Decizia civilă nr. 239/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 239/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare în vederea pronunțării, apelul promovat de către pârâtul S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C. -N. în contra Sentinței civile nr. 24929 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, privind și pe intimata reclamantă S. I. P. M. E. și intimatul pârât SC
F. S., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de 30 Aprilie 2013, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, la solicitarea reprezentantei intimaților pentru a se depune o copie a contractului de vânzare-cumpărare; la data de 30 aprilie 2013 a fost depus la dosar în copie Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1501 din_ de către BNP Jakab Etelka, atașat la fila 24 dosar.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 24929 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. , s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de S. I. P. M. E. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C. -N. și SC F. S., și, în consecință:
S-a constatat că terenul în suprafață de 1460 mp, situat în mun. C. -N., str. D., nr. 190, înscris în CF nr. 18376 C., nr. top. 21131/1/1 a trecut în proprietatea S. ui Român ca urmare a exproprierii, prin Decretul nr. 30/1976, neoperat în CF.
S-a dispus întăbularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului S. Român prin C. Local al Mun. C. -N. asupra terenului amintit mai-sus, conform Decretului nr. 30/1976.
S-a dispus, potrivit art. 33, art. 34 pct. 2 din Legea nr. 7/1996, rectificarea stării de carte funciară nr. CF nr. 18376 C., asupra imobilului de sub A+6, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, în sensul că suprafața de teren deținută de pârâta S.C. F. S.R.L. este de 834 mp, iar nu de 834 stj., astfel cum greșit s-a menționat.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 18376 C., de sub A+6, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, conform cotelor de proprietate deținute de părți și variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit de expert V. ezan Valeriu, reliefată în anexa nr. 8 la raportul de expertiză, completat, după cum urmează:
imobilul cu nr. top. nou 21131/1/1/1, reprezentând teren în suprafață de 834 mp, casă, curte și grădină, în mun. C. -N., str. D., nr. 190, jud. C., ce se va atribui pârâtei S.C. F. S.R.L., cu titlu act constitutiv nr. 2223/_ ; cu sarcina uzufructului viager asupra întregului imobil în favoarea reclamantei S. I.
P. M. E. ;
imobilul cu nr. top. nou 21131/1/1/2, reprezentând teren în intravilan, în suprafață de 889 mp, în mun. C. -N., str. D., nr. 190, jud. C., ce se va atribui reclamantei S. I. P. M. E., cu titlu de bun propriu, lege, Legea nr. 10/2001;
imobilul cu nr. top. nou 21131/1/1/3, reprezentând teren în intravilan cu supraedificate (bloc de locuințe, P.T., parte din str. B. a, spații verzi, etc.), în suprafață de 1277 mp, ce se va atribui S. ui Român, cu titlu de lege, Decretul de expropriere nr. 30/1976.
S-a dispus întăbularea dreptului de proprietate al părților în evidențele cărții funciare, cu titlu de lege și partaj.
A fost respinsă în rest acțiunea formulată ca nefondată.
