Decizia civilă nr. 165/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 165/R
Ședința publică din 20 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
J. ecător: Ț. D.
G. ier: O. V.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenții Rad S. și Rad I., ambii cu domiciliul în S. de Sus, nr. 1064, județul M. împotriva sentinței civile nr. 702 din_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta Rad I. și intimatul D. I., lipsă fiind recurentul Rad S. și intimații D. I. și C.
A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de_ întâmpinare din partea intimaților D. I., D. I. și C. A. .
Recurenta Rad I. depune la dosar un înscris intitulat "precizări";.
Instanța, în ședință publică, conform art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 298 și 316 Cod procedură civilă înmânează un exemplar al precizărilor depuse de recurenta Rad I. intimatului D. I. .
Intimatul D. I. arată că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul precizărilor comunicate la acest termen.
Recurenta Rad I. arată că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării.
Instanța pune în discuție, raportat la prevederile art. 129 Cod procedură civilă, dacă sunt cereri în probațiune de formulat.
Recurenta Rad I. învederează instanței că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
Intimatul D. I. arată că nu înțelege să formuleze cereri în probațiune.
T. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Recurenta Rad I. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris. Învederează instanței faptul că este în vârstă, are 65 ani, iar soțul său 70 ani și nu au acces la imobilul unde locuiesc. În lipsa acestei căi de acces nu are posibilitate de a transporta hrana și apa pentru animale cu vehicule. De asemenea arată că, drumul de acces care face obiectul litigiului este utilizat de peste 100 de ani.
Intimatul D. I. solicită respingerea recursului. Învederează instanței faptul că, părțile s-au judecat timp de 5 ani pentru servitute de trecere în prezent existând o sentință definitivă și executorie. Prezenta cauză este al 7-lea dosar având ca obiect ordonanță președințială, iar în prezent a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dragomirești o a 8 cerere, cu același obiect, respectiv ordonanță președințială. Arată că recurenții au o cale de acces peste terenul deținut de sora recurentei Rad I. .
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza spre soluționare.
T. ,
Deliberând asupra recursului civil de fata constata următoarele:
Prin Sentința civila nr. 702 pronunțată la data de 5 decembrie 2012 de Judecătoria Dragomirești in dosarul nr._, a fost respinsa cererea formulata de Rad I. si Rad S. având ca obiect ordonanța președințială.
Pentru a pronunța aceasta hotarare s-a retinut ca prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._, reclamanții au chemat în judecată pe pârâți și au solicitat instanței să constituie în favoarea lor un drept de servitute de trecere în tot timpul anului cu atelaje, autovehicule și cu piciorul peste terenul proprietatea acestora din urmă la gospodăria primilor.
În urma administrării și analizării probelor de la dosar, inclusiv a unei expertize judiciare s-a pronunțat sentința civilă nr. 215 la data de 18 martie 2010 prin care s-a admis acțiunea și s-a stabilit dreptul de trecere al reclamanților.
Împotriva sentinței s-a declarat apel de către pârâtul D. I., care prin decizia civilă nr.18/A/_ a Tribunalul Maramureș a fost admis, sentința a fost schimbată în sensul că acțiunea reclamanților a fost respinsă în totalitate.
În considerentele deciziei s-a arătat de către instanța de judecată că nici unul dintre pârâți nu este proprietar al terenului asupra căruia se dorește a se constitui dreptul de servitute. Acesta este un drept real dezmembrământ al dreptului de proprietate cu privire la care nu se poate dispune decât în contradictoriu cu proprietarul bunului, care este un terț, nechemat în judecată.
Reclamanții Rad S. și I. au declarat recurs împotriva deciziei, însă Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.1566/R/_ au constatat că acesta este nul, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art.304 C.proc.civ.
În consecință, pe fond problema servituții de trecere ridicată de către reclamanți a fost soluționată definitiv și irevocabil prin cele trei hotărâri.
