Decizia civilă nr. 218/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 218/2013
Ședința publică din data de 03 Decembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: K. | M. | , președinte tribunal |
JUDECĂTOR: D. | G. | , președinte secție civilă |
H. | A. | , grefier |
Pentru astăzi, fiind amânată pronunțarea hotărârii, în cauza civilă, privind apelurile formulate de: reclamanta S. D. A., (fostă T. ), cu domiciliul în Z., strada V. G., bl. E-10, ap.22, județul Sălaj și de pârâtul T. I., cu domiciliul în Z., strada C., nr. 102/A, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 3191 din_ , pronunțată de J. Z., în dosarul nr._, având ca obiect - partaj judiciar -.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond, sunt consemnate în încheierea de ședință din 19 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra apelurilor declarat : | ||
Prin Sentința civilă nr. 3191 din 22 august 2012 J. | Z. a admis în | |
parte cererea de partaj formulată de reclamanta-pârâtă S. | D. | A. , împotriva |
pârâtului-reclamant T. I. .
Admite în parte cererea reconvențională de partaj formulată de pârâtul- reclamant T. I. împotriva reclamantei-pârâte S. D. A., și în consecință:
Constată că părțile (foști soți) au dobândit în timpul căsătoriei imobilul compus din casă de locuit și teren în suprafață de 2.000 mp.,înscris în CF nr.1396 Ortelec, nr.top 602/3/a, situat administrativ în mun. Z. str. C. nr.102/A, județul Sălaj - 835.728,50 lei.
În temeiul art. 67311 alin. 1-3 Cod procedură civilă, dispune vânzarea prin
executor judecătoresc a bunului imobil compus din teren în suprafață de 2.000 mp.înscris în CF nr.1396 Ortelec, nr.top 602/3/a, situat administrativ în mun. Z. str. C. nr.102/A, județul Sălaj, cu construcția edificată pe acesta.
Stabilește termen pentru efectuarea vânzării la data de_ și numește pe dl. executor judecătoresc Negru Doru-Romulus pentru vânzarea bunului la licitație publică.
Constată că părțile (foști soți) au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile, la următoarele valori: un autoturism Skoda Fabia, cu nr. de înmatriculare_ - 34.360 lei, un congelator - 300 lei, un frigider ";Zanussi"; - 600 lei, mașină de spălat ";Zanussi"; - 700 lei, un televizor ";Philips"; - 600 lei, un televizor - 300 lei, o imprimantă - 100 lei, un televizor LCD - 4000 lei, un sistem home cinema - 1.000 lei, un calculator ";Pentium"; - 200 lei, un cuptor cu microunde - 100 lei, un aspirator - 100 lei, un storcător ";Philips"; - 200 lei, lenjerie pat și vase - 1400 lei, mobilier de grădină - 300 lei, mobilier de terasă din fier forjat - 150 lei, un aparat foto digital - 300 lei, un cuptor de pâine electric - 20 lei, un motocultor - 1000 lei, una cositoare cu motor - 1000 lei, aparat de filmat - 800 lei, una masă de tenis - 300 lei, două biciclete - 200 lei, un aparat fitness - 100 lei, bicicletă de cameră - 300 lei, 9 buc. covoare - 900 lei, covoare noi aflate la etajul casei - 1000 lei, un aragaz - 250 lei, una masă de stejar și 8 scaune tapițate - 1000 lei, una mașină de cusut - 400 lei, una mobilă de bucătărie - 2.000 lei, una mobilă bibliotecă - 1000 lei, una mobilă hol, canapea și fotolii - 1500 lei, una mobilă hol canapea și fotolii din piele - 3000lei, mobilă tineret - 500 lei, dulap masiv de hol - 2000 lei, masă de birou - 200 lei, 3 buc. paturi dormitor - 3000 lei.
Valoarea totală a masei bunurilor comune mobile de împărțit este de 65.180
lei.
Constată că părțile au contribuit inegal la dobândirea și conservarea bunurilor
comune, 70% reclamanta-pârâtă reconvențional și 30% pârâtul-reclamant reconvențional.
Atribuie reclamantei lotul nr.1 compus din următoarele bunuri mobile,
aflate în posesia acesteia: un televizor LCD - 4000 lei, un sistem home cinema -
1.000 lei, un calculator ";Pentium"; - 200 lei, un cuptor cu microunde - 100 lei, un aspirator - 100 lei, un storcător ";Philips"; - 200 lei, lenjerie pat și vase - 1400 lei.
Valoarea lotului reclamantei este 7.000 lei.
Atribuie pârâtului lotul nr.2 compus din următoarele bunuri mobile,
aflate în posesia acestuia: un autoturism Skoda Fabia, cu nr. de înmatriculare _
34.360 lei, un congelator - 300 lei, un frigider ";Zanussi"; - 600 lei, mașină de spălat ";Zanussi"; - 700 lei, un televizor ";Philips"; - 600 lei, un televizor - 300 lei, o imprimantă - 100 lei, mobilier de grădină - 300 lei, mobilier de terasă din fier forjat - 150 lei, un aparat foto digital - 300 lei, un cuptor de pâine electric - 20 lei, un motocultor - 1000 lei, una cositoare cu motor - 1000 lei, aparat de filmat - 800 lei, una masă de tenis - 300 lei, două biciclete - 200 lei, un aparat fitness - 100 lei, bicicletă de cameră - 300 lei, 9 buc. covoare - 900 lei, covoare noi aflate la etajul casei - 1000 lei, un aragaz - 250 lei, una masă de stejar și 8 scaune tapițate - 1000 lei, una mașină de cusut - 400 lei, una mobilă de bucătărie - 2.000 lei, una mobilă bibliotecă - 1000 lei, una mobilă hol, canapea și fotolii - 1500 lei, una mobilă hol canapea și fotolii din piele - 3000lei, mobilă tineret - 500 lei, dulap masiv de hol - 2000 lei, masă de birou - 200 lei, 3 buc. paturi dormitor - 3000 lei.
Valoarea lotului pârâtului este 58.180 lei.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 38.626 lei, cu titlu de
sultă.
Dispune sistarea stării de indiviziune în modalitatea împărțelii în natură, pentru bunurile mobile și prin vânzare prin executor judecătoresc a bunului imobil.
Rapoartele de expertiză tehnico-judiciară evaluatorie imobiliare și contabilă întocmite de către expert Bara Radu-S. și, respectiv, de către expert B. s LS fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Constată că pârâtul-reclamant reconvențional are un drept de creanță împotriva reclamantei-pârâtă reconvențional, în cuantum de 30.000 lei, reprezentând 30% din suma de 100.000 lei aflată în contul bancar al reclamantei, reprezentând plăți compensatorii.
Respinge ca nefondată cererea pârâtul-reclamant reconvențional de includere în masa bunurilor comune și partajare a sumei de 385.050 lei reprezentând contravaloarea acțiunilor cumpărate de la B.C.R.
