Decizia civilă nr. 3816/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3816/R/2013
Ședința publică din data de 2 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
A. -T. N.
M. -C. V.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. T. PRIN P., precum și recursul declarat de pârâta SC H. T. SRL împotriva deciziei civile nr. 119 din 8 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul T. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent M. T. prin primar, consilier juridic Călin Petridean, reprezentantul pârâtei-recurente SC H. T. SRL, consilier juridic Roșca N., și pârâtul-intimat T. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantului este legal timbrat 326 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 septembrie 2013, pârâta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamant și în consecință menținerea deciziei recurate cu cheltuieli de
judecată pentru întreg parcursul procesului în cuantum de 5871 lei. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamantului- recurent.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantului-recurent depune la dosar delegația de reprezentare și dovada prin care se atestă plata taxelor judiciare de timbru aferente recursului, conform mențiunilor din citație.
Recursul pârâtei este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar delegația de reprezentare și chitanțe prin care se atestă plata impozitului pe clădire și taxa pentru terenul aflat în administrare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, admiterea acțiunii și în consecință să se dispună obligarea pârâților să recunoască dreptul de proprietate și să lase în deplină și netulburată posesie imobilul în suprafață de 15.000 mp proprietatea Comunei Poiana, care face parte din imobilul înscris în CF 913 Poiana, A+2, nr. top 1169/2/2 cu destinația pășune, și să se abțină de la orice act de tulburare al dreptului de proprietate al reclamantei pentru imobilele anterior arătate, cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită respingerea recursului declarat de reclamant, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar. Arată că nu au perturbat dreptul de proprietate al reclamantei. Pârâta a fost beneficiara unui contract de închiriere care deși a expirat, locațiunea continuă în mod tacit și Primăria Turda percepe în continuare taxele aferente acestei locațiuni. În ceea ce privește suprafața de teren de 7500 mp, a fost atribuită prin Decizia nr. 52/_, pentru toată durata existenței construcțiilor.
Solicită admiterea propriului recurs, apreciind că soluția instanței de apel este parțial nelegală, întrucât a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, prin aplicarea stricto sensu a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, dar s-a omis faptul că recursul pentru care s-au plătit taxele s-a referit la clarificarea situației de lucru judecat apreciate de Judecătoria Turda în cauză și nerecunoscută de instanța de apel și de recurs ori, în speță nu s-a soluționat prin acel recurs cererea principală a reclamantei, deci obiectul cauzei nu s-a stins iar litigiul a continuat.
În consecință, apreciază că se impune admiterea recursului declarat de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul-intimat T. M. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă și admiterea recursului declarat de pârâtă.
Reprezentantul reclamantei-recurente solicită respingerea recursului declarat de pârâtă, întrucât instanța a tranșat în mod legal problema, conform textelor legale.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită sancționarea reclamantei- recurente, întrucât a uzat de drepturile procesuale cu rea-credință.
Reprezentantul reclamantei-recurente solicită respingerea cererii formulate de reprezentantul pârâtei-recurente, ca fiind nedovedită.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 4336 din 29 octombrie 2012 a Judecătoriei T.
, s-a respins acțiunea principală intentată de reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâții S. H. SRL T. și T. M., având ca obiect revendicare imobiliară.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul T. M. în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect daune morale.
S-a respins cererea pârâtei S. H. SRL T., pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că asupra imobilului înscris în CF nr. 913 Poiana (în prezent CF nr. 51746 T. ) nr. top 1168/2/1/1/1/1/1/1/1/1/_ /2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1,
1174/1/1/1/1/1/1/1/1/_ /1/2/1/1/1/1/1/1/1/1/1/1 cu destinația de pășune, în suprafață de 234.982 mp, este proprietar tabular Pășunea comunei Poiana cu titlu de împroprietărire, conform încheierii nr. 1984 din 19 mai 1927.
Reclamantul a susținut că din acest imobil, doar suprafața de 7.500 mp a făcut obiectul contractului de închiriere încheiat cu pârâta, iar pentru diferența de 7.500 mp pârâta nu deține vreun titlu legal, aspect contrazis de probele administrate în cauză din care rezultă că suprafața de teren atribuită pârâtei a fost de 15.000 mp.
