Decizia civilă nr. 85/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/A/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: V. M. -președintele Curții de A. C.
Judecător: D. -L. B. -vicepreședinte al Curții de A.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta F. PENTRU T.
S. împotriva sentinței civile nr. 517 din_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._ privind și pe pârâtul M. Z. PRIN P., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei apelante F. pentru T. S., președinte Ianchiș V. cu ordinal de deplasare1/_ și reprezentanta pârâtului intimat, consilier juridic Contraș
cu împuternicire de reprezentare la dosar. Procedura de citare este îndeplinită.
ul este timbrat cu suma de 8.397,31 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar conform chitanțelor depuse la filele 41-42 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul reclamantei apelante face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8.397,31 lei și a timbrului judiciar aferent în sumă de 5 lei prin chitanțele aflate la filele 41- 42 din dosar.
Prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 2 septembrie 2013, pârâtul intimat a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului susținând pe larg motivele expuse prin memoriul de apel și depune la dosar copia raportului de expertiză judiciară efectuat în dosarul nr._ al Tribunalului S. .
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea apelului în baza motivelor expuse prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform bonului fiscal depus la fila 49 din dosar.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Z., sub nr._, reclamanta F. pentru
T. S. a chemat în judecată M. Z. solicitând instanței să dispună reintegrarea patrimonială necondiționată și fără plată în patrimoniul Fundației pentru T. S. a imobilului Clubul T. ului Z., situat în municipiul Z., str.22 D. și obligarea pârâtului la plata sumei de 1268361 lei reprezentând:
245450 lei - suma reținută de către pârâtă din totalul valorii la care a fost adjudecat bunul imobil licitat, peste ceea ce era cuprinsă în titlul executoriu, 812
446 lei-valoarea operelor din clădirea licitată și care nu au fost incluse în valoarea rezultată din expertiza efectuată, 156000-contravaloare fructe civile rezultate din folosința spațiului de către diverse persoane juridice, 210.309 - reprezentând beneficiu nerealizat, adică valoarea medie a dobânzii bancare
În motivare, se arată, în esență, că pârâta, în cursul anului 2008, în cadrul procedurii de executare silită, a vândut la licitație imobilul din litigiu, care a fost adjudecat tot de către pârâtă, care a fost singurul ofertant. Precizează că cererea s-a făcut cu încălcarea art. 20 alin 1 din L 146/1992 care prevede că bunurile care au aparținut la data de_ fostei organizații UTC preluate de fundațiile județene pentru tineret, rămân în proprietatea acestora iar în cazul în care au căpătat ulterior o altă destinație se reintegrează necondiționat și fără plată în patrimoniul fundațiilor pentru tineret ce se constituie ca succesoare de drept.
Mai arată că pârâta nu a plătit în întregime prețul adjudecări, iar sumele reținute prin compensare cu datoriile fiscale existente până la data executării nu au fost corect calculate.
Întâmpinarea
. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică arătând în esență că imobilul a ajuns în proprietatea sa ca urmare a adjudecării acestuia la licitația publică din data de_, iar suma rămasă după acoperirea tuturor creanțelor fiscale, a fost virată în contul indicat de către reclamantă.
Judecata în primă instanță
. Prin sentința civilă nr. 1348 din_, s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Z., invocată din oficiu de către instanță și, raportat la dispozițiile art. 2 Cod proc.civ., s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului S. .
Prin sentința civilă nr. 517/_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._
, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei F. PENTRU T. S.
, în contradictoriu cu pârâtul M. Z. - prin P., pentru pretenții în valoare de 1.268.361 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Din procesul verbal de adjudecare, încheiat în data de_, rezultă că bunul în litigiu a fost considerat adjudecat la prețul de 2.031.115 lei, însă primăria și-a recuperat taxa de participare, în sumă de 203.111,50 lei, astfel că, prețul imobilului adjudecat ce urma a fi achitat reclamantei a scăzut la suma de 1.828.003,50 lei.
Cât privește legalitatea și temeinicia acestui act procedural de executate, instanța nu se poate pronunța pe cale incidentală, în acest cadru procesual, ce are ca obiect plata unor despăgubiri civile, ulterioare executării silite.
Verificarea temeiniciei și legalității actelor procedurale de executare silită, inclusiv în ce privește evaluarea unui imobil în vederea vânzării prin licitație, se poate face doar pe calea contestației la executare, în condițiile și termenele prevăzute de art.399 și urm. Cod procedură civilă, mijloc procesual de care reclamanta a și uzat de altfel în dosarele nr._ ;_ și_ ale Judecătoriei Z. . De asemenea, în acest cadru procesual nu se poate verifica legalitatea și temeinicia taxelor și impozitelor datorate de reclamantă bugetului local, în baza unor acte administrativ fiscale emise de Administrația Financiară a mun. Z., o atare verificare putând avea loc doar pe calea contenciosului administrativ fiscal, în condițiile instituite de Codul de procedură fiscală. Și de o astfel de procedură a uzat reclamanta, în dosar nr._ a Tribunalului S. .