Compensează parțial cheltuielile de judecată și obligă reclamanta să
plătească pârâtului suma de 1.604,21 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Dispune disjungerea capătului de cerere privind vânzarea prin executor judecătoresc cu privire la bunul imobil, formarea unui nou dosar având nr._, termen la data de_ stabilit în ședința publică.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că, părțile s-au căsătorit la_, iar căsătoria lor a fost desfăcută prin sentința civilă nr.434 din_ a Judecătoriei Z., rămasă definitivă și irevocabilă.
Este bun comun imobilul teren în suprafață de 2.000 mp. înscris în CF nr.1396 Ortelec, nr.top 602/3/a, situat administrativ în mun. Z. str. C. nr.102/A, jud.Sălaj, pe baza prezumției instituite de art. 30 Codul familiei, dobândit fiind în timpul căsătoriei, prin cumpărare (f.5,135-138). Caracterul comun al bunului a fost contestat de către pârât pe parcursul soluționării cauzei, acesta susținând că prețul terenului a fost achitat din banii câștigați la jocul piramidal ";Caritas"; unde a depus bani obținuți de la părinții săi care vânduseră anterior un teren, fapt nedovedit însă de pârât, martorul audiat declarând că nu cunoaște proveniența sumei de bani (f.232). Faptul că numai acesta apare înscris în cartea funciară și că a figurat singur, în calitate de reclamant, în dosarul având ca obiect prestație tabulară asupra acestui teren, nu poate conduce la concluzia caracterului de bun propriu al terenului, deoarece art.35 alin.2 din Codul Familiei îngrădește numai înstrăinarea și grevarea imobilelor de către un singur soț fără consimțământul expres al celuilalt soț, recunoscând implicit ca valabile actele de dispoziție efectuate de către unul dintre soți privind dobândirea bunurilor imobile, fiind suficient consimțământul unuia dintre soți.
Pe acest teren este edificată o construcție identificată prin raportul de expertiză, de asemenea, bun comun a părților pe același temei legal. Caracterul de bun comun nu este contestat de către niciuna dintre părți, doar contribuția fiecăreia la edificarea construcției.
Părțile au deținut în proprietate un apartament bun comun pe care l-au achiziționat prin contractarea unui împrumut în anul 1981 și pe care l-au vândut apoi la data de_, cu prețul de 105 milioane ROL.
Până în anul 1990 nu a existat o diferență foarte mare între veniturile obținute de părți, dar începând cu anul 1991 veniturile reclamantei au crescut semnificativ în raport cu veniturile obținute de pârât. Acesta a încercat să separe cele două perioade ale căsniciei, aceea în care diferența dintre veniturile foștilor soți nu era atât de semnificativă, făcându-se referire la faptul că apartamentul a fost achiziționat în această perioadă, de perioada când veniturile reclamantei au crescut semnificativ. Însă cele două perioade nu pot fi disjunse, așa cum nici nu poate fi stabilită o contribuție distinctă a soților la dobândirea fiecărui bun comun în parte, ci se stabilește o cotă de contribuție unică în raport de universalitatea de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, în funcție de ansamblul argumentelor relevante. Faptul că soții au avut anterior o altă proprietate imobiliară achitată în rate în timpul căsătoriei are importanță în ansamblul probațiunii. Din prețul obținut din vânzarea acestui imobil, părțile au efectuat diverse finisaje ale imobilului actual, care fac parte integrantă din acesta sau i-au folosit în alte scopuri comune .
Extrasele de cont ale reclamantei relevă extragerea unor sume importante de bani din contul bancar al acesteia contemporan cu data emiterii facturilor de achiziționare a diferitelor materiale de construcții pe numele pârâtului, fapt ce duce la concluzia că acestea au fost cumpărate în timpul căsătoriei, din banii comuni, din declarațiile martorilor audiați în cauză nerezultând că cei doi foști soți și-au administrat veniturile lor separat, în timpul căsătoriei. Aceeași concluzie se impune și în privința materialelor de construcție încorporate în construcție, achiziționate de pârât și la care acesta a făcut referire în întâmpinare și cererea reconvențională.
Valoarea întregului imobil compus din teren și construcții este 835.728,50 lei, relevată în raportul de expertiză. Este vorba de valoarea actuală de circulație, care profită sau dăunează ambelor părți, în egală măsură. Inițial, fiecare parte a cerut și a investit instanța cu atribuirea imobilului uneia sau alteia dintre ele, însă prin răspunsurile la interogator și cu ocazia dezbaterilor, ambele părți au solicitat în mod expres instanței fixarea unui termen pentru vânzarea imobilului prin bună învoială întrucât nu sunt de acord cu împărțeala în natură sau cu atribuirea în lotul uneia dintre ele. Ulterior, la termenul de judecată din data de_, din cauza faptului că între părți s-a perpetuat o accentuată stare conflictuală, reclamanta a revenit asupra poziției exprimate constant în timpul judecății, declarând oral în fața
instanței că nu dorește vânzarea imobilului prin bună învoială, ci vânzarea prin executor judecătoresc, fiind astfel incidente prevederile art. 67311 alin. 1-3 Cod procedură civilă.
În privința bunurilor mobile se constată că din masa de împărțit mai fac parte următoarele bunuri mobile, la următoarele valori: un autoturism Skoda Fabia, cu nr. de înmatriculare_ - 34.360 lei, un congelator - 300 lei, un frigider ";Zanussi"; - 600 lei, mașină de spălat ";Zanussi"; - 700 lei, un televizor ";Philips"; - 600 lei, un televizor - 300 lei, o imprimantă - 100 lei, un televizor LCD - 4000 lei,
un sistem home cinema - 1.000 lei, un calculator ";Pentium"; - 200 lei, un cuptor cu microunde - 100 lei, un aspirator - 100 lei, un storcător ";Philips"; - 200 lei, lenjerie pat și vase - 1400 lei, mobilier de grădină - 300 lei, mobilier de terasă din fier forjat - 150 lei, un aparat foto digital - 300 lei, un cuptor de pâine electric - 20 lei, un motocultor - 1000 lei, una cositoare cu motor - 1000 lei, aparat de filmat - 800 lei, una masă de tenis - 300 lei, două biciclete - 200 lei, un aparat fitness - 100 lei, bicicletă de cameră - 300 lei, 9 buc. covoare - 900 lei, covoare noi aflate la etajul casei - 1000 lei, un aragaz - 250 lei, una masă de stejar și 8 scaune tapițate - 1000 lei, una mașină de cusut - 400 lei, una mobilă de bucătărie - 2.000 lei, una mobilă bibliotecă - 1000 lei, una mobilă hol, canapea și fotolii - 1500 lei, una mobilă hol canapea și fotolii din piele - 3000lei, mobilă tineret - 500 lei, dulap masiv de hol - 2000 lei, masă de birou - 200 lei, 3 buc. paturi dormitor - 3000 lei.
Valoarea totală a masei bunurilor comune mobile de împărțit este de 65.180
lei.