În speță, reclamanții susțin că pârâții au pus un gard astfel că au blocat calea de acces cu privire la care s-au judecat, așa cum s-a reținut mai sus, iar ei cer ridicarea gardului și obligarea pârâților ";să le permită trecerea pe drumul de acces către locuință și de la locuință în drumul public";.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 581 din C.proc.civ. instanța poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru repararea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Textul stabilește două din condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, din care rezultă și cea de a treia condiție, măsura luată să nu prejudece fondul.
În practica judiciară s-a considerat admisibilă calea ordonanței președințiale care, deși nu conduce la luarea unei măsuri definitive urmărește înlăturarea unui abuz.
Speța de față nu întrunește aceste condiții.
Având în vedere modul în care a fost formulată cererea reclamanții solicită de fapt luarea unei măsuri permanente în sensul ridicării gardului și a obligării pârâților să le permită trecerea pe drumul de acces. S-a considerat că nu s-a indicat existența vreunui dosar pe rolul instanței și nu s-a cerut soluționarea cererii de ordonanță în mod vremelnic până la o soluție pe fond.
De altfel, nici nu s-a indicat care este acea perioadă până la care să se permită trecerea, ci pur și simplu s-a făcut o cerere care să rezolve problema definitiv.
Totodată instanța reține că în situația în care s-ar admite această cerere ar prejudeca sau chiar ar judeca pe fond servitutea de trecere, încălcându-se astfel cea de-a treia condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Cu toate că urgența este dovedită prin necesitatea accesului la locuință, instanța nu va putea soluționa favorabil cererea, ținând seama de hotărârile menționate mai sus. Prin intermediul acestora servitutea de trecere a fost blocată datorită faptului că pârâții nu sunt proprietari de CF.
De altfel această instituție de drept pun persoanele într-o situație disperată ca urmare a faptului că nu s-au făcut înscrierile corespunzătoare în cărțile funciare în perioada de dinainte de 1989.
Față de considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzută de art.581 C.proc.civ., a caracterului vremelnic și a neprejudecării fondului cauzei, instanța urmează să respingă atât cererea, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri, in termen legal a fost declarat recurs de către reclamanții Rad S. si Rad I. .
În motivarea recursului declarat s-a arătat că obiectul dosarelor nr._ al Judecătoriei Dragomirești, al T. ui M. și al Curții de Apel C. l-a constituit faptul că pârâții au închis drumul de acces către locuința reclamanților, acesta fiind singurul drum de acces. În dosarele respective, pârâții au fost obligați să permită trecerea în tot cursul anului cu picioarele și cu atelajele și să ridice gardul construit în drum.
S-a mai susținut că nu există nici un document potrivit căruia să se facă dovada că drumul respectiv a aparținut reclamanților sau pârâților.
Din acest punct de vedere s-a susținut că terenul ce aparține reclamanților are caracter de loc înfundat și constituie calea de acces la locuință. Antecesorii pârâților au cumpărat acest teren,însă nu au cumpărat și terenul pe care era drumul.
S-a mai arătat că prin Sentința civilă nr. 215/_ din dosarul nr. _
, instanța s-a pronunțat corect deoarece, însă Tribunalul Maramureș și Curtea de Apel C. nu au soluționat corect cererea.
Recurenții au mai susținut că pârâții au mai amplasat anterior un gard, însă prin executor judecătoresc s-a înlăturat acest gard.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ de intimații D. I., D. I. și C. A. s-a solicitat respingerea recursului declarat deoarece părțile s-au judecat în mai multe dosare având ca obiect ordonanță președințială și constituirea a servituții de trecere.
