Decizia civilă nr. 423/26. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/R/2013 | |
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | T. D. - președintele Secției I-a civilă |
JUDECĂTORI: | M. -C. V. A. -T. N. |
GREFIER: | M. -L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC P. B. prin
S. C. împotriva deciziei civile nr. 423/A din 26 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe reclamantul-intimat SÂRBU D. -M. precum și pe pârâții-intimați M. Ș. și M. M., având ca obiect partaj judiciar.
Se constată că la data de 14 ianuarie 2013, reclamantul-intimat Sârbu
D. -M. a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise, la care a fost anexată chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 620 lei.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 9 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8484/_, pronunțată în dosar nr. _
, al Judecătoriei C. -N., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. D. M., în contradictoriu cu pârâții
Ș. și soția M. M. și P. B. .
A fost respinsă cererea prin care reclamantul a solicitat partajarea imobilului prin stabilirea cotelor părți care revin fiecărui coproprietar.
S-a constatat existența dreptului de proprietate comună pe cote părți egale de câte ½ fiecare asupra imobilului apartament nr.24 situat în C. -N.
, str.Vidraru, nr.8, jud.C., înscris în CF nr.2. C1 U10 C. -N. sub nr. top 23471/S/XXIV, în favoarea pârâtului M. Ș. și pârâtei M. M. .
A fost respinsă cererea prin care reclamantul a solicitat înscrierea în cartea funciară.
Au fost obligați în solidar pârâții M. Ș. și M. M. să plătească în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1941,2 lei reprezentând ¼ din valoarea taxelor judiciare de timbru și onorariului de avocat și obligă pe pârâta P. B. să plătească în favoarea reclamantului,
cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1941,2 lei reprezentând ¼ din valoarea taxelor judiciare de timbru și onorariului de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Apartamentul nr.24 situat în C. -N., str.Vidraru, nr.8, etaj 1 identificat cu nr.top 23471/S/XXIV și înscris în CF nr.2. -C1-U10 C. -N. se află în proprietatea comună în devălmășie a pârâților, așa cum rezultă din CF.
Prin contractele de împrumut încheiate între reclamant și pârâtul M. Ș. ,autentificate sub nr.2163/_, 327/_, 926/_ și 1780/_
, reclamantul a împrumutat pârâtului suma totală de 12.030 euro, iar pârâtul s-a obligat să restituie reclamantului suma de 3600 euro până la data de_, suma de 1080 euro până la data de_, suma de 3230 euro până la data_ și suma de 4120 euro până la data de_ .
Prin procesul verbal din data de_, BEJ Câmpian M. R. a constatat că părțile celor patru contracte de împrumut au convenit ca plata debitului să se facă eșalonat, prima să se facă până cel mai târziu la data de
_, iar apoi părțile să stabilească un grafic de rambursare. Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit la scadență obligația de plată, la data de_, în dosarul execuțional nr.569/2009, BEJ Câmpian M. R. a emis împotriva pârâtului o somație, în temeiul celor patru contracte de împrumut anterior menționate.
Potrivit art.493, alin.1 și 2 din Codul de procedură civilă, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comuna, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora, dar ei pot urmări cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărțeala.
În speță, reclamantul și-a dovedit calitatea de creditor al pârâtului, calitate izvorâtă din cele patru contracte de împrumut ajunse la scadență, dar fiind un creditor personal, potrivit art.493, alin.1 din codul de procedură civilă el nu poate urmări partea pârâtului din apartamentul din litigiu aflat în proprietatea comună codevălmașă a ambilor pârâți, fiind nevoit potrivit aceluiași text legal să solicite mai întâi împărțeala sau dacă nu cere împărțeala, să urmărească cota-parte determinată a debitorului său, din imobilul aflat în coproprietate.
Întrucât imobilul se află însă în coproprietatea codevălmașă a pârâților, aceștia nu au determinată câte o cotă parte din dreptul de proprietate, această cotă parte urmând a fi stabilită de instanță la cererea reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 423/A/_ a T. ului C. s-a admis declarat de reclamantul S. D. M., împotriva sentinței civile nr. 8484/2012 din data de_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -
, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a dispus înscrierea în CF în favoarea intimaților M. Ș. și M. M. a cotei-părți de 1/2 - a parte fiecare din proprietatea comună asupra apartamentului nr. 24, situat în C.
-N. str. Vidraru, nr. 8, identificat cu nr. topo. 23471/S/XXIV din CF nr.
2. -C1- U10 a municipiului C. -N. și au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, în cuantum de 7752 lei,
reprezentând taxa de timbru și onorariul avocat, din care ½ pârâții M. Ș. și M. M. și 1/2 parte pârâta P. B. .
Au fost obligați intimații să plătească apelantului suma de 624 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa de timbru și onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că potrivit cuprinsului cărții funciare depusă la dosar, dreptul de proprietate a fost înscris în favoarea pârâților M. Ș. și soția M. M., ca bun comun, în cotă de 1/1.
Coproprietatea devălmașă a fost transformată de către prima instanță în proprietate comună, pe cote-părți egale, de câte ½ fiecare.
În consecință, această schimbare a regimului juridic al coproprietății, se impune a fi înscrisă în cartea funciară, la fel ca în cazul rectificărilor de carte funciară, care se dispun de către instanță și se operează de către OCPI, în conformitate cu art. 33 din Legea nr. 7/1996.