La formarea și atribuirea loturilor cu privire la bunurile mobile comune, s-a
avut în vedere solicitările exprese ale părților care au precizat în ședința publică din_ că doresc să li se atribuie bunurile aflate în posesia actuală a fiecăreia dintre ele, faptul că unele bunuri sunt strâns legate de imobil, de amplasamentul lor actual, dar și că pârâtul a rămas să locuiască în casa foștilor soți după despărțirea în fapt a părților (2009), folosind de atunci bunurile rămase în imobil, aspect necontestat de acesta.
Din lotul reclamantei, vor face parte următoarele bunuri mobile, aflate în posesia acesteia: un televizor LCD - 4000 lei, un sistem home cinema - 1.000 lei, un calculator ";Pentium"; - 200 lei, un cuptor cu microunde - 100 lei, un aspirator - 100 lei, un storcător ";Philips"; - 200 lei, lenjerie pat și vase - 1400 lei.
Valoarea lotului reclamantei este 7.000 lei.
Din lotul pârâtului, vor face parte următoarele bunuri mobile, aflate în posesia acestuia: un autoturism Skoda Fabia, cu nr.de înmatriculare_ -
34.360 lei, un congelator - 300 lei, un frigider ";Zanussi"; - 600 lei, mașină de spălat ";Zanussi"; - 700 lei, un televizor ";Philips"; - 600 lei, un televizor - 300 lei, o imprimantă - 100 lei, mobilier de grădină - 300 lei, mobilier de terasă din fier forjat - 150 lei, un aparat foto digital - 300 lei, un cuptor de pâine electric - 20 lei, un motocultor - 1000 lei, una cositoare cu motor - 1000 lei, aparat de filmat - 800 lei, una masă de tenis - 300 lei, două biciclete - 200 lei, un aparat fitness - 100 lei, bicicletă de cameră - 300 lei, 9 buc. covoare - 900 lei, covoare noi aflate la etajul casei - 1000 lei, un aragaz - 250 lei, una masă de stejar și 8 scaune tapițate - 1000 lei, una mașină de cusut - 400 lei, una mobilă de bucătărie - 2.000 lei, una mobilă bibliotecă - 1000 lei, una mobilă hol, canapea și fotolii - 1500 lei, una mobilă hol canapea și fotolii din piele - 3000lei, mobilă tineret - 500 lei, dulap masiv de hol - 2000 lei, masă de birou - 200 lei, 3 buc. paturi dormitor - 3000 lei.
Valoarea lotului pârâtului este 58.180 lei.
Pentru a proceda astfel la formarea și atribuirea loturilor, s-a ținut seama de criteriile prevăzute la art. 673 ind.9 Cod procedură civilă: acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor, altele asemenea. Totodată, s-a acordat prioritate criteriului
partajării în natură a bunurilor, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar, regulă stabilită și prin dispozițiile art.676 din Noul Cod Civil.
Pentru compensarea valorii loturilor, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma 38.626 lei cu titlu de sultă.
Cu privire la includerea în masa partajabilă a sumei de 385.050 lei reprezentând contravaloarea acțiunilor cumpărate de părți în timpul căsătoriei de la
B.C.R. Sălaj, instanța reține că prezumția instituita de art.30 din Codul familiei conferă caracterul de bun comun a sumelor de bani investite pentru dobândirea acestor titluri de credit speciale. Potrivit susținerilor părților și a deciziei de impunere pe anul 2006 privitoare la transferul titlurilor de valoare, reclamanta a vândut acțiunile deținute de aceasta la B.C.R., susținând că o parte banii obținuți au fost folosiți la renovarea casei. Afirmațiile pârâtului potrivit cărora reclamanta a vândut aceste acțiuni fără consimțământul său în timpul căsătoriei nu au fost probate, înstrăinarea prezumându-se a fi efectuată și cu consimțământul celuilalt soț, conform art.35 alin.2 din Codul Familiei, câtă vreme din probele administrate nu reiese o stare contrară, de natură a răsturna această prezumție. Ca atare, această sumă a fost cheltuită în timpul căsătoriei, în scop comun și nu poate fi inclusă separat în masa partajabilă. De altfel, chiar prin cererea introductivă reclamanta a arătat că la renovarea casei din anul 2007 au fost folosiți banii rezultați din vânzarea acțiunilor deținute la B.C.R., astfel că susținerea pârâtului că ar fi aflat despre vânzarea acestor acțiuni, abia cu ocazia depunerii fișei fiscale de către reclamantă, la_, nu poate fi primită, în condițiile în care prin însăși întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la data de_, pârâtul face referire la faptul că acțiunile respective nu au fost vândute pentru a renova casa, întrucât aceasta era o construcție nouă și nu erau necesare astfel de lucrări.
Însă, pe de altă parte, nici reclamanta nu a dovedit utilizarea acestei sume la dobândirea bunurilor comune sau la renovarea imobilului, astfel că nu va fi luată în considerare la stabilirea unei cote majorate la dobândirea bunurilor comune. Părțile au arătat că au efectuat în timpul căsătoriei excursii în străinătate, au achiziționat diverse obiecte vestimentare sau bijuterii care nu au solicitat a fi incluse în masa partajabilă, o parte din bani au fost cheltuiți cu ocazia unei intervenții chirurgicale la ochi a reclamantei, întreținere corporală și hrană specială adaptată meniurilor vegetariene și au înmânat fiicei lor diverse sume de bani.
Cu privire la solicitarea pârâtului-reclamant reconvențional de includere în masa bunurilor comune a sumei de 200.000 lei obținută de reclamantă cu titlu de plăți compensatorii, instanța reține că reclamanta a beneficiat de această sumă prin înscrierea în programul ";retragerea de aur"; promovat de unitatea bancară al cărei salariat era la acea dată. Este adevărat că acordarea acestor plăți nu izvorăsc dintr-o dispoziție legală ci din voința angajatorului ținând de politica sa financiară și de resurse umane a căror analiză excede cadrului acestui litigiu, stabilirea criteriilor de selecție fiind atributul său exclusiv și legate de îndeplinirea anumitor condiții ale salariatului, precum vârsta limită de pensionare, situații deosebite justificate de motive medicale ori alte condiții de eligibilitate. Însă programul Retragerea de aur a oferit salariatului o facilitate privind încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, în temeiul art.55 lit. b din Codul Muncii în vigoare la acea dată, cu oferirea unor sume de bani cu titlu de recompense . Programul a avut în vedere protecția socială a salariaților în scopul evitării afectării acestora datorită politicii
de diminuare a numărului salariaților băncii, cu efect direct asupra contractului individual de muncă și având ca finalitate încetarea acestuia. În acest context a fost analizată și aprobată cererea reclamantei de înscriere în programul ";retragerea de aur"; și, cu toate că nu reprezintă un drept prevăzut de legislația muncii, se încadrează în spiritul acesteia, astfel că nu se poate susține cu temei că aceste sume au natura celor prevăzute de art.31 lit. d din Codul Familiei, nefiind premii sau recompense care se acordă în mod excepțional, pentru merite deosebite și care au regim de bun propriu al soțului care le-a obținut. Prin urmare, instanța apreciază că suma de 200.000 lei face parte din comunitatea de bunuri, fiind asimilată veniturilor din muncă.