Cheltuielile judiciare în cuantum de 2.511,02 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, și 4,15 lei timbru judiciar, au rămas în sarcina statului și s-a luat act ca părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin demersul procesual de față, reclamanta S. I. P. M. E. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. C. -N., SC F. S., a solicitat instanței să constate că terenul în suprafață de 1460 mp, situat în mun. C. -N., str. D., nr. 190, înscris în CF nr. 18376, nr. top. 21131/1/1 a trecut în proprietatea S. ui Român ca urmare a exproprierii, prin Decretul nr. 30/1976, neoperat în CF; să se dispună întăbularea dreptului de proprietate al pârâtului S. Român prin C. Local al Mun. C. -N. asupra terenului amintit mai-sus, conform Decretului nr. 30/1976; să se constate că prin Dispoziția Primarului Mun. C. -N. nr. 1410/2007, s-a restituit reclamantei, în natură, în baza Legii nr. 10/2001, suprafața de teren de 183 mp din terenul expropriat; să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra terenului înscris în CF nr. 18376 C., prin formarea a 3 loturi, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, după cum urmează: I. lotul nr. 1, în suprafață de 889 mp, în care să fie cuprinsă suprafața de teren de 183 mp, menționată în Dispoziția de restituire nr. 1410/2007, emisă de Primarul Mun. C. -N., în temeiul Legii nr. 10/2001; II. Lotul nr. 2, în suprafață de 1277 mp în favoarea S. ui Român; III. Lotul nr. 3 în suprafață de 834 mp, cu casă, curte și grădină, proprietatea pârâtei S.C. F. S.R.L., urmare a actului constitutiv nr. 2233/_, cu drept de uzufruct viager în favoarea reclamantei; să se dispună întăbularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra lotului nr. 1, cu titlu de lege și partaj; să se dispună rectificarea înscrierii în CF nr. 18376 C., de sub B+19 a suprafeței aparținând pârâtei S.C. F. S.R.L., respectiv suprafața din A+6, nr. top. 21131/1/1 de 834 mp, iar nu 834 stj., cum greșit s-a menționat.
Instanța de fond a reținut că demersul procesual al reclamantei este justificat în parte, urmând să admită în parte acțiunea precizată, conform dispozitivului hotărârii. La baza soluției instanței stau considerentele arătate în continuare:
Din examinarea mențiunilor din coala CF nr. 18376 C. -N. (f. 146-149), imobilul de sub A+6, cu nr. top. 21131/1/1 - casă, curte și grădină, situat în mun.
C. -N., str. D., nr. 190, jud. C., în suprafață de 3.000 mp (834 stj), s-a aflat, inițial, în coproprietatea reclamantei și a soțului acesteia, conform mențiunii de sub B.12.
Prin Decretul de expropriere nr. 30/1976, neoperat în CF, a fost preluată de la reclamantă și soțul acesteia de către S. Român o suprafață de teren de 1460 mp, astfel că în proprietatea reclamantei a rămas suprafața de teren de 1.540 mp.
Prin Dispoziția de restituire nr. 1410/_, emisă de Primarul Mun. C. -N.
, reclamantei i-a fost restituit în natură terenul în suprafață de 183 mp, din parcela
cu nr. top. 21131/1/1, înscris în CF nr. 18376, situat în mun. C. -N., str. D., nr. 190, jud. C. . Pentru restul terenului, în suprafață de 1277 mp, s-a propus acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (f. 6-7).
Prin actul constitutiv al S.C. F. S.R.L., autentificat de BNP P. Ionut F. sub nr. 2223/_, reclamanta a consimțit ca o parte din terenul ce a rămas în proprietatea sa și înscris în CF nr. 18376 C. -N., respectiv nuda proprietate asupra suprafeței de 834 mp - curte, casă și grădină, să fie adusă aport social la constituirea societății, reclamanta rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului amintit (f. 11-13).
În ciuda convenției părților, autentificată de notar, în prezent, în cuprinsul CF nr. 28544 C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 18376 C. ), asupra imobilului de sub A+1, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, figurează înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâtei S.C. F. S.R.L., în cota actuală de 1/1, iar în partea a III-a a cărții funciare (foaia de sarcini), apare înscris, sub C+1, dreptul de uzufruct viager în favoarea reclamantei asupra imobilului de sub A+1.
Ca atare, instanța a reținut că starea de carte funciară existentă nu mai corespunde realității juridice a imobilului, ulterior intervenirii Decretului de expropriere nr. 30/1976, Dispoziției de restituire nr. 1410/_, emisă de Primarul Mun. C. -N., și actului constitutiv al S.C. F. S.R.L., autentificat de BNP P. Ionut F. sub nr. 2223/_ . În cauză, se impune rectificarea stării de carte funciară, de natură a pune de acord starea juridică reală a imobilului cu cea înscrisă în cartea funciară.