Prin contractul de închiriere nr. 7283 din_, M. T. i-a închiriat pârâtului T. Petru terenul în suprafață de 7.500 mp situat în zona dintre str. S. și Stadion, cu destinația de poligon auto, iar ulterior, prin decizia nr. 52 din_ a Primăriei M. ui T., s-au închiriat alți 7.500 mp teren, Școlii particulare de conducători auto reprezentată de T. Petru, pe durata existenței școlii.
La data închirierii lui, terenul era neproductiv, fiind depozitate pe el gunoaie, însă chiriașul l-a amenajat, realizând obiectivul pentru care a fost închiriat.
Denumirea societății locatoare a fost modificată de mai multe ori: ";Școala de Șoferi H. T. SRL"; administrată de T. Petru, iar după decesul acestuia a purtat denumirea de "S. H. T. SRL"; administrată de pârâtul
T. M. (fiul lui T. Petru).
Într-un alt ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 958 din 8 iulie 2005 a T. ului Sibiu, rămasă definitivă și irevocabilă în urma căilor de atac, s-a menționat că suprafața de teren închiriată și atribuită în anul 1990 pârâtei
H. T. SRL este de 15.000, astfel că încă din anul 1990 pârâta deținea în mod legal această suprafață de teren; prin decizia nr. 2144 din 13 iunie 2006 a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a menționat că pârâta folosea legal terenul încă din anul 1990.
Pentru a justifica deținerea ilegală a terenului, reclamantul a mai susținut că contractul de închiriere nr. 7283 din_ a expirat la data de_, neoperând tacita relocațiune și a depus preavizul nr. 4425 din 20 martie 2009, cu referire la contractul de închiriere nr. 7283 din_ .
Pârâta a continuat să folosească terenul în litigiu, achitând la zi impozitele și taxele aferente, inclusiv pentru anul 2012, așa cum rezultă din înscrierile depuse la dosar, de unde rezultă că a existat cel puțin un consimțământ tacit al reclamantei, în continuarea exercitării folosinței terenului de către pârâtă.
Potrivit art. 1436 alin.(1) C.civ., locațiunea încheiată pe un termen determinat, încetează la împlinirea termenului prevăzut pentru locațiune, iar dacă după expirarea termenului locatarul rămâne în folosința lucrului închiriat, iar locatorul nu se opune, art. 1437 și 1452 din același cod consideră că contractul a fost reînnoit prin tacita relocațiune sau reconducțiune, noul contract fiind cârmuit de regulile referitoare la locațiunea pe termen determinat.
Așa fiind, pârâta justifică deținerea legală a suprafeței de 15.000 mp cu titlu de închiriere pentru suprafața de 7.500 mp și cu titlu de atribuire pe durata construcțiilor pentru alți 7.500 mp, motiv pentru care s-a respins acțiunea principală.
În ceea ce privește cererea reconvențională prin care pârâtul T. M. a solicitat obligarea reclamantului la plata daunelor morale, sens în care a depus la dosar certificatul de deces al tatălui său survenit în anul 2005, o balanță de profit și pierderi la sfârșitul anului 1994 și dovada că amenda contravențională aplicată de Primăria municipiului T. prin procesul-verbal nr. 3 din 24 aprilie 2009 a fost anulată de instanța de judecată, judecătoria reținând că pârâtul nu a făcut dovada susținerilor conform cărora ar fi suportat suferințe psihice, în cauză nefiind îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale.
Prin decizia civilă nr. 119 din 8 martie 2013 a T. ului Cluj, s-au respins apelurile declarate de reclamantul M. T. prin P. și de pârâții S. H. T. SRL și T. M. împotriva sentinței civile nr. 4336 din
_ a Judecătoriei T. .
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță, în mod corect a avut în vedere că pârâta deține legal suprafața de 15.000 mp, din care 7.500 mp cu titlu de închiriere, 7.500 cu titlu de atribuire pe durata existenței construcției, iar hotărârile judecătorești pronunțate anterior între aceleași părți, se impun cu putere cu putere de lucru judecat: sentința civilă nr. 958 din 8 iulie 2005 a T. ului Sibiu și decizia nr. 2144 din 13 iunie 2006 a Înaltei Curți de C. și Justiție.