Martorii audiați au arătat că o parte dintre îmbunătățirile aduse imobilului comun au fost realizate în perioada în care reclamanta a beneficiat de această sumă, iar prin răspunsul la interogator (întrebarea nr.3), reclamanta a recunoscut că la data despărțirii în fapt a soților avea în cont suma de 100.000 lei din totalul de
200.000 lei.
Pe timpul căsătoriei între soți a funcționat prezumția de mandat tacit reciproc, chiar dacă aceștia erau despărțiți în fapt. Potrivit art. 35 Codul familiei, soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț. Așa fiind, mandatul soțului reclamant-pârât este prezumat și în privința ridicării sumei pretinse de pârât cu titlu de plăți compensatorii și folosirii acestei sume în interes comun, însă fiind vorba de o prezumție relativă, soții fiind despărțiți în fapt iar pârâtul a arătat că nu avea acces la contul reclamantei, acesteia din urmă îi revenea proba dovedirii gestionării în comun a resurselor financiare familiale și după această dată, ceea ce, în speță, nu s- a demonstrat.
Prin urmare, se va constata un drept de creanță al pârâtulu-reclamant reconvențional proporțional cu cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
De remarcat este faptul că afirmațiile reclamantei sunt inconsecvente, inițial precizând că îmbunătățirile aduse imobilului în anul 2007 au fost realizate din banii proveniți din vânzarea acțiunilor, iar din întrebările formulate în interogatoriul pârâtului, reiese că lucrările de renovare au fost executate din sumele provenite în cadrul programului ";retragerea de aur";, cu privire la care susține apoi că sunt veniturile sale proprii, ce nu fac parte din masa comună.
Mai departe, sumele de bani pe care pârâtul a arătat că au fost folosite de către reclamantă în scopul achiziționării imobilului surorii sale, precum și pentru a ajuta familia acesteia, este necesar a fi interpretate în contextul relațiilor de familie privite în ansamblul lor, acestea reprezentând, în fapt, o liberalitate efectuată cu acordul ambilor soți, în considerarea relațiilor de rudenie, pârâtul precizând că rudele reclamantei sufereau de anumite afecțiuni, împrejurare care impunea, cel puțin din considerente morale și umanitare, acordarea ajutorului pecuniar, mai ales că și părinții pârâtului au beneficiat în egală măsură de ajutor din partea părților, iar ulterior, soții au înțeles să edifice din efortul financiar comun, un monument funerar, aspecte necontestate de pârât. Prin urmare, aceste sume se presupune că au fost cheltuite cu consimțământul celuilalt soț, în timpul căsătoriei și nu există la data împărțirii bunurilor.
Întrucât părțile contestă cota de contribuție a fiecăreia la dobândirea masei bunurilor comune, instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiza contabilă judiciară în vederea stabilirii proporției dintre veniturile salariale ale părților în perioada_ -_ (f.292-306), rezultând pentru reclamantă o proporție de 78,79%, iar pentru pârât 21,21%, având ca bază de calcul sumele brute din cărțile de muncă. Formulând obiecțiuni cu privire la neincluderea anumitor sume în calculul proporției veniturilor părților, instanța a dispus completarea raportului de expertiză (f.430-445) care a avut la bază sumele nete încasate de părți, rezultând astfel un procent de 77,71% pentru reclamantă și 22,29% pentru pârât. Printr-o nouă completare la raportul de expertiză (f.476-483), față de care nu au mai fost formulate obiecțiuni, s-a stabilit pentru reclamantă un procent de 85,52% și 14,48% pentru pârât, luându-se în calcul veniturile în lei realizate de părți (și nu transformate în dolari SUA) și aplicând denominarea, conform dispozițiilor Legii nr.34/2004.
Contribuția fiecărui soț se stabilește nu numai în funcție de aportul material la dobândirea bunurilor comune, ci și de munca în gospodărie sau de contribuția prin alte mijloace. Din declarațiile martorilor Blaga Eugenia și N. Gheorghe, vecini cu imobilul aparținând părților și audiați în cauză, reiese că pârâtul a contribuit cu muncă fizică proprie la edificarea construcției în litigiu, fiind prezent la toate lucrările, pe diferite faze de execuție. De asemenea, martorii au arătat că acesta a plantat pomi fructiferi și vie, a realizat, singur sau alături de echipele de muncitori, un șanț de scurgere a apelor pluviale și două bazine de colectare a apelor pluviale, fosă septică, un zid de sprijin, a săpat fântâna și a montat pavajul cu dale, e edificat singur un coteț pentru păsări împrejmuit cu sârmă, a participat la construirea fundației de beton a gardului, toate acestea trebuind a fi avute în vedere la stabilirea contribuției foștilor soți la dobândirea bunurilor comune (reclamanta înseși apreciind că 10% din valoarea imobilului este reprezentat de munca pârâtului -f.118), cu luarea în considerare, corelativ, și a muncii în gospodărie a reclamantei, necontestată de pârât. Sigur că sporul de valoare al terenului nu poate rezulta doar din plantarea unor pomi ci derivă din includerea terenului într-o zonă ce a făcut posibilă construirea caselor, sistematizarea teritoriului, modificarea planurilor urbanistice, general și zonal.
Totodată, în plus față de veniturile pe baza cărora s-a efectuat expertiza contabilă ordonată în cauză, pârâtul a probat că realizat venituri și din activitatea de taximetrie conform Autorizației de Transport nr.4313/_ (f.95), într-o perioadă în care acestea nu erau supuse fiscalizării decât parțial, astfel că depoziția martorului Crișan Mircea urmează a fi luată în considerare la stabilirea cotei de participare a foștilor soți la dobândirea masei bunurilor comune, instanța apreciind în același timp că sumele realizate de pârât nu puteau fi egale cu cele obținute de martor, din moment ce pârâtul mai avea un loc de muncă și, deci, timp disponibil mai redus pentru activitatea de taximetrie.
Făcând un raport al veniturilor părților realizate pe parcursul întregii căsătorii, cu luarea în calcul a celorlalte contribuții, raport care nu se vrea și nici nu ar putea fi precis, mai ales și datorită perioadei lungi de timp în care cei doi au conviețuit și gospodărit împreună (1978-2009), rezultă că reclamanta a contribuit semnificativ mai mult la cheltuielile comune întrucât veniturile sale au fost, în ansamblu, semnificativ mai mari. Având în vedere toate aceste argumente,
apreciind în echitate, instanța constată că părțile au contribuit inegal la dobândirea și conservarea bunurilor comune, 70% reclamanta-pârâtă reconvențional și 30% pârâtul-reclamant reconvențional.
