmisibila intr-un stat de drept. Mai mult, prin Decizia Civila 768/R/22 martie 2006 a Curții de Apei C., in Dos. 3049/2005, deci ulterior încetării raporturilor de munca al acestuia, din 1 februarie 2006, in soluție irevocabila, Curtea de Apel C. constată intervenirea tacitei relocatiuni asupra imobilului in litigiu. Ori, toate elementele prezentate, fac inutila orice discuție pe marginea unei ocupări abuzive a suprafeței locative.
Despre o ocupare abuziva s-ar putea vorbi in situația in care, ar fi ocupat locuința după ce s-a pronunțat instanța cu privire la constatarea încetării contractului si la evacuarea sa. Abia din acest moment se poate vorbi despre ocupare abuziva. Căci până în acest moment, ne găsim in situația unui litigiu între părți, in derularea unui contract, generat de interpretarea abuziva făcuta de o parte.
Dar, imediat după pronunțarea Deciziei Civile 1149/R/12 mai 2010, prin adresa înregistrata sub numărul 112068/45 din 25 mai 2010, s-a adresat pârâtului, solicitându-i participarea la predarea posesiei apartamentului, fapt pe care instanța de rejudecare îl reține. Abia în acest moment s-a constatat încetarea contractului de închiriere de către instanța, în acord cu prevederile Legii 114/1996 a locuinței, și s-a dispus evacuarea acestuia din imobil. Pănă la acest moment datorează, asa cum Legea 114/1996 obliga, chirie, iar nu despăgubiri, însăși cuprinsul deciziei irevocabile a stabilit, respectiv obligația acestuia de a achita chirie. Susține ca o soluție contrara ar conduce la contrarietate de hotărâri, cât timp una statuează irevocabil obligația sa de a plați chiria, iar o alta ar stabili obligația de plata de eventuale despăgubiri. Acesta a fost momentul când, prin semnătura de primire, cu confirmarea datei de 3 iunie 2010, reclamanta îi comunica o adresa, nr 95779/452.40/_, prin care: "îi aduce la cunostiinta ca urmează sa achite o suma de 2 lei/mp/zi, stabilita de aceștia, din nou retroactiv, unilateral si arbitrar, de la data de_ ";.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs reclamanții C. local al municipiului C. -N. și M. C. -N.
, solicitând admiterea prezentului recurs, cu consecința modificării sentinței recurate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata si precizata, cu obligarea intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
În motivare reclamanții recurenți arată faptul că în considerentele hotărârii recurate, instanța de judecata a retinut în mod greșit ca intimatul- parat deține spațiul in cauza fara temei contractual numai de la data de_, in condițiile in care hotărârea prin care s-a constatat incetarea contractului de inchiriere a rămas definitiva la data de_ .
Astfel, se poate obseva ca instanța de judecata a procedat la o greșita analiza si interpretare a sentinței civile nr. 11104/2008 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosarul nr._, prin care s-a constatat încetarea contractului de închiriere nr.38115/_ având ca obiect închirierea apartamentului nr.2 situat in C. -N., str. C.A. Rosetti, nr.13, contract accesoriu la contractul individual de munca al intimatului-parat.
În hotărârea judecătoreasca menționata mai sus, instanța de judecata a retinut că " …raporturile de munca dintre parti au incetat la data de 1 februarie 2006, când contractul individual de munca al paratului a incetat conform
prevederilor art.55 lit.b) din Legea nr.53/2003, prin acordul părților, urmează ca si contractul de închiriere incheiat de parti in condițiile tacitei relocatiuni cu privire la imobilul in litigiu a incetat la aceeași data, fara a fi necesara denunțarea unilaterala a contractului [...]".
Prin urmare, intimatul-parat a deținut pana la data de 1 februarie 2006 locuința de serviciu in baza contractului de inchiriere nr.38115/_, după aceasta data fiind incidența in speța, răspunderea civila delictuala a acestuia.
In conformitate cu prevederile H.C.L.nr.24/_ privind plata unor despăgubiri pentru ocuparea abuziva a locuințelor fond de stat s-a stabilit in sarcina intimatului-parat obligația de plata a despăgubirilor in cuantum de 291,45 lei/luna, calculate pentru perioada_ -ianuarie 2010, conform fisei de daune nr.1394/451/_, iar in conformitate cu prevederile H.C.L.nr.48/2010 cuantumul despăgubirilor s-a majorat la suma de 116,58 lei/zi, calculata pentru perioada_ -_, conform fisei de daune nr.95779/452.40/_ .