De asemenea a mai reținut instanța de apel, că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea art. 1437 C. civ. privind tacita relocațiune.
Apelul pârâtei S. H. T. SRL a fost respins ca nefondat, întrucât el vizează cheltuielile de judecată în sumă de 5571 lei ocazionate în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, or prin decizia nr. 3490 din 7 octombrie 2011, împotriva deciziei civile nr. 185 din 7 aprilie 2011 a T. ului Cluj.
Apelul pârâtului T. M. a fost respins ca nefondat, deoarece a solicitat daune morale pentru împrejurări survenite în anii_, perioadă ce nu poate fi analizată, întrucât anterior datei de_ a intervenit prescripția extinctivă în baza art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata daunelor morale pentru că ar fi fost șicanat, nu a fost dovedită. Împrejurarea că Primăria municipiului T. i-a aplicat pârâtului o amendă contravențională anulată ulterior de instanța de judecată, sau reducerea activității societății comerciale, nu sunt suficiente pentru a se dovedi șicanarea reclamantului și nici pentru a se reține întrunirea cerințelor răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul M. T. prin P. și pârâta S. H. T. SRL.
În recursul declarat de reclamantul M. T. prin P., s-a solicitat admiterea acțiunii principale și în consecință, obligarea pârâților să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi lase în deplină și netulburată posesie imobilul în suprafață de 15.000 mp, proprietatea Comunei Poiana,
teren ce face parte din imobilul înscris în CF nr. 913 Poiana, A+2, nr. top 1169/2/2 cu destinația de pășune, și să se abțină de la orice act de tulburare a dreptului său de proprietate.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că în mod corect instanța de apel a reținut că sentința civilă nr. 958/2005, decizia civilă nr. 216/2005 și decizia nr. 2144/2006, se impun cu putere de lucru judecat.
În dosarul soluționat prin sentința civilă nr. 958/2005 a T. ului Sibiu, acțiunea în revendicare a fost accesorie cererii de reziliere a contractului de concesiune nr. 41/1994, iar excepția autorității de lucru
judecat a fost soluționată definitiv în sensul respingerii, într-un alt ciclu procesual.
Contractul de închiriere nr. 7283 din_ încheiat între Primăria municipiului T. și T. Petru cu privire la terenul în suprafață de 7500 mp pentru perioada_ -_, nu a fost reînnoit, el expirând la sfârșitul termenului pentru care a fost încheiat, neoperând tacita relocațiune.
La data de_, a promovat o acțiune în justiție prin care a solicitat rezilierea unui contract de concesiune încheiat cu privire la același teren care a făcut obiectul contractului de închiriere. Locatarul nu a achitat chiria pentru terenul închiriat o perioadă de timp, astfel că nu se poate vorbi despre o tacită relocațiune.
Ulterior, la data de_, locatarul a primit o adresă în baza căreia rezultă că în ceea ce privește contractul, era și este reziliat.
Pârâții ocupă o suprafață de aproximativ 15.000 mp din terenul proprietatea reclamantului, din care 7.500 mp a făcut obiectul contractului de închiriere, iar pentru suprafața de 7.500 mp nu dețin nici un titlu. Ei se prevalează de decizia nr. 52 din_ a P. ului municipiului T., prin care i s-a atribuit cu titlu de închiriere lui T. Petru cota de 7500/17172 parte din terenul înscris în CF nr. 913 Poiana, A+2, nr. top 1169/2/2, pe durata existenței construcției Școala particulară de conducători auto, atribuire ce s-a făcut în baza Decretului-lege nr. 54/1990.
Raportat la dispozițiile legale menționate, chiar în cuprinsul dispoziției nr. 52/1990, rezultă+ că cota de 7500/17172 parte din terenul înscris în CF nr. 913 Poiana,A+2, nr. top 1169/2/2 s-a atribuit pe seama lui T. Petru cu titlu de drept de închiriere iar nu în proprietate.