Totodată, va constata că pârâtul-reclamant reconvențional are un drept de creanță împotriva reclamantei-pârâtă reconvențional, în cuantum de 30.000 lei, reprezentând 30% din suma de 100.000 lei aflată în contul bancar al reclamantei, reprezentând plăți compensatorii.
Rapoartele de expertiză tehnico-judiciară evaluatorie imobiliare (f.252-262, 485-487) și contabilă (f.292-306,-445,) întocmite de către expert Bara Radu-S. și, respectiv, de către expert B. s LS fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
De asemenea, având în vedere faptul că cele două creanțe (cea datorată de către reclamantă, pârâtului, reprezentând 30% din suma de și cea datorată de către pârât, reclamantei, cu titlu de sultă) sunt reciproce si au ca obiect bunuri fungibile (sume de bani), instanța va compensa în parte sulta pe care pârâtul o are de achitat reclamantei, cu dreptul de creanță pe care pârâtul îl are împotriva reclamantei și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8.626 lei.
Împotriva sentinței civile susmenționate au declarat apel reclamanta S.
D. A. solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul înlăturării dreptului de creanță al pârâtului împotriva reclamantei, în cuantum de 30.000 lei, reprezentând 30 % din suma de 100.000 lei, aflată în contul bancar al reclamantei, reprezentând plăți compensatorii, cu cheltuieli de judecată, precum și pârâtul T. I. cerând admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate cu privire la modalitatea de partajare a bunurilor comune mobile în sensul că în lotul reclamantei să se atribuie următoarele bunuri comune mobile :
Un televizor LCD în valoare de 4.000 lei, un sistem "home cinema"; în valoare de 1.000 lei, un calculator "Pentium " - 200 lei, un cuptor cu microunde în valoare de 100 lei, un aspirator 100 lei, un storcător de fructe "Philips"; în valoare de 200 lei, lenjerie și vase în valoare de 1.400 lei, una imprimantă în valoare de 100 lei, mobilier de grădină în valoare de 300 lei, un aparat foto digital - 300 lei, un aparat de fitness în valoare de 100 lei, una bicicletă de
"cameră"; (ergonomică) - 300 lei, covoare noi aflate la etajul casei 1.000 lei, una masă de stejar cu 8 scaune tapițate în valoare de 1.000 lei, una mașină de cusut 400 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 2.000 lei, una garnitură mobilă hol compusă din canapea și fotolii în valoare de 1.500 lei, un dulap masiv pentru hol în valoare de 2.000 lei și una masă de birou în valoare de 200 lei, bunuri în valoare totală de 18.200 lei, iar în lotul pârâtului să fie incluse următoarele bunuri mobile: autoturismul Skoda Fabia_ în valoare de 34.360 lei, un congelator 300 lei, un frigider "Zanussi"; - 700 lei, un televizor - 300 lei, un televizor "Philips"; - 600 lei, mobilier pentru terasă din fier forjat - 150 lei, un cuptor de pâine electric 20 lei, un motocultor - 1.000 lei, una cositoare mecanică cu motor - 1.000 lei, un aparat de filmat - 800 lei, una masă de tenis 300 lei, două biciclete - 200 lei, 9 buc. Covoare 900 lei, un cuptor de aragaz 250 lei, mobilier bibliotecă în valoare de 1.000 lei, una garnitură de mobilă hol, compusă din canapea și fotolii piele în valoare de 3.000 lei, una garnitură de
mobilă tineret - 500 lei, una garnitură de mobilă dormitor 1.000 lei, bunuri în valoare totală de 46.980 lei.
Mai solicită pârâtul apelant schimbarea hotărârii primei instanțe și cu privire la contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, în sensul stabilirii unei contribuții de 60 % pentru reclamantă și 40 % pentru pârât, precum și partajarea sumei de 225.000 lei față de 100.000 lei cât a reținut instanța dar și includerea în masa bunurilor comune a valorii de 247.505 lei contravaloarea acțiunilor cumpărate de părți de la B.C.R. cu suma de 15.000 lei și vândute cu
385.050 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivul de apel invocat reclamanta consideră că stabilirea unui drept de creanță al pârâtului de 30.000 lei, adică 30 % din suma de 100.000 lei, reprezentând plăți compensatorii este nelegală deoarece reclamanta a beneficiat de această sumă de bani prin înscrierea în programul "Retragere de aur";, inițiat de unitatea bancară unde era salariată și reprezintă o recompensă acordată pentru întreaga activitate, astfel cum a fost conceput programul "Retragere de aur"; de care a beneficiat apelanta la încetarea activității, iar Raportul de muncă a încetat în baza art. 55 lit. b din Codul muncii și nu a fost o disponibilizare la inițiativa angajatorului care să implice acordarea de plăți compensatorii.
Mai arată reclamanta că recompensa acordată a fost o bonificație pentru întreaga activitate, fiind acordată în mod excepțional, o singură dată și deci, reprezintă bun comun al acesteia.
Pârâtul în motivul de apel invocat consideră hotărârea primei instanțe ca nelegală în privința modalității de partajare a bunurilor comune mobile prin atribuirea unor bunuri mobile în valoare de 58.180 lei în timp ce reclamantei i s-au atribuit bunuri comune mobile doar în valoare de 7000 lei, fiind incluse în lotul său aparatele pe care le folosea reclamanta cum ar fi mașina de cusut, aparat fitnes, bicicletă etc. mai ales că este de esența partajului ca bunurile supuse împărțelii să fie împărțite pe cât posibil în natură, atribuind bunuri de același gen, raportat la cota de proprietate pe care o are coindivizarul.
Se mai arată că, câtă vreme s-a dispus ca locuința să fie partajată prin vânzare de către executorul judecătoresc, bunurile mobile trebuiau partajate în natură în așa manieră încât valoarea loturilor atribuite părților să fie apropiate valoric de cota lor de proprietate stabilită de judecător.
Cu privire la cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, solicitând stabilirea pentru reclamantă a unei contribuții de 60 % și de 40 % pentru pârât în loc de 70 % și respectiv 30 % deoarece salariile compensatorii au fost plătite în luna iulie 2007, iar părțile s-au despărțit în decembrie 2007 și în această perioadă nu au fost agonisite bunuri comune de nici un fel și nici nu au fost edificate lucrări de construcții la casă, astfel că plățile compensatorii nu au putut influența în nici un fel cota de contribuție a reclamantei.
Se mai arată că terenul a fost cumpărat de pârâți în anul 1994 cu suma de 450.000 lei vechi, adică 45 lei Ron, sumă realizată de părți urmare a participării la fondul "CARITAS"; și în această perioadă salariul reclamantei și servicii de taximetrie erau aproximativ egale, iar valoarea terenului a fost stabilită de expert la suma de 160.000 lei, și la acest spor de valoare al terenului, salariile compensatorii nu puteau avea nici o influență și trebuie avut
în vedere la stabilirea cotei de contribuție și cererea de includere în masa bunurilor comune a tuturor salariilor compensatorii în sumă de 225.000 lei față de 100.000 lei cât a reținut prima instanță.