Chiar dacă operațiunea în sine se face de către O.C.P.I., așa cum a reținut prima instanță, T. ul a constatat că, din prevederile art. 20 alin. 2, 3 și art. 21 ale Legii nr. 7/1996, reiese că înscrierea în cartea funciară se poate face doar în baza acordului celui înscris ca proprietar sau în baza unei hotărâri judecătorești, pronunțată în contradictoriu cu acesta, așa cum este cazul în prezenta speță, în care proprietarii de carte funciară sunt pârâți.
Față de aceste considerente și în temeiul art. 296 C.pr.civ., T. ul a admis apelul și a schimbat în parte sentința.
Pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, în cuantum de 7752 lei, reprezentând taxa de timbru și onorariul avocat, din care ½ pârâții M. Ș. și M. M. și 1/2 parte pârâta P. B. .
În baza art. 274 C.pr.civ., T. ul a obligat pe intimați să plătească apelantului suma de 624 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa de timbru și onorariul avocațial, conform chitanțelor de la filele 8 și 13 din dosarul de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Pro Credit B. SA, solicitând modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii cererii de plată a cheltuielilor de judecată, formulată de către apelantul Sârbu D. M.
, în contradictoriu cu recurenta și suspendarea executării deciziei până la soluționarea recursului.
În motivarea recursului pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei în temeiul art. 565 C. civil, raportat la împrejurarea că reclamantul nu dorește stabilirea existenței unui drept în contradictoriu cu recurenta, aceasta fiind citată în cauză doar pentru ca hotărârea instanței să-i fie opozabilă.
Raportat la dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., în mod greșit recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în litigiul având ca obiect cerere de partaj, în condițiile în care recurenta nu se află în culpă procesuală.
Imobilul a cărui partajare a solicitat-o reclamantul este grevat de un drept de ipotecă în favoarea recurentei.
Recurenta nu a căzut în pretenții față de reclamant, deoarece dreptul de ipotecă grevează în continuare ambele cote stabilite în urma partajului.
Reclamantul nu a formulat întâmpinare, însă a solicitat amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise, pe care le-a înregistrat la data de_, solicitând obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
La termenul de judecată din_ instanța a pus în discuția recurentei exercitarea recursului omisso medio.
Analizând recursul formulat prin prisma excepției invocate, curtea va respinge recursul.
În temeiul art. 137 Cod procedura civila, Curtea va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, excepție de procedură ce face
inutilă cercetarea fondului recursului pârâților.
Excepția este fondată pentru următoarele considerente:
Recursul constituie o cale de atac extraordinară calificată ca atare de lege și poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute limitativ de art.
304 Cod procedură civilă și în condițiile legii, împotriva hotărârilor judecătorești date fără drept de apel, în apel, sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Potrivit art. 129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile judecătorești susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judicios efectiv al hotărârii judecătorești și satisface exigentele art. 21 din legea fundamentala, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din coroborarea dispozițiilor art. 299 cu cele ale art. 377 Cod procedură civilă, rezultă că hotărârile date în primă instanță și care nu au fost atacate cu apel, nu pot fi atacate cu recurs. Astfel spus, recursul nu poate fi promovat de către o parte, trecând peste exercitarea apelului, omisso medio.
În practica s-a decis, de asemenea, ca soluția primei instanțe prin care s-a admis în totalitate sau în parte cererea reclamanților, neatacata cu apel de partea interesata, nu mai poate fi pusa în discuție în recurs de aceeași parte decât cu privire la modul de rezolvare a apelului declarat de partea adversa.
În speță, se constată că sentința civilă nr. 8484/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca nu a fost atacată cu apel de către pârâta ProCredit
B. .
Împotriva acestei sentințe a exercitat apel numai reclamantul S. D.
M., care a criticat-o sub alte aspecte, astfel încât dispozițiile sentinței cu privire la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată au intrat în autoritate de lucru judecat, recurenta neavând posibilitatea să conteste această dispoziție pentru prima dată în recurs, chiar dacă în apel cuantumul acestora a fost modificat.
Pârâta nu poate invoca, omisso medio, direct în recurs, ca motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 1/1994, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție. S-a considerat că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 125 al. 3, potrivit cărora "Competenta și procedura de judecată sunt stabilite de lege".
Prin urmare, exercitarea unui drept de către titularul său, nu poate avea loc decât într-un cadru "prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea ordinii în care se exercită căile de atac și categoriile de hotărâri judecătorești supuse căilor ordinare și extraordinare de atac".
Cum în speță recursul formulat de pârâta ProCredit B. a fost exercitat omisso medio, respectiv fără să se fi utilizat mai întâi calea de atac a apelului, Curtea constată, în raport de dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 377 Cod procedură civilă, că excepția inadmisibilității recursului este fondată și urmează a fi admisă, cu consecință respingerii recursului.
În raport de soluția pronunțată pe excepția inadmisibilității recursului, criticile de fond invocate de recurentă nu se mai impun a fi analizate, iar excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată, raportat la împrejurarea că, așa cum însăși recurenta recunoaște, este titulara unui drept de ipotecă asupra imobilului supus partajului, din această perspectivă justificându-și calitatea procesuală pasivă.
În baza art. 274 Cod procedura civila obliga recurenta pârâtă la plata sumei de 620 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 34).
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta P. B. SA împotriva deciziei civile nr. 423/A din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului S. D. M. suma de 620 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
T. D. M. C. V. | A. | -T. N. | M. | L. T. |
Red. MV dact. GC 2 ex/_
Jud apel: A.F.Doica, O. R. Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 22/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 346/2013. Partaj judiciar → |
|---|