In drept, in actuala forma a Legii nr. 7/1996, a cadastrului si publicitatii imobiliare, republicata si modificata in baza Legii nr. 247/2005 (la data formulării acțiunii reclamantei), legiuitorul face distinctia intre rectificarea inscrierii (care se poate realiza prin radiere, indreptare sau mentionarea oricarei operatiuni, susceptibila de a face obiectul unei inscrieri in cartea funciara - art. 33 alin. 2 din lege), modificarea mentiunilor referitoare la aspectele tehnice ale imobilului (art. 33 alin. 3) si indreptarea erorilor materiale savarsite cu prilejul inscrierilor (art. 33 alin. 5).
Toate aceste operatiuni, indiferent de denumirea sau de obiectul asupra carora poarta, au ca elemente comune scopul si efectul imediat pe cale le determina. Scopul instituirii lor este acela de a se restabili concordanta intre situatia pe care o releva inscrierea din cartea funciara si situatia reala a imobilului sau a dreptului ce formeaza obiectul inscrierii, iar rezultatul comun al acestor procedee tehnico-juridice este schimbarea situatiei tabulare, in acord cu situatia juridica reala.
In sens larg, termenul de rectificare desemneaza operatiunea tehnico-juridica de remediere a neconcordantelor, a inexactitatilor existente intre mentiunile efectuate in cartea funciara si situatia juridica reala a imobilului asupra caruia ele poarta.
In sens restrans, in considerarea starii actuale a Legii nr. 7/1996, rectificarea se realizeaza doar prin radiere, indreptare sau mentionarea unei operatiuni susceptibile a face obiectul unei inscrieri in cartea funciara (art. 33 alin. 2), aceasta operatiune fiind reglementata distinct, atat in raport cu operatiunea de modificare (art. 33 alin. 3), avand ca obiect exclusiv aspectele tehnice ale imobilului, dar si fata de operatiunea de indreptare (art. 33 alin. 5), care vizeaza erorile materiale savarsite cu prilejul inscrierii in cartea funciara.
In ceea ce priveste actiunea in rectificare, instanta de fond a reținut ca aceasta reprezinta un mijloc de aparare pe cale judiciara a drepturilor subiective civile, susceptibile de inscriere in cartea funciara, care confera oricarei persoane al carei drept este vatamat printr-o inscriere inexacta, posibilitatea sa solicite inlaturarea inexactitatii si corelarea inscrierii cu situatia juridica reala a drepturilor ce formeaza obiectul inscrierii. Referitor la obiectul rectificarii, notiune privita in sensul sau larg, se remarca ca acesta este dat de orice inscriere efectuata in cartea funciara, indiferent ca este vorba de o inscriere cu continut juridic (care naste,
modifica sau stinge drepturi si situatii juridice in legatura cu imobilul inscris in cartea funciara) sau despre o mentiune cu continut tehnic (de ordin descriptiv).
Cu toate acestea, din interpretarea sistematica a prevederilor Legii nr.7/1996 (art. 33), se impune concluzia potrivit careia legiuitorul a inteles sa stabileasca un regim juridic diferit in ceea ce priveste caile de remediere a neconcordantelor dintre sitatia de carte funciara si situatia reala a imobilului, in functie de categoriile de inscrieri, fie de natura inexactitatii. Asadar, in ceea ce priveste schimbarile referitoare la aspectele tehnice ale imobilului (schimbari care nu afecteaza esenta dreptului care poarta asupra acelui imobil), art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, republicata, prevede procedura de modificare a inscrierilor din Partea I a cartii funciare, procedura care se poate declansa doar la cererea titularului dreptului de proprietate. In cazul in care inexactitatea se datoreaza unei erori materiale savarsite cu prilejul inscrierii, art. 33 alin. 5 din acelasi act normativ prevede ca instrument de remediere, indreptarea erorii materiale, la cerere sau din oficiu.
Se observa, ca atare, ca atat modificarea aspectelor tehnice ale imobilului, cat si indreptarea erorilor materiale savarsite cu prilejul inscrierii sunt operatiuni tehnico-juridice care au un obiect strict determinat.