În privința partajării sumei nete de 225.086 lei față de 100.000 lei cât a reținut prima instanță, se arată că, de la data încasării salariilor compensatorii - iulie 2007 și până în decembrie 2007 nu s-au efectuat nici un fel de lucrări de construcții la casa pârâților și nu s-au procurat alte bunuri comune, iar suma brută încasată din salarii compensatorii a fost de peste 250.000 lei dar după scăderea impozitului a rămas suma de 225.086 lei, însă instanța a reținut doar suma de 100.000 lei, în patrimoniul comun al soților fără a se putea stabili pe ce s-a cheltuit diferența de 125.086 lei.
Pârâtul mai solicită schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul includerii în masa bunurilor comune și a valorii de 247.505 lei contravaloarea acțiunilor cumpărate de părți de la B.C.R. cu suma de 15.000 lei și vândute de reclamantă cu suma de 385.050 lei. Diferența de la 385.050 lei la suma de
247.505 lei, cât solicităm a se include în masa bunurilor comune partajabile, este reprezentată de plata impozitului datorat în valoare de 3.850 lei urmare a vânzării acțiunilor B.C.R. și suma de 102.495 lei ce reprezintă lucrări de construire la casa pârâților, achitate de reclamantă din suma de 385.000 lei.
Se mai arată că, reclamanta a folosit doar 102.495 lei pentru lucrări la casa de locuit a părților, anterior lunii iulie 2007 și pe care le recunoaște și în aceiași perioadă veniturile salariale ale părților au fost de 202.167 lei, dar în realitate a folosit acești bani în interes personal, cumpărând în anul 2008 apartamentul nr. 22 din blocul E-10 situat în Dumbrava Nord întabulat în C.F. 51931 Z. pe numele fiicei și ginerelui său, renovând apartamentul, după cumpărarea acestuia precum și autoturismul marca Walkswagen, pe care îl folosește doar aceasta însă l-a cumpărat tot pe numele fiicei sale și a ginerelui, tocmai pentru a ascunde faptul că a folosit sumele de bani obținute din vânzarea acțiunilor B.C.R. în interes personal.
ul pârâtului T. I. este întemeiat în parte iar cel al reclamantei S.
D. A. nu este întemeiat.
Potrivit art. 6739 Cod procedură civilă, la stabilirea și formarea
loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei- părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
În cazul în speță la formarea și atribuirea loturilor cu privire la bunurile mobile comune, s-a avut în vedere solicitările exprese ale părților care au precizat că doresc să li se atribuie bunurile aflate în posesia actuală a fiecăreia dintre ele, faptul că unele bunuri sunt strâns legate de imobil, de amplasamentul lor actual, dar și că pârâtul a rămas să locuiască în casa foștilor soți, după despărțirea în fapt a părților, folosind de atunci bunurile rămase în imobil, fapt necontestat de pârât.
Astfel s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile: un autoturism Skoda Fabia cu nr. de înmatriculare_ -
34.360 lei, un congelator 300 lei, un frigider ";Zanussi"; - 600 lei, mașină de spălat ";Zanussi"; - 700 lei, un televizor ";Philips"; - 600 lei, un televizor - 300 lei, o imprimantă - 100 lei, un televizor LCD - 4000 lei, un sistem home cinema - 1.000 lei, un calculator ";Pentium"; - 200 lei, un cuptor cu microunde - 100 lei, un aspirator - 100 lei, un storcător ";Philips"; - 200 lei, lenjerie pat și vase - 1400 lei, mobilier de grădină - 300 lei, mobilier de terasă din fier forjat - 150 lei, un aparat foto digital - 300 lei, un cuptor de pâine electric - 20 lei, un motocultor - 1000 lei, una cositoare cu motor - 1000 lei, aparat de filmat - 800 lei, una masă de tenis - 300 lei, două biciclete - 200 lei, un aparat fitness - 100 lei, bicicletă de cameră - 300 lei, 9 buc. covoare - 900 lei, covoare noi aflate la etajul casei - 1000 lei, un aragaz - 250 lei, una masă de stejar și 8 scaune tapițate - 1000 lei, una mașină de cusut - 400 lei, una mobilă de bucătărie - 2.000 lei, una mobilă bibliotecă - 1000 lei, una mobilă hol, canapea și fotolii - 1500 lei, una mobilă hol canapea și fotolii din piele - 3000lei, mobilă tineret - 500 lei, dulap masiv de hol - 2000 lei, masă de birou - 200 lei, 3 buc. pături dormitor - 3000 lei.
Prin urmare valoarea totală a bunurilor comune mobile de împărțit este de
65.180 lei.
La această valoare a bunurilor comune mobile de 65.180 lei se adaugă valoarea acțiunilor cumpărate de părți de la B.C.R. în sumă de 247.505 lei. TOTAL 312.685 lei.
Deci valoarea masei partajabile este de 312.685 lei.
Dar întrucât în lotul atribuit pârâtului s-au inclus bunuri mobile în valoare totală de 58.180 lei față de valoarea bunurilor din lotul reclamantei care este de numai 7.000 lei se va proceda la o echilibrare a loturilor atribuite părților, respectiv atât a lotului reclamantei cât și a pârâtului. Astfel pe lângă bunurile mobile atribuite în valoare de 7.000 lei în lotul 1 atribuit reclamantei se vor include și următoarele bunuri: TVR color mic - 100 lei, aparat fitness - 100 lei, bicicletă de cameră - 300 lei, mașină de cusut - 400 lei, dulap masiv hol -
2.000 lei, mobilier de grădină - 300 lei, aparat foto digital - 300 lei, mobilier de terasă fier - 150 lei, imprimantă - 100 lei, masă de stejar de opt persoane -
1.000 lei, bicicletă de tineret - 500 lei, hol cu fotolii și canapea - 1500 lei, mobilă de tineret - 500 lei, masă de birou - 200 lei, cuptor de pâine electric - 20 lei, covoare noi la etaj - 1000 lei, mobilier de bucătărie - 1500 lei.
Valoarea totală a lotului 1 atribuit reclamantei este de 16.970 lei.
În schimb lotul 2 atribuit pârâtului se compune din: autoturism Skoda Fabia - 34.360 lei, frigider Zanussi - 700 lei, mașină de spălat - 600 lei, mobilă de bucătărie - 1500 lei, bibliotecă - 1000 lei, hol piele și fotolii - 3000 lei, TV Philips
600 lei, pături dormitor - 3000 lei, congelator - 300 lei, TV - 300 lei, masă de tenis - 300 lei, motocultor - 1.000 lei, cositoare cu motor - 1.000 lei, aparat de filmat - 800 lei, 2 bucăți biciclete - 200 lei, 9 bucăți covoare - 900 lei, aragaz 250 lei.
Valoarea lotului 2 este de 49.810 lei.