In ceea ce privesc despăgubirile datorate de intimatul-parat pentru perioada_ -_, instanța de judecata a stabilit în mod greșit cuantumul acestora la suma de 291,45/lunar, motivând ca obligarea intimatului-parat la plata sumei de 116,58 lei/zi, incepand cu data de_ apare ca si nelegala deoarece cuantumul acestei despăgubiri i s-a comunicat intimatului doar la data de_ .
Conform art.2 din H.C.L.nr.48/_ despăgubirile prevăzute la art.l al hotărârii ( 2 lei/mp/zi= 116,58 lei/zi) se stabilesc de la data constatării ocupării fără forme legale a imobilului, prin proces-verbal de constatare, in baza unei fise de calcul.
Faptul ca noul cuantum al despăgubirilor a fost adus la cunoștința intimatului-parat doar la data de_, nu prezintă relevanta asupra datei de la care se stabilește si aplica cuantumul majorat al despăgubirilor, acestea fiind percepute in cuantum modificat prin efectul HCL nr.48/_ si nu al acordului de voința al intimatului-parat.
Referitor la obligarea intimatului-parat la plata despăgubirilor pentru perioada 2-3 iunie 2010, apreciază reclamanții ca intimatul-parat a ocupat locuința in litigiu pana la data de_, conform procesului verbal de predare- primire a locuinței si in consecința pana la aceasta data datorează despăgubiri pentru lipsa de folosința a locuinței in litigiu, proprietatea acestora.
Totodată, instanța de judecata a respins în mod greșit penalitățile de întârziere, motivat de faptul ca sunt solicitate in baza reglementărilor fiscale in materie, despăgubirile solicitate având caracter civil.
Creanța principala reprezentând despăgubiri pentru folosirea fara nici un titlu a unui imobil proprietatea lor, are natura unui venit la bugetul local si implicit la bugetul general consolidat, fiind creanța bugetara.
In acest sens, art.26 alin.10 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, arata ca veniturile la bugetul local al municipiilor, orașelor si comunelor se stabilesc prin anexa nr.I din aceasta lege.
În anexa nr.I CAP.II A. din Legea nr.273/2006 la pct.l.c), pct. 9.e) si la pct.ll lit.f, se arata ca sunt venituri la bugetul local al unui municipiu si veniturile realizate din utilizarea bunurilor acestuia, precum si orice alte venituri din proprietate, precum si orice venit cu titlu de despăgubiri.
Creanța pretinsa in speța de către subscrisii recurenti-reclamanti, reprezintă o despăgubire pentru folosința fara drept a unui bun proprietatea M.
C. -N., dar poate fi încadrat si ca un venit din proprietate sau o taxa pentru utilizarea bunurilor, câtă vreme în cauza s-a pretins o suma constând in taxa stabilita în acest sens prin HCL nr.24/1999 si HCL nr.48/2010.
Art.2 din Legea nr.500/2002 a finanțelor publice definește bugetul general consolidat ca fiind ansamblul bugetelor, componente ale sistemului
bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un întreg. In același text de lege, se arata ca prin sistem bugetar se înțelege sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele" prevăzute la art.l alin.2 si bugetele locale.
Din coroborarea acestor texte de lege, rezulta în mod neechivoc ca si veniturile din speța sunt venituri la bugetul general consolidat, altfel spus venituri bugetare.
Din interpretarea coroborata a art.1 alin.2 si alin.3 si art.2 din Codul de procedura fiscală, rezulta ca acest cod se aplica pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in măsura in care prin lege nu se prevede altfel, deci el se aplica si veniturilor din speța in măsura in care prin lege nu se dispune altfel.
In prezent nu exista nici o alta prevedere legala care sa dispună altfel, respectiv sa prevadă expres aplicarea unei alte majorare de intarziere pentru aceasta categorie de venituri bugetare, astfel ca si sumelor din speța li se aplica majorările de întârziere prevăzute de Codul de procedura fiscala si pretinse in speța, pentru perioada_ -_ .
Totodată, apreciază caăo derogare de la regimul de drept comun al oricărei creanțe bugetare respectiv de la prevederile cuprinse in Codul de procedura fiscala trebuie sa fie expresa si nu dedusa pe cale de interpretare, întrucât numai printr-o prevedere legala expresa se poate institui o excepție care justifica un regim juridic diferențiat pentru diferite categorii de venituri bugetare.
La data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului pârât
, solicitnd instanței respingerea recursului declarat de reclamanții recurenți.