Singurele capete de cerere care pot fi cercetate pe fond de instanță în actualul cadru procesual și care ar intra în sfera răspunderii civile delictuale sau contractuale, după caz, sunt cele privind plata unor despăgubiri pentru
"deposedare abuzivă de imobil"; și anume împiedicarea culegerii unor ";fructe civile";, respectiv plata de daune-interese moratorii (dobânzi), pentru întârzierea plății prețului imobilului adjudecat, de către pârât.
Desigur, la o analiză atentă, aceste două capete de cerere se exclud reciproc, deoarece logica formală ne conduce la concluzia că aceeași faptă, rezultată dint-o situație juridică dată, nu poate să atragă în același timp, atât o răspundere civilă delictuală cât și una contractuală: bunăoară, în speță, fie acceptăm că reclamanta a fost deposedată abuziv de imobil, de către pârât și atunci acesta ar fi obligat pentru fapta sa ilicită la o despăgubire integrală (prejudiciu efectiv și/sau beneficiu nerealizat) față de reclamantă, fie acceptăm contrariul, și atunci poate fi obligat la dobânzi, pentru întârzierea achitării prețului bunului adjudecat, ca orice cumpărător de bună credință.
Niciuna dintre aceste două situații juridice, adică răspunderea juridică delictuală sau răspunderea juridică contractuală a pârâtului, nu pot fi reținute de instanță, pentru simplul motiv că adjudecatarul este în drept să intre în posesia bunului cumpărat din momentul încheierii de către executor a procesului verbal de adjudecare.
Mai mult decât atât, fiind vorba despre o executare silită pentru recuperarea creanțelor bugetare, art.166 alin.1 din Codul de procedură fiscală prevede că procesul verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, pe baza căruia se face înscrierea în cartea funciară, transferul dreptului de proprietate asupra bunului urmărit, operând de la data încheierii acestuia. Cel interesat poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau aducere la cunoștință, în conformitate cu prev. art.172 și
173 din Codul de procedură fiscală, fără ca dreptul de contestare al contribuabilului să lezeze în vre-un fel transferul proprietății asupra bunului adjudecat.
În ceea ce privește întârzierea în plata prețului bunului adjudecat, această împrejurare s-a datorat faptului că între reclamantă și pârât a intervenit automat, din momentul adjudecării bunului, un drept legal de compensare reciprocă a datoriilor iar acest demers nu s-a putut finaliza decât cu mare întârziere, tocmai datorită conduitei reclamantei, care a înțeles să le conteste în instanță (deși cu adresa nr. 20695/_ pârâta i-a solicitat să depună documente justificative, pentru a fi reanalizate), dovedindu-se în final, că aceste contestații sunt neîntemeiate. Or, este de principiu faptul că, nimeni nu poate pretinde în instanță existența unui drept sau a unui interes, bazându-se pe propria-i culpă.
Față de toate aceste aspecte, acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.268.361 lei, cu titlu de pretenții bănești, s-a respins ca nefondată.
Declarația de apel. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta F. pentru T. S.,
solicitând admiterea apelului formulat.
În motivarea apelului, s-a arătat că vânzarea imobilului construcție denumit
"Clubul T. ului";, prin adjudecare la licitație, în procedura executări silite, s-a făcut cu nerespectarea normelor care reglementează această procedură, și cele ale Legii nr. 146/2002, privind regimul juridic la fundațiilor pentru tineret, întrucât: imobilul nu putea fi înstrăinat prin acte juridice, fiind unul inalienabil; vânzarea la licitație s-a făcut cu un singur ofertant - Primăria Zalău, iar prețul de pornire al licitației a fost prețul de evaluare pentru cea dintâi licitație, bunul fiind adjudecat la un preț mai mic decât cel stabilit prin expertiză, și anume 2.031.115,00 lei.
Cu referire la imobilul teren în litigiu, pe care a fost amplasată construcția Clubul T. ului, acesta nu a făcut obiectul executării silite și este de drept
proprietatea reclamantei, chiar fără înscriere în cartea funciară, în temeiul art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
În privința lucrărilor de artă, care au fost distruse (sau însușite), nici acestea nu au făcut obiectul executării silite, și se impun a fi restituite în natură sau prin echivalent.
A. anta susține că opera în favoarea sa o scutire de la plata taxei judiciare de timbru, în raport cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/2002, astfel că se impune restituirea sumei de 605,89 lei eronat achitată.