În privința plăților compensatorii este de reținut că noțiunea de "plată compensatorie" se circumscrie unei nevoi vitale de acoperire a obligațiilor persoanei disponibilizate, prejudiciată în această manieră și privată de salariul bun comun, cu caracter stabil și previzibil, destinat susținerii sarcinilor căsătoriei,
în scopul îndeplinirii prevederilor art. 2 din Codul familiei, sumele încasate cu acest titlu fiind egale cu suma salariilor cuvenite persoanei în cauză, aferente unei anumite perioade de timp, aspecte care configurează natura juridică de bun comun a acestora.
Valoarea plăților compensatorii este de 206.000 lei față de 100.000 lei cât a reținut prima instanță.
În cazul în speță însă, se vor lua în considerare plățile compensatorii ca bun comun până la despărțirea părților în fapt, respectiv în luna mai 2008, iar plățile au fost acordate în luna iulie 2007 (f. 104 - dosar fond).
În data de 13 iulie 2014 reclamanta-apelantă S. D. A. îndeplinea vârsta de pensionare ( f. 36 - dosar fond). Deci mai avea șapte ani și trei luni până la pensionare.
Reclamanta la data de 07 martie 2007 depune cererea de intrare în programul "Retragerea de aur"; conform pct. 5 și 6 din Anexa cu termenii și condițiile programului "Retragerea de aur"; ( f. 36 - 38 - dosar fond).
Prin urmare pârâtul are un drept de creanță împotriva reclamantei în cuantum de 6.393 lei reprezentând cota de 30 % din suma de 21.310 lei, reprezentând plățile compensatorii ale reclamantei.
( 7 ani și 3 luni = 87 luni = 206.000 lei.
9 luni x 206.000 lei = 21.310 lei.
30 % = 6.393 lei ).
În cazul speță reclamanta a beneficiat de plățile compensatorii în luna iulie 2007. Deci în timpul căsătoriei, astfel că aceste plăți nu pot fi considerate ca un bun propriu al reclamatei așa cum consideră apelanta ci ca un bun comun al părților.
Dar aceste plăți compensatorii nu sunt premii sau recompense care se acordă în mod excepțional, pentru merite deosebite și care au un regim de bun propriu al soțului care le-a obținut.
Așa încât aceste sume primite cu titlu de plăți compensatorii fac parte din comunitatea de bunuri fiind asimilate veniturilor din muncă.
Este de reținut în privința cotelor de contribuție de 70 % pentru reclamantă și respectiv de 30% pentru pârât, că expertiza efectuată în cauză a luat în calcul veniturile realizate de părți pe toată durata căsătoriei, dar fără plățile compensatorii.
În acest sens din Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, având ca obiectiv stabilirea proporției între veniturile din salariu realizate de reclamantă și veniturile din salariu realizate de pârât în perioada 24 iunie 1978 data încheierii căsătoriei și până la 27 ianuarie 2009, data desfacerii căsătoriei, rezultă că reclamanta a contribuit mai mult la cheltuielile comune întrucât veniturile sale au fost, semnificativ mai mari.
Astfel expertul a calculat veniturile din salarii ale părților începând cu iunie 1978 - ianuarie 2009 și a rezultat o proporție de 78,79 % pentru reclamanta S.
și 21,21 % pentru pârâtul T. I. . Situația veniturilor a fost redată în cele 6 Anexe ale raportului de expertiză. Chiar și pârâtul prin obiecțiunile la expertiză și în baza unui calcul total original a susținut un procent de 69,95 % pentru reclamantă însă doar pentru perioada anilor 1978 - 1990.
În urma obiecțiunilor la expertiză formulate de pârât și față de care nu au mai fost formulate alte obiecțiuni, s-a stabilit pentru reclamantă un procent de 85,52 % și de 14,48 % pentru pârât raportat la veniturile totale realizate de cei doi soți în timpul căsătoriei.
Instanța de fond a arătat că după anul 1991 veniturile reclamantei au crescut semnificativ în raport cu cele ale pârâtului însă instanța de judecată a reținut o contribuție de 70 % pentru reclamantă și 30 % pentru pârât în funcție nu numai de aportul material la dobândirea bunurilor, ci și de munca în gospodărie sau contribuția prin alte mijloace. În acest sens instanța de fond a apreciat și munca fizică a pârâtului în gospodărie precum și veniturile pe care le-ar fi realizat din activitatea de taximetrie, perioadă cu privire la care pârâtul a avut o poziție oscilantă raportat la numărul de ani în care a desfășurat o astfel de activitate.( f. 292 - 306, 430 - 445 și 476 - 483 - dosar fond).
Deci părțile au contribuții diferite de dobândirea bunurilor comune așa cum a reținut și instanța de fond, respectiv 70 % reclamanta și 30 % pârâtul.
Nu s-a făcut dovada că părțile au o altă contribuție la dobândirea bunurilor comune, respectiv 60 % reclamanta și 40 % pârâtul așa cum solicită în apelul său pârâtul.
Așa încât nu se impune schimbarea cotelor de contribuție a părților respectiv de 60 % pentru reclamantă și de 40 % pentru pârât așa cum solicită pârâtul apelant.
Prin urmare din valoarea masei partajabile de 312.685 lei pârâtul are Cota de contribuție de 30 %, respectiv 93.805 lei iar reclamanta 70 %, adică 218.879 lei.
Deci pârâtul are dreptul la 93.805 lei sultă însă a primit doar 49.810 lei. Diferența este de 43.995 lei sultă plătibilă de către reclamantă.
În privința acțiunilor cumpărate de părți de la BCR și care se includ în masa bunurilor comune valoarea acestora este de 247.505 lei.
Aceste acțiuni au fost cumpărate cu suma de 15.000 lei în timpul căsătoriei părților, și vândute de reclamantă cu suma de 385.050 lei ( f. 364 - dosar fond).
Din această sumă din iulie 2007 când s-au primit acțiunile și până în mai 2008 s-a investit în casa de locuit 102.495 lei plus suma de 3850 lei impozit datorat statului restul sumei a rămas urmare a vânzării acțiunilor, la reclamantă după despărțirea în fapt.
Nu s-a făcut dovada că întreaga sumă de 247.505 lei reprezentând contravaloarea acțiunilor cumpărate de la BCR s-a folosit pentru efectuarea lucrărilor la casă și la modernizarea acesteia.
ul reclamantei S. D. A., nu este întemeiat întrucât plățile primite cu titlu de, plăți compensatorii nu au natura juridică de bun propriu al acesteia ci aceea de bun comun.
Deci noțiunea de "plată compensatorie"; se circumscrie unei nevoi vitale de acoperire a obligațiilor persoanei disponibilizate și privată de salariul bun comun, cu caracter stabil și previzibil, destinat susținerii sarcinilor căsătoriei, în scopul îndeplinirii prevederilor art. 2 din Codul familiei, sumele încasate cu acest titlu fiind egale cu suma salariilor cuvenite persoanei în cauză, aferente unei
anumite perioade de timp, aspecte care configurează natura juridică de bun comun a acestora.