În motivare arată faptul că față de recursul declarat de către M. C. -
N., în principal solicită a se constata nulitatea acestuia, raportat la imprejurarea ca acesta nu exista. Din lecturarea dosarului a constatat faptul ca, deși în antet se face vorbire despre calitatea de recurent a M. C. -N.
, acesta nu este semnat si ștampilat de către reprezentanții acestuia. Asemeni oricărei persoane juridice, chiar de drept public, valabilitatea oricărui înscris emanate de la acesta trebuie sa poarte semnătura persoanelor îndrituite a o reprezenta, precum si ștampila unității. Or, in cauza întâlnim numai stampila
C. ui local.
Fata de recursul declarat de către C. local C. -N., solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat. Critica recurentului este întemeiată pe art. 304 punct 9 Cod Proc civ, fără să se arate teza avută în vedere, respectiv lipsa temeiului legal sau încălcarea /aplicarea greșita a legii. In esența, a identificat critica legata de faptul ca instanța de rejudecare nu a constatat corect data de la care se angajează răspunderea sa delictuala, urmare a soluționării Dos._ al Judecătoriei C. -N., precum si ignorarea de către instanța de rejudeare a împrejurării ca destinația finala a sumelor era venit bugetar, cu consecința caracterizării despăgubirilor solicitate drept creanța bugetara.
Or; recurenta nu arata faptul ca Dos_ al Judecătoriei C. -N., soluționat irevocabil prin Decizia 1149/12 mai 2010 a statuat cu autoritatea lucrului judecat - constatarea încetării contractului său de locatiune; precum si faptul ca acesta datorează chirie până la evacuarea efectiva din spațiu. Textul hotărârii irevocabile nu vorbește despre nici un fel de despăgubiri, asa încât orice dispoziție contrara, ar duce la contrarietate de hotărâri.
De altfel, orice susținere referitoare la încetarea contractului de "închiriere la data de 1 februarie 2006 nu mai poate fi pusa in discuție, deoarece la data de 22 martie 2006, Curtea de Apel C. in Dos. 3049/2005, prin Decizia 768/R/22. Martie 2006 a constatat intervenția tacitei relocatiuni
asupra imobilului. De altfel ulterior, recurenții au încasat chirie asupra imobilului, pana in martie 2008, când au refuzat încasarea in continuare.
Prima referire la răspunderea delictuala a apărut în susținerile recurenților abia la cel de-al doilea termen al rejudecarii fondului, la 1 martie 2012, când au realizat probabil, că este mai convenabil acest temei al răspunderii civile. Aceasta însă este o procedura inadmisibila, pe de o parte pentru instanța, care în rejudecare este ținuta sa respecte dispoziția instanței de casare - care a statuat obligația de a se judeca cauza în condițiile răspunderii contractuale, iar pentru reclamant apare ca inadmisibilă solicitarea de modificare a acțiunii în rejudecare, si aceasta la cel de-al doilea termen al rejudecarii.
Susținerea recurenților conform căreia, in baza HCL 24/_ s-a stabilit in sarcina acestuia obligația de plata a despăgubirilor pentru ocuparea abuziva a imobilului, solicită a o înlătura, căci sub nici o forma nu este aplicabila raporturilor dintre ei.
Cu referire la prejudiciul acestora, condiție a angajării răspunderii - indiferent ca este contractuala sau convenționala, susținerile recurenților referitoare la opozabilitatea, transparenta si modul de calcul al despăgubirilor solicitate, arată faptul ca în mod nereal, susține - si aceasta în repetate rânduri
- ca ar fi însușit fisa de despăgubiri pentru ocupare abuziva.
Acest aspect este nereal, căci niciodată, dar absolut cu nici un prilej nu i- a fost comunicata o astfel de fisa de daune. Arată faptul că nu a însușit un astfel de punct de vedere al reclamanților.
Referirile substanțiale ale recurenților, fata de catalogarea sumelor pretinse, ca fiind parte viitoare ale bugetului general consolidate, deci venituri bugetare, apreciază ca nu sunt relevante in cauza. Sustine aceasta raportat la împrejurarea ca, față de statutul acestora, nici nu exista alt gen de venituri, căci orice suma s-ar incasa de către municipalitate, reprezintă venit bugetar, parte a bugetului consolidat. Obligațiile stipulate in legile fiscale privesc urmărirea si executarea de către administrațiile locale ale bugetelor, modul de formare, iar nu raporturile civile dintre aceștia și o persoana fizica. Pana la urma contractul de inchiriere este încheiat între doua parti egale juridic, având contractul drept lege a pârtilor, iar nu raporturi guvernate de dreptul fiscal, unde recurenții au un statut privilegiat izvorât din legi speciale.