Instanta de fond a reținut ca "ruptura"; intre starea tabulara a imobilului si cea existenta in realitate se poate datora nu numai greselilor ce tin de indentificarea cadastrala sau de inscriere, dar si unor cauze ce tin de valabilitatea si eficienta actului care a stat la baza inscrierii sau de conditiile de existenta ale dreptului inscris ori, pur si simplu, cand, din diferite motive, inscrierea nu mai este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului.
Prin urmare, rectificarea cartii funciare intervine atunci cand exista o nepotrivire sau discordanta intre cuprinsul cartii funciare si situatia juridica reala, in scopul de a se restabili echilibrul intre ceea ce exista in realitate si ceea ce apare in evidenta imobiliara. Rectificarea vizeaza astfel inscrieri si mentiuni referitoare la starea juridica a imobilului, rectificarea putand fi ceruta de orice persoana interesata.
Potrivit Legii nr. 7/1996, republicata, cazurile in care se poate promova actiunea in rectificarea cartii funciare sunt stabilite de art. 34 din lege, text in conformitate cu care orice persoana intresata poate cere rectificarea inscrierilor, daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: 1. Inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil; 2. Dreptul inscris a fost gresit calificat; 3. Nu mai sunt indeplinite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea; 4. Inscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului.
Prevederile art. 34 din lege reprezinta dreptul comun in materie de rectificare, indiferent de natura inscrierii (intabulare, inscriere provizorie, notare).
În speță, așa cum s-a arătat mai-sus, situația juridică actuală a imobilului nu mai corespunde cu cea reliefată prin mențiunile din cartea funciară, iar pentru a pune de acord situația reală din prezent a imobilului cu situația tabulară a acestuia, în baza art. 20 din Legea nr. 7/1996, va dispune înscrierea în CF nr. 18376 C. a Decretului de expropriere nr. 30/1976, vizând preluarea de către S. Român a suprafeței de teren de 1460 mp din imobilul înscris sub A+6, nr. top. 21131/1/1, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1460 mp, în favoarea S. ui Român.
În egală măsură, instanța a dispus, potrivit art. 33, art. 34 pct. 2 din Legea nr. 7/1996, rectificarea stării de carte funciară nr. CF nr. 18376 C., asupra imobilului de sub A+6, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, în sensul că suprafața de teren deținută de pârâta S.C. F. S.R.L. este de 834 mp, iar nu de 834 stj., astfel cum greșit s-a menționat. De altfel, aceasta constituie o simplă eroare materială, strecurată cu ocazia înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei, dobândit conform actului constitutiv autentificat de BNP P. Ionut F. sub nr. 2223/_ . Corelativ, reclamanta va păstra dreptul de uzufruct viager asupra imobilului teren în suprafață de 834 mp și casă de locuit, curte și grădină.
Așa fiind, s-a reținut că, în prezent, din imobilul cu nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, înscris sub A+6 în CF nr. 18376 C. (respectiv asupra imobilului de sub A+1, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, înscris în CF nr. 28544 C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 18376 C. ), reclamanta deține o cotă actuală de 889/3000 parte, pârâta S.C. F. S.R.L. o cotă de 834/3000 parte, iar S. Român o cotă de 1277/3000 parte (practic asupra suprafeței de teren de 1277 mp cu privire la care nu s-a putut dispune restituirea în natură în favoarea reclamantei, conform Legii nr. 10/2001, din totalul de 1460 mp ce a fost preluat de Stat prin Decretul de expropriere nr. 30/1976, neoperat în CF).
În conformitate cu dispozițiile art. 728 și urm. C.civ. anterior (în vigoare la data formulării acțiunii reclamantei), instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 18376 C., de sub A+6, nr. top. 21131/1/1, în suprafață de 3.000 mp, conform cotelor de proprietate deținute de părți și variantei a II-a din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit de expert V. ezan Valeriu, reliefată în anexa nr. 8 la raportul de expertiză, completat, potrivit dispozitivului hotărârii.