În cazul în speță reclamanta a beneficiat de plățile compensatorii în luna iulie 2007. Deci în timpul căsătoriei, astfel că, aceste plăți nu pot fi considerate ca un bun propriu al reclamantei cum consideră apelanta ci ca un bun comun al părților așa cum s-a arătat.
Programul "Retragerea de aur"; a oferit salariatului o facilitare la încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, în vigoare la acea dată, cu oferirea unor sume de bani cu titlu de recompense. S-a urmărit a se asigura și o protecție socială a salariaților în urma reducerii numărului salariaților băncii, cu efect direct asupra încetării contractului individual de muncă al acestora. În acest context a fost analizată și soluționată cererea reclamantei de înscriere în programul menționat.
Desigur că aceste plăți compensatorii nu sunt premii sau recompense care se acordă în mod excepțional, pentru merite deosebite și care au regim de bun propriu al soțului care le-a obținut.
Așa încât aceste sume primite cu titlu de plăți compensatorii fac parte din comunitatea de bunuri fiind asimilate veniturilor din muncă.
Cu alte cuvinte nu pot fi considerate aceste sume ca fiind bunul propriu al reclamantei.
În consecință în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de pârâtul T. I. împotriva Sentinței civile nr.3191 din 22 august 2012 a Judecătoriei Z., pe care o schimbă în ceea ce privește masa partajabilă, valoarea acesteia componența loturilor și valoarea acestora și cuantumul dreptului de creanță și sulta.
Judecând în fond cauza sub aceste aspecte include în masa partajabilă a sumei de 247.505 lei reprezentând contravaloarea acțiunilor BCR Valoarea masei partajabile este de 312.685 lei.
Include în lotul 1 atribuit reclamantei și următoarele bunuri: TVR color mic -100 lei, aparat fitness - 100 lei, bicicletă de cameră - 300 lei, mașină de cusut - 400 lei, dulap masiv hol - 2.000 lei, mobilier de grădină - 300 lei, aparat foto digital - 300 lei, mobilier de terasă fier - 150 lei, imprimantă 100 lei, masă de stejar de opt persoane - 1.000 lei, bibliotecă de tineret - 500 lei, hol cu fotolii și canapea - 1.500 lei, mobilă de tineret - 500 lei, masă de birou - 200 lei, cuptor de pâine electric - 20 lei, covoare noi la etaj - 1.000 lei, mobilier de bucătărie - 1500 lei.
Valoarea totală a lotului 1 este de 16.970 lei.
Lotul 2 atribuit pârâtului se compune din: autoturism Skoda Fabia -
34.360 lei, frigider Zanussi - 700 lei, mașină de spălat - 600 lei, mobilă de bucătărie - 1.500 lei, bibliotecă - 1.000 lei, hol piele și fotolii - 3.000 lei, TV Philips - 600 lei, pături dormitor - 3.000 lei, congelator - 300 lei, TV - 300 lei, masă de tenis - 300 lei, motocultor - 1.000 lei, cositoare cu motor - 1.000 lei, aparat de filmat - 800 lei, 2 bucăți biciclete - 200 lei, 9 bucăți covoare - 900 lei, aragaz 250 lei.
Valoarea lotului 2 este de 49.810 lei.
Constată că pârâtul are un drept de creanță împotriva reclamantei în cuantum de 6.393 lei, reprezentând cota de 30 % din suma de 21.310 lei, reprezentând plățile compensatorii ale reclamantei.
Obligă reclamanta la 43.995 lei, sultă către pârât. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul declarat de reclamanta S. D. A. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă reclamanta la 4.302,24 cheltuieli de judecată parțiale către pârât în
apel.
În privința cheltuielilor de judecată potrivit art. 274 alin. 1 Cod
procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
În cazul în speță cheltuielile de judecată se vor datora în limita sumei admise (6.393 plus 18.377,61 lei) de 24.770,61 lei, respectiv 1.597,24 lei, taxă timbru și 5,00 lei timbru judiciar și suma de 2.700 lei pentru a trei capete de cerere în apel admise. TOTAL - 4302,24 lei.
Prin urmare reclamanta va fi obligată la plata sumei de 4302,24 lei cheltuieli de judecată către pârâtul apelant T. I. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L E G I I
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul T. I. împotriva Sentinței civile nr.3191 din 22 august 2012 a Judecătoriei Z., pe care o schimbă în ceea ce privește masa partajabilă, valoarea acesteia componența loturilor și valoarea acestora și cuantumul dreptului de creanță și sulta.
Judecând în fond cauza sub aceste aspecte include în masa partajabilă a sumei de 247.505 lei reprezentând contravaloarea acțiunilor BCR Valoarea masei partajabile este de 312.685 lei.
Include în lotul 1 atribuit reclamantei și următoarele bunuri: TVR color mic -100 lei, aparat fitness - 100 lei, bicicletă de cameră - 300 lei, mașină de cusut - 400 lei, dulap masiv hol - 2.000 lei, mobilier de grădină - 300 lei, aparat foto digital - 300 lei, mobilier de terasă fier - 150 lei, imprimantă 100 lei, masă de stejar de opt persoane - 1.000 lei, bibliotecă de tineret - 500 lei, hol cu fotolii și canapea - 1.500 lei, mobilă de tineret - 500 lei, masă de birou - 200 lei, cuptor de pâine electric - 20 lei, covoare noi la etaj - 1.000 lei, mobilier de bucătărie - 1500 lei.
Valoarea totală a lotului 1 este de 16.970 lei.
Lotul 2 atribuit pârâtului se compune din: autoturism Skoda Fabia -
34.360 lei, frigider Zanussi - 700 lei, mașină de spălat - 600 lei, mobilă de bucătărie - 1.500 lei, bibliotecă - 1.000 lei, hol piele și fotolii - 3.000 lei, TV Philips - 600 lei, pături dormitor - 3.000 lei, congelator - 300 lei, TV - 300 lei, masă de tenis - 300 lei, motocultor - 1.000 lei, cositoare cu motor - 1.000 lei, aparat de filmat - 800 lei, 2 bucăți biciclete - 200 lei, 9 bucăți covoare - 900 lei, aragaz 250 lei.
Valoarea lotului 2 este de 49.810 lei.
Constată că pârâtul are un drept de creanță împotriva reclamantei în cuantum de 6.393 lei, reprezentând cota de 30 % din suma de 21.310 lei, reprezentând plățile compensatorii ale reclamantei.
Obligă reclamanta la 43.995 lei, sultă către pârât. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul declarat de reclamanta S. D. A. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă reclamanta la 4.302,24 cheltuieli de judecată parțiale către pârât în
apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
K. M. | D. | G. | H. | A. |
Red. D.G. / _
Dact. H.A. /_ / 4 ex. Jud. fond: L. maria D.
| ← Decizia civilă nr. 286/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 22/2013. Partaj judiciar → |
|---|