Analizand sentinta prin prisma motivelor si apararilor invocat,si a dispozitiilor legale incidente,T. ul constat netemeinicia recursurilor declarate in cauza,avand in vedere urmatoarele considerente
Prin prrecizarea de actiune inregistrata la dosar la data de 1 martie 2012, reclamantii C. Local al M. C. -N. si municipiul C. -N. si-au precizat actiunea aratand ca temeiul dispozitiilor lor il constituie art 998 Cod.Civ. ce reglementeaza raspunderea civila delictuala (fila 30 dosar).
La termenul la care i-a fost comunicata aceasta precizare de actiune
,paratul recurent a solicitat un termen in vederea studierii acesteia.
La termenul din 10 mai, acordat de instanta la solicitarea paratului,acesta a aratat ca se opune admiterii precizarii de actiune.Din modalitatea in care este consemnata aceasta sustinere instanta intelege ca paratul s-a opus admiterii pretentiilor din precizarea de actiune si nu ca s-ar fi opus formularii acestei precizari de actiune.Opozitia paratului la modificarea actiunii este formulata doar in cuprinsul concluziilor scrise.
Potrivit art.132 Cod.Pr.Civ la prima zi de infatisare instanta va putea da reclamantului un termen in vederea modificarii actiunii.
modificarea actinii poate fi facuta si ulterior primei zile de infatisare, in lipsa opozitiei partii adverse. Aceasta opozitie a partii adverse trebuie sa aiba loc de indata, si anume la termenul la care a fost formulata modificarea de actiune.
In cazul in care opozitia paratului nu survine in timp util, in virtutea dispozitiilor art.103 Cod.Pr.Civ. paratul este decazut din dreptul de a invoca tardivitatea modificarii actiunii.
In speta paratul nu a invocat tardivitatea modificarii actinuii in termenul procedural, astfel incat el este decazut din dreptul de a o mai invoca .
In aceste conditii instanta de fond s-a socotit in mod corect investita cu solutionarea actiunii reclamantilor intemeiata pe raspunderea civila delictuala In concluzie, apreciem neintemeiate criticile paratului recurent referitoare
la depasirea de catre prima instanta a limitelor investirii sale si luarea in considerare a modificarii de actiune.
Ocuparea abuziva a unui imobil are semnificatie de ocupare in lipsa unui titlu locativ,fiind astfel lipsit de relevanta daca ocuparea are loc inainte de incheierea contractului de inchiriere sau dupa incetarea contractului de inchiriere si manifestarea expresa a locatarului in sensul de a obtine returnarea bunului.
Din momentul in care termenul inchirierii a expirat ,iar reclamantii au solicitat paratului restituirea imobilului, paratul nu a mai detinut titlul locativ,iar ocuparea imobilului de catre acesta este abuziva.
Instanta a dispus obligare paratului recurent la plata despagubirilor pentru ocuparea abuziva a imobilului incepand cu data de 1 octombrie 2009 adica ziua imediat urmatoare pronuntarii deciziei civile nr.433/a/2009 din 30 septembrie 2009 a T. ului C. prin care a fost respins apelul declarat de parat impotriva sentintei civile nr.11104/2008 al J. i C. -N. prin care s- a constat incetarea contractului de inchiriere asupra imobilului din litigu si s-a dispus evacuarea paratului. Prin respingerea apelului sentinta a devenit definitva si executorie.
In cuprinsul deciziei civile nr.1149/r/2010 Curtea de Apel nu a retinut ca ceea ce datoreaza paratul este chiria si nu o despagubire pentru ocuparea abuziva a imobilului,ci instanta de recurs a facut referire la chirie,in contextul analizarii motivului de recurs invocat de paratul M. care a apreciat in acel litigiu ca pretentia C. ui Local la plata chiriei arata intentia acesteia de a mentine in continuare locatiunea.La acest motiv de recurs curtea a raspuns ca aceasta sustinere este neintemeiata intrucat potrivit dispozitiilo art 25 legea 114/1996 paratul ar datora aceasta chirie in baza legii pana in momentul evacuarii. Nu a transat insa problema chiriei datorata, astfel incat nu rezulta nici o contrarietate intre considerentele retinute de Curtea de Apel si hotararea ce face obiectul controlului in dosarul de fata.