În recursul declarat de pârâta S. H. T. SRL, s-a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul obligării Primăriei municipiului T. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză până în prezent, în sumă de 5871 lei.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că decizia recurată este nelegală în ceea ce privește respingerea apelului său referitor la cheltuielile de judecată, motivarea făcându-se stricto sensu pe dispozițiile art. 274 C.pr.civ., omițând faptul că recursul pentru care a plătit taxele de timbru, s- a referit la clarificarea situației de lucru judecat apreciată de Judecătoria Turda în cauză și nerecunoașterea de instanțele de apel și de recurs, or în speță nu s-a soluționat prin acel recurs cererea principală a reclamantei, deci obiectul cauzei nu s-a stins, iar litigiul a continuat și deci ne aflăm practic în soluționarea aceleiași cauze.
Legal și logic este ca acela care va avea câștig de cauză în final cu privire la obiectul acțiunii reclamantei, să beneficieze și de cheltuielile de
judecată; de ce ar trebui să suporte el eventuale cheltuieli pricinuite de culpa cuiva?
În decizia atacată, se recunoaște starea de lucru judecat așa cum este statuată în practica jurisdicției de contencios european, situație ce trebuia să se constate și să se aplice și în recursul anterior.
Intimata S. H. T. SRL prin întâmpinare depusă la dosar fila 14- 15, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantul M. T. împotriva deciziei tribunalului.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță și instanța superioară de fond, erau obligate să țină seama de cele statuate prin sentința civilă nr. 958/2005 a T. ului Sibiu, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 216 din 16 decembrie 2005 și devenită irevocabilă prin decizia nr. 2144/2006 a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Deși instanțele de fond, pe baza probelor administrate, au reținut că pârâta ocupă suprafața de 15.000 mp, din care 7.500 mp în baza contractului de închiriere nr. 7283 din_ încheiat între Primăria municipiului T. și T. Petru, contract de închiriere reînnoit prin tacita relocațiune conform art. 1437 C.civ., iar restul suprafeței de 7.500 mp prin atribuire în baza deciziei nr. 52 din_ a P. ului municipiului T., pe durata existenței construcțiilor, recurentul-reclamant vorbește de o singură suprafață de 7.500 mp ce a fost închiriată pentru perioada_ -_, după care contractul de închiriere nu ar mai fi fost reînnoit și nu ar fi operat tacita relocațiune, iar în baza adresei primite de locatar la data de_, contractul era și este reziliat.
Starea de fapt se stabilește în fața instanțelor de fond; în recurs reclamantul-recurent nu a solicitat și dovedit că se impune casarea cu trimitere la una din instanțele de fond, pentru administrarea unor probe noi, prin care să dovedească susținerile din recurs.
În actuala lui configurație, recursul constituie o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct.1-9 C.pr.civ.
Prin urmare, aspectele de netemeinicie ale unei hotărâri pronunțate în apel, nu pot forma motive de recurs.
Reclamantul-recurent susține că contractul de închiriere nr. 7283 din_ ar fi reziliat, dar nu prezintă nicio dovadă în acest sens, mulțumindu- se să formuleze această simplă afirmație, ceea ce nu este suficient.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.8 și 9 coroborat cu art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului.
În ceea ce privește recursul pârâtei S. H. T. SRL, care este nemulțumită că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată în sumă de 5871 lei, ocazionate în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 3490 din 7 octombrie 2011, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta S. H. T. SRL împotriva deciziei civile nr. 185 din 7 aprilie 2011 a T. ului Cluj, Curtea reține că este nefondat.
Suma de 5.871 lei a fost plătită în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj cu titlu de taxă judiciară de timbru: 300 lei prin chitanța aflată la fila 3 din acel dosar și 5571 lei prin chitanța aflată la fila 17 din același dosar.
Respingându-i-se recursul, în mod legal nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată, fiindcă pârâta-recurentă s-a aflat în culpă procesuală, conform art. 274 alin.(1) C.pr.civ.
Față de soluția pronunțată de instanța de recurs în acel dosar, pârâta- recurentă putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului M. T., însă acesta din urmă nu a solicitat obligarea pârâtei-recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct.9 coroborat cu art. 312 alin.(1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul pârâtei împotriva deciziei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul M. T. prin P., și de pârâta SC H. T. SRL împotriva deciziei civile nr. 119 din_ a T. ului Cluj, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte ,
Judecători,
T. D.
A.
-T.
N.
M. -C. V.
Grefier,
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC.1_ -2 ex.
Jud.fond.C. C.
| ← Decizia civilă nr. 85/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 87/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