În baza art. 20 și urm. din Legea nr. 7/1996, instanța de fond a dispus întăbularea dreptului de proprietate al părților în evidențele cărții funciare.
Referitor la solicitarea reclamantei de a se constata ca prin Dispoziția Primarului Mun. C. -N. nr. 1410/2007, s-a restituit reclamantei, în natură, în baza Legii nr. 10/2001, suprafața de teren de 183 mp din terenul expropriat, instanța a reținut că este nefondată o astfel de solicitare, în contextul în care reclamanta exhibă un titlu de proprietate (Dispoziția de restituire nr. 1410/2007) cu privire la suprafața de 183 mp, motiv pentru care nu este necesară exercitarea unei acțiuni în constatare sub acest aspect.
În lumina considerentelor ce preced, instanța a admite, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamantă, potrivit dispozitivului hotărârii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, sub forma scutirii reclamantei de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, au rămas în sarcina acestuia, raportat poziția de neopunere a pârâților admiterii acțiunii reclamantei.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.proc.civ., s-a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței examinate a promovat apel pârâtul C. local al municipiului C. -N. (f.3) solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate.
În motivarea cererii s-a criticat legalitatea și temeinicia sentinței atacate, principala critică referindu-se la suprafața de teren pe care urmează să se întabuleze S. Român. În acest sens arată că din concluziile raportului de expertiză tehnică completat întocmit în speță nu rezultă în concret și nici nu este motivată cu acte justificative diminuarea suprafeței de teren aparținând S. ui Român de la suprafața expropriată la cea de 1277 mp. Învederează că toată suprafața regăsită în anexa la Decretul de expropriere, la pozițiile 36-37 trebuie să rămână în proprietatea M. C. -N. întrucât preluarea în favoarea S. ui Român a ambelor suprafețe a fost făcută cu scop de "utilitate publică";, realizându- se obiectivul exproprierii.
Reiterează că suprafața preluată din imobilul situat pe str. D. la nr. 190 C.
-N., care ar trebui să se regăsească în același număr topografic este de 1750 mp respectiv 1460 mp și 290 mp, suprafețe preluate astfel că în speță este necesar a fi rejudecată cauza în vederea refacerii raportului de expertiză sau efectuarea unei completări la raportul de expertiză în această fază de judecată.
Cât privește cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat, constând în taxa de timbru și timbru judiciar menționează că în mod nelegal instanța o exonerează pe reclamantă de la plata acestora întrucât, doar în ceea ce privește suprafața de 183 mp restituită prin dispoziția primarului reclamanta este scutită de la plata taxei de timbru, cât privește petitul de sistare a stării de indiviziune consideră că și pentru acesta ar fi trebuit achitată o taxă de timbru. Mai mult, întrucât sistarea indiviziunii profită tuturor părților corect ar fi fost ca această
sumă să fie achitată de toate părțile împrocesuate. Apoi, consideră că în mod netemeinic instanța de fond face distincție între cheltuielile de judecată și cele judiciare întrucât, în opinia apelantei, și valoarea taxei de timbru și a timbrului judiciar sunt cuprinse în noțiunea de "cheltuieli de judecată";.
Așa fiind, întrucât instituția apelantă nu s-a opus în principiu admiterii acțiunii, aspect reținut și de către instanța de fond, ar fi trebuit, în temeiul art. 274 și următoarele C.pr.civ. să fie exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală.
Prin întâmpinarea formulată (f.11) intimatele au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, pentru fond și apel.
În susținerea poziției procesuale intimații au arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, soluție bazată pe actele depuse la dosar și întocmite chiar de apelant, pe starea de fapt reală a imobilului ca și pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
La înscrierea în cartea funciară, din eroare, suprafața adusă aport social de către reclamanta la constituirea societății pârâte a fost menționată ca fiind de 824 stj și nu 834 mp, prin urmare instanța de fond în mod corect a dispus rectificarea cărții funciare în acest sens.