La același termen de judecată recurenții au depus note scrise prin care au arătat că solicită pronunțarea ordonanței președințiale până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ prin care s-a solicitat obligarea pârâților să permită reclamanților trecerea peste terenul lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța retine următoarele:
Motivele de recurs invocate in cuprinsul memoriului de recurs pot fi încadrate in cuprinsul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Analizând acțiunea civila, se constata ca intre părțile din prezentul dosar au avut loc mai multe procese, inclus dosarul nr._ care a avut ca si obiect solicitarea reclamanților recurenți de a se constitui o servitute de trecere in favoarea lor, peste terenul care aparține pârâților. In cuprinsul respectivului dosar s-a stabilit ca cererea astfel formulat, in contradictoriu doar cu pârâții din prezenta cauza nu poate fi admisa, deoarece nu se poate stabili nici un fel de drept in favoarea reclamanților si in sarcina pârâților deoarece nici una dintre părți nu este proprietarul terenului respectiv.
Pe parcursul soluționării respectivului dosar s-a admis cererea reclamanților in cadrul procedurii ordonanței președințiale. Prin hotărârea pronunțată pârâții au fost obligați să permită reclamanților trecerea pana la solutionarea irevocabila a dosarului mentionat mai sus. Acest fapt rezultă din
cuprinsul procesului-verbal din dosarul execuțional nr. 186/2009 al BEJ Roman M. (f.3 din dosarul de fond).
Se constată că intre părți există un conflict care durează de mai mult de 5 ani. Potrivit susținerilor reclamanților, la acest moment pârâții nu permit trecerea reclamanților pe drumul pe care aceștia au trecut pe parcursul anilor.
Instanța constată că solicitarea reclamanților, astfel cum aceasta a fost formulata tinde sa modifice soluția data de instanța de judecata anterior, soluție prin care instanța a stabilit ca nu poate dispune constituirea, in actualul cadru procesual, unei servituți de trecere.
După cum in mod corect a reținut prima instanța in prezenta cauza nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C.proc.civ., respectiv condiția neprejudecarea fondului si nici cea legata de vremelnicia soluției ce ar urma sa fie pronunțată in cauza.
Astfel, in masura in care instanta ar dispune obligarea paratilor sa permita trecerea reclamantilor pe terenul pe care acestia l-au ocupat, instanta ar dispune cu titlu definitiv si in contradictie cu soluția anterioara pronuntata de instanta de judecata pe calea dreptului comun, asupra litigiului dintre parti.
De asemenea solutia instantei nu ar fi una care solutioneaza fondul, acest fapt nefiind permis de dispoziția arătată mai sus.
Astfel se constată că dintre cele 3 condiții prevăzute de art.581 C.proc.civ., doar condiția urgenței este îndeplinită, însă constatarea doar a existenței acesteia nu poate duce la admiterea recursului și a acțiunii formulate în cadrul procedurii ordonanței președințiale.
În ceea ce privește susținerea reclamanților recurenți potrivit căreia cererea urma să-și producă efectul până la data rămânerii irevocabile a hotărârii din dosarul nr._, susținere făcută prin precizarea depusă la termenul din 20 martie 2013, instanța constată că acesta nu poate fi reținută deoarece dosarul nr._ a fost soluționat irevocabil anterior sesizării instanței.
Faptul că anterior s-a pronunțat o hotărâre în procedura ordonanței președințiale, hotărâre care și-a încetat aplicabilitatea prin soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, nu poate duce la concluzia că prezenta cerere îndeplinește condițiile prevăzute art. 581 C.proc.civ.
Nu va fi avută în vedere nici susținerea că cererea de față a fost formulată ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 18/A din data de_ de Tribunalul Maramureș, deoarece se constată că cererea a fost formulată la aproape 2 ani de la data la care a fost pronunțată respectiva Decizie, iar din acest punct de vedere nu ar mai fi îndeplinită condiția urgenței.
Având in vedere cele de mai sus, in temeiul art. 312 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamanții recurenți Rad S. si Rad I., constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C.proc.civ., astfel că recursul este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Rad S. și Rad I. domiciliați în S. de Sus, nr. 1064, jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 702 pronunțată la data de 5 decembrie 2012 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
P. M. B. , | P. G. | G. | , Ț. D. | O. | V. |
Red./dact./M.B.P./_ Verificat._
2ex.
| ← Încheierea civilă nr. 30/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 267/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
