Decizia civilă nr. 21/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 21/2013 Ședința publică din 09 ianuarie 2013 Completul compus din:
Președinte: I. D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte tribunal
Grefier: C. P. E.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta K. J., cu domiciliul ales în C. -N., str. N., nr. 2, ap. 23, județul C., împotriva sentinței civilă nr. 3927 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 08 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 3927 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta K. J., în contradictoriu cu pârâta Parohia R. D. N. Z., privind obligarea pârâtei la a nu efectua nicio lucrare de construire pe terenul situat în Z., strada Simion B. nr. 40/A, județul Sălaj, înscris în CF nr. 2501 Z., nr. top. 1872/1/1/1/b/1, lucrare autorizată prin autorizația de construire nr. 323/_, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ * al T. ui Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea sa, reclamanta K. J. a chemat în judecată pârâta Parohia
D. N. Z., solicitând instanței ca prin hotărârea care o va pronunța să oblige pârâta să nu efectueze nicio lucrare de construire pe terenul situat în Z., strada Simion B. nr. 40/A, județul Sălaj, înscris în CF nr. 2501 Z., nr. top. 1872/1/1/1/b/1, lucrare autorizată prin autorizația de construire nr. 323/_, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ * al T. ui Sălaj.
1
Pârâta Parohia R. D. N. Z. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. S-a arătat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile art. 581 Cod procedură civilă.
Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, prin raportare la situația de fapt existentă în cauză s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 581 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială este condiționată de îndeplinirea cumulativă a mai multor cerințe și anume: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Aceste măsuri, sunt în principiu, limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului.
În principiu, o obligație de a face nu poate fi dispusa prin ordonanță președințială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate. În caz contrar, s-ar ajunge la rezolvarea fondului procesului, trecând peste caracterul provizoriu și de protecție a dreptului pe care îl are aceasta procedură.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, "dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii";. Ca atare, chiar dacă reclamantei i-ar fi restituit acest imobil în natură, s-ar subroga în drepturile vechiului concedent, contractul de concesiune fiindu-i opozabil.
Raportat la aceste aspecte, nici condiția de admisibilitate vizând prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara altfel, nu este îndeplinită.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță, astfel cum a fost formulată.
Criticile recurentei vizează următoarele:
Reclamanta a formulat cerere de restituire în natură a terenului pe care pârâta a edificat lăcașul fără însă a primi vreun răspuns, astfel că a formulat acțiune civilă în justiție, în baza Legii nr. 10/2001, în curs de soluționare.
Recurenta evocă textual dispozițiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/82001, menționând că deși a înștiințat pârâta despre procesul pendinte, totuși aceasta a demarat lucrările de construire, efectuând lucrări de construire de săpare a fundației.
Edificarea unei construcții pe terenul ce face obiectul acțiunii în revendicare ar avea consecințe grave și prejudiciabile pentru ambele părți, în situația în care fondul litigiului s-ar soluționa favorabil și în mod irevocabil în favoarea
2
reclamantei recurente, îndeplinite fiind astfel condițiile impuse de art.581 Cod procedură civilă.
Mai învederează recurenta că va demara și procedurile pentru suspendarea, respectiv anularea autorizației de construire, care sunt însă anevoioase, singura procedură rapidă pentru a stopa abuzul intimatei fiind ordonanța președințială.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea recursului și invocă în apărarea sa faptul că cererea reclamantei formulate în baza Legii nr. 10/2001 a fost respinsă de Tribunalul Sălaj prin hotărârea pronunțată la_ precum și împrejurarea că este beneficiara unui contract de concesiune încheiat în anul 1997.
Recursul de față este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Verificând aparența dreptului pretins de către reclamanta recurentă, se constată că anterior adoptării Legii nr. 10/2001 pârâta a dobândit concesiunea asupra terenului pentru care reclamanta a formulat cerere de restituire în anul 2010, începând edificarea unei construcții pentru care deține autorizație de construire.
Nu există prin urmare argumente de fapt și de drept care să conducă la concluzia că s-ar impune oprirea acestor lucrări în așteptarea rămânerii irevocabile a unei hotărârii judecătorești cu privire la teren prin raportare și la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 10/2001, corect evocate în considerentele hotărârii.
Se constată, pentru cele ce preced, că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul de față să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta K. J., împotriva sentinței civile nr. 3927 din 17 octombrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D., D. G. K. M. C. P. E.
Red. ID/_ / dact. ECP/_ /2 ex./jud. fond.D. U. E. R.
3
| ← Sentința civilă nr. 176/6. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 113/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