Din suprafața totală expropriată de 11460 mp, s-a restituit reclamantei prin dispoziția primarului în temeiul Legii nr. 10/2001, în natură, suprafața de 183 mp iar pentru restul terenului expropriat în suprafață de 1277 mp se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Anterior emiterii dispozițiilor în baza Legii nr. 10/2001, o comisie constituită în acest scop face verificări în teren, întocmește un proces verbal, actul fiind depus la dosar și în care se menționează aceeași suprafața de 1277 mp ocupată de blocuri, spații verzi, etc., parte din suprafața totală de 1460 mp preluată prin decretul de expropriere de la reclamantă și soțul acesteia. În aceste condiții, instanța de judecată nu ar fi putut dispune întabularea dreptului de proprietate al S. ui Român pe o suprafață mai mare de 1277 mp, așa cum susține apelantul. Faptul că de la aceeași adresă s-a mai expropriat o suprafață de 290 mp de la numiții Gal Carol și M. nu are nici o legătură cu prezenta speță. De altfel, nici CF 18376 C. -N. nu evidențiază cele susținute de apelant.
Apelantul susține că suprafața a fost diminuată fără ca expertul să explice această diferență. Apreciază că apelantul se află în eroare totală întrucât nu poate fi vorba despre o diminuare în condițiile în care, chiar apelantul arată, suprafața totală deținută de reclamantă și soțul acesteia anterior exproprierii, a fost de 3000 mp. Raportat la actele întocmite de apelant în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, la CF și expertiza efectuată în cauză, un simplu calcul aritmetic contrazice susținerile apelantului.
Cu privire la cheltuielile de judecată de la care apelantul solicită să fie exonerat învederează că instanța de fond, prin dispozitivul hotărârii, menționează că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Suma de 2511,02 lei taxa judiciară de timbru și 4,15 lei timbru judiciar care rămân în sarcina statului reprezintă ½ din valoarea totală a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar întrucât reclamantei i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar și i s-a redus cuantumul taxei cu 50 %. Deci apelantul nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei pentru judecarea fondului cauzei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C.pr.civ., Legea nr. 7/1996, art. 728 C.civ. și art. 274 C.pr.civ.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Principala critică adusă de către apelant sentinței în discuție vizează suprafața de teren care urmează să fie întabulată în favoarea S. ui Român, considerând că pe lângă suprafața de 1460 mp expropriată de la S. Geza și S. I. se impune a fi avută în vedere și suprafața de 290 mp preluată de la aceeași adresă administrativă de la Gal Carol și M. ,
respectiv cea situată în str. D. nr. 190 în condițiile în care aceasta face parte din același număr topografic, suprafețe care se regăsesc în Anexa la decretul de expropriere, pozițiile 36 și 37.
Așa cum rezultă din Dispoziția de restituire nr. 1410/_ emisă chiar de Primarul M. C. -N. (f.6 dosar fond), s-a restituit în natură terenul în suprafață de 183 mp din parcela cu nr. topo 21131/1/1 înscris în CF nr. 18376 în favoarea reclamantei, reținându-se faptul că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 în contextul în care terenul solicitat în suprafață de 1460 mp a trecut în baza Decretului de expropriere nr. 30/1976 în proprietatea S. ui, act neoperat în CF, cu plata unei despăgubiri legale în sumă de 2,25 lei/mp.