Ocupand abuziv imobilul proprietatea reclamantului M. C. -N., paratul a cauzat acestuia un prejudiciu constand din echivalentul lipsei de folosinta, prejudiciu pe care este dator sa-l acopere in temeiul dispozitiilor art 998 Cod.Pr.Civ. Suma pretinsa cu titlul de despagubire in suma de 291,45 lei lunar se inscrie in limita prejudiciului cauzat,caci in mod cert daca ar fii avut folosinta imobilului ocupat abuziv de parat reclamantul ar fi fost in masura sa obtina de pe urma imobilului o chirie la nivelul sumei pretinse.
Celelalte critici formulate de parat se circumscriu motivelor deja analizate, astfel incat nu le vom relua.
Pentru motivele aratate recursul paratului a fost apreciat nefondat si urmeaza sa fie respins ca atare.
Recursul reclamantilor a fost apreciat de asemenea neintemeiat.
Desi contractul de munca al paratului a incetat la data de 1 februarie 2006,ulterior acestui moment a operat tacita relocatiune, astfel cum s-a retinut in decizia 758/a/2005 a T. ului C. .
In cazul tacitei relocatiuni, un contract de inchiriere afectat de termen devine un contract de inchiriere pe durata nedeterminata, insa celalalte clauze ale conventiei raman neschimbate in lipsa unui alt acord al partilor. Incetarea
contractului de inchiriere a fost constatata prin sentinta civila 11104/2008 a J. i C. -N., ramasa definitiva la data de 30 septembrie 2009 prin respingerea apelului.
Pana la aceasta data, fiind in fiinta contractul de inchiriere, reclamantii nu pot pretinde despagubiri pentru ocuparea abuziva ci chiria contractuala.In ceea ce priveste sumele pretinse ulterior datei de 1 septembrie 2009.
Suma lunara datorata cu titlu de despagubire nu poate fii la nivelul pretins de reclamanti, intrucat este exagerata, in mod vadit mult peste prejudiciul ce i-a fost cauzat prin lipsirea de folosinta.
Imprejurarea ca nivelul despagubirii per zi de ocuparea abuziva a fost stabilit prin hotarare de consiliu local este lipsit de relevanta, caci raportul de drept dedus judecatii este unul de natura civila nu unu de natura administrativa. Pretentia fiind intemeiata pe raspunderea civila delictuala, despagubirea nu se poate situa decat in limitele prejudiciului cauzat, nici mai putin,dar nici mai mult. Ori suma de aproximativ 3450 de lei cat rezulta pe luna aplicand despagubirea stabilita pe zi, este mult peste chiria ce ar putea fi obtinuta pe piata imobiliara.
Nu este intemeiata pretentia reclamantilor de obligarea a paratului la plata despagubirilor pana in data de 3 iunie 2010 cand a fost preluat imobilul, cata vreme paratul si-a manifestat dorinta de a preda imobilul inca din data de 1 iunie 2010iar intarzierea de doua zile nu ii este imputabila.
Pretentia recurentului la plata dobanzilor fiscale este neintemeiata, deoarece ,asa cum am aratat, raportul juridic este unul de natura civila,nu de natura fiscala care sa justifice stabilirea dobanzilor fiscale.
Referirile substanțiale ale recurenților, fata de catalogarea sumelor pretinse, ca fiind parte viitoare ale bugetului general consolidate, deci venituri bugetare, apreciază ca nu sunt relevante in cauza. Sustine aceasta raportat la împrejurarea ca, față de statutul acestora, nici nu exista alt gen de venituri, căci orice suma s-ar incasa de către municipalitate, reprezintă venit bugetar, parte a bugetului consolidat. Obligațiile stipulate in legile fiscale privesc urmărirea si executarea de către administrațiile locale ale bugetelor, modul de formare, iar nu raporturile civile dintre aceștia și o persoana fizica. Pana la urma contractul de inchiriere este încheiat între doua parti egale juridic, având contractul drept lege a pârtilor, iar nu raporturi guvernate de dreptul fiscal, unde recurenții au un statut privilegiat izvorât din legi speciale.
Pentru motivele aratate, retinand dispozitiile art 312 alin.1 Cod.Pr.Civ. recursurile declarate in cauza vor fi respinse ca nefondate pastrandu-se in intregime hotararea atacata.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL
M. C. N. PRIN P. și M. C. N. și de reclamantul M. M.
împotriva sentinței civile nr. 18379/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE,
C. -A. C.
JUDECĂTOR,
-V. B.
JUDECĂTOR,
V. G.
GREFIER,
B.
D.B. 12 Aprilie 2013
Red. CB/dact CB _
| ← Decizia civilă nr. 1078/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 912/2013. Pretenții → |
|---|