Constatându-se de către Comisia tehnică că din această suprafață expropriată, o suprafață de 183 mp este în folosința revendicatoarei, restul terenului expropriat fiind situat în zonă sistematizată, s-a stabilit pentru această din urmă suprafață, și anume 1277 mp, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin notele de ședință (fila 167 dosar fond) apelantul recunoaște faptul că anterior exproprierii reclamanta și soțul ei au deținut o suprafață totală de 3000 mp din care 1460 mp au fost expropriați, diferența de 1540 mp rămânând în proprietatea lor, findu-i restituită reclamantei o suprafață de 183 mp în temeiul Legii 10/2001, însă cu toate acestea solicită întabularea unei suprafețe mai mari decât diferența rămasă în favoarea sa invocând un dosar al Judecătoriei C. -N., nr._, numărul corect al dosarului fiind_ acvirat prezentei cauze, în care s-a administrat o altă expertiză de identificare a terenului și s-a propus întabularea în favoarea statului a unei suprafețe mai mari ca urmare a exproprierii. Totodată s-au formulat de către apelant noi obiective ale expertizei după depunerea raportului de expertiză întocmit de către expertul V. ezan Valeriu din perspectiva diferenței de suprafață (fila 165 dosar fond) care au fost calificate drept obiecțiuni de către instanță și încuviințate ca atare, expertul răspunzând: cu ocazia măsurătorilor efectuate se constată că a rămas liber de construcții sau alte utilități teren în suprafață de 183 mp din cei 1460 mp expropriați prin Decretul 30/1976 care este raportat pe planul de situație SC.1:500 anexa 5 (fila 207 dosar fond)- aceasta
vizând toată suprafața expropriată conform anexei (fila 96 dosar fond).
De abia după închiderea dezbaterilor se formulează obiecțiuni din partea apelantului prin care se invocă faptul că 290 mp sunt expropriați de la familia Gal, susțineri efectuate și în apel care vin în contradicție cu cele arătate în notele scrise și cu concluziile raportului de expertiză și a completării efectuate în cauză din care reiese că suprafața efectivă rezultată în urma măsurătorilor a terenului afectat de utilitate publică este de 1277 mp (fila 97 dosar fond), expertul răspunzând pentru exactitatea măsurătorilor efectuate.
Într-adevăr, conform decretului de expropriere din imobilul aflat în str. D. nr.190 s-a expropriat o suprafață de 290 mp de la familia Gal coproprietară la acel moment cu reclamanta asupra terenului litigios, în prezent înstrăinându-și cota, iar în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. un alt expert a concluzionat în sensul rămânerii unei alte suprafețe în favoarea statului, mai mare, dar aceste aspecte au fost contrazise de către lucrarea de specialitate administrată în prezenta cauză în contradictoriu cu toate părțile înscrise în CF, spre deosebire de cealaltă care nu a vizat și pe pârâta SC F. S.R.L., expertul având în vedere și raportul de expertiză anterior, așa cum rezultă din anexe.
Cât privește critica privind cheltuielile de judecată, T. ul o socotește ca fiind neîntemeiată în condițiile în care, în conformitate cu prevederile art. 18 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile pentru care reclamanta a beneficiat de scutire prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți doar dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, urmând ca aceasta să le achite statului ori, judecătoria a apreciat că pârâtul nu a căzut în pretenții neopunându-se admiterii acțiunii.
Cu alte cuvinte, taxele de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de scutire vor rămâne în sarcina statului, dar nu ca obligat în baza art. 274 C.pr.civ. ci în conformitate cu dispozițiile legii speciale.
Față de cele ce preced, T. ul va respinge apelul cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a apelantului, îl va obliga să plătească intimatei S. I. P. M. E. 850 lei cheltuieli de judecată în apel și intimatei SC F. S. 350 lei cu același titlu, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor nr. 222/_, nr. 220/_ și nr. 223/_ eliberate de avocat D. Babiciu. Celelalte chitanțe nu au fost avute în vedere deoarece sunt aferente fondului cauzei și intimații nu au formulat apel vizând eventuala neacordare a acestora.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul promovat de către pârâtul S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C. -N. în contra Sentinței civile nr. 24929 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelantul să plătească intimatei S. I. P. M. E. 850 lei cheltuieli de judecată în apel și intimatei SC F. S. 350 lei cu același titlu.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
G. P.
G.P. 08 Mai 2013 OT/GP 15 Mai 2013
Judecător fond G. R. F. -Hîngan-Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 452/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 286/2013. Partaj judiciar → |
|---|