Pentru ipoteza în care instanța nu va dispune reintegrarea reclamantei în imobil, se solicită obligarea pârâtei la plata diferenței dintre datoriile pe care reclamanta le are în raport cu M. Z. și suma rezultată din vânzare, cu dobânzi și penalități până la data plăți efective.
Întâmpinarea intimatului. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul intimat M.
Z.
a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Judecata în apel. Verificând hotărârea atacată, în limitele devoluțiunii stabilite prin declarația de apel, Curtea apreciază că apelul reclamantei este nefondat
.
Astfel, sub aspectul stării de fapt, se pot reține, din analiza și sinteza probelor care au fost administrate, în primă instanță și în apel, următoarele:
Conform colii funciare nr. 8526 Z., imobilul identificat cu nr. top 181/b/1/a, 182/a/2/a, 182/b/2/a, reprezentând teren și construcție denumită
"Clubul T. ului";, are ca proprietar tabular Statul Român, în întregime asupra terenului și F. pentru T. S., asupra construcției (pag. 10 dosar recurs).
În același sens, prin Decizia civilă nr. 230/R/_ a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. 6642/2003, s-a statuat cu putere de lucru judecat, într-o acțiune civilă în revendicare exercitată de Primăria M. ui Z. împotriva pârâtei F. pentru T. S., că titlul de proprietate al pârâtei, născut ex lege, în temeiul art. 28 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, primează în raport cu titlul de proprietate de către se prevalează reclamanta, astfel că dreptul de proprietate asupra clădiri denumită "Clubul T. ului"; aparține pârâtei (pag. 5 dosar tribunal).
Cu referire la teren, prin Decizia civilă nr. 2029/_ a Curții de A. C., s-a statuat cu putere de lucru judecat în sensul că reclamanta F. pentru T.
S. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției denumită "Clubul T. ului"; cu titlu de lege, iar în privința terenului aferent acestei construcții, teren înscris în CF nr. 8526 Z., în favoarea reclamantei s-a constituit un drept de administrare, ca dezmembrământ al unui drept de proprietate publică, în baza deciziei nr. 144/1972 a Comitetului executiv al Consiliului P. ular al orașului Z.
. Dreptul de administrare nu a fost înscris în cartea funciară, însă există ca atare în patrimoniul reclamantei, conferindu-i acesteia atributele posesiei și folosinței, precum și obligația de a plăti impozitul aferent terenului. Decizia este irevocabilă și opozabilă atât Fundației pentru T. S., cât și P. ului municipiului Z., care au avut calitatea de părți în proces (pag. 49-53 dosar tribunal).
Construcția denumită "Clubul T. ului"; din Z. a făcut obiectul executări silite, (dosar execuțional nr. 12904/2008) pentru recuperarea unui debit în sumă de 472.528,84 lei datorat de F. pentru T. bugetului Consiliului local Z., constând din taxe auto, impozit pe clădiri și impozit pe teren intravilan.
Din procesul verbal de adjudecare, încheiat în data de_, rezultă că bunul în litigiu a fost considerat adjudecat la prețul de 2.031.115 lei, însă primăria și-a recuperat taxa de participare, în sumă de 203.111,50 lei, astfel că, prețul imobilului adjudecat ce urma a fi achitat reclamantei a scăzut la suma de 1.828.003,50 lei.
Conform procesului verbal privind eliberarea și distribuirea sumei rezultată din executarea silită, emis cu nr. 32433/_, procedura executării silite a fost finalizată, prin stingerea creanței fiscale, urmare a distribuirii prețului obținut de către organul fiscal prin vânzarea la licitație a imobilului sechestrat (pag. 54-55 dosar tribunal). Această împrejurare este recunoscută de altfel de către pârâtul
M. Z., care, în calitate de adjudecatar al bunului, confirmă că prețul a fost plătit în întregime în contul de executare, în data de_ .
Reclamanta din prezentul dosar a contestat atât raportul de inspecție fiscală, întocmit în conformitate cu art. 94 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestație soluționată prin decizia nr. 2029/_ a Curții de
A. C. (dosar nr._ ), prin respingerea acțiunii în tot.
Totodată, reclamanta din prezentul dosar a formulat și contestații la executare, prin care a contestat atât procedura executării silite, cât și legalitatea titlului executoriu nr. 2006/_, toate aceste contestații fiind respinse, conform hotărârilor judecătorești depuse în prezentul dosar(pag.24-36).
Prin prezenta acțiune civilă în justiție, reclamanta revendică imobilul construcție denumit "Clubul T. ului"; Z., situat în Z., str. 22 D. nr. 3 și solicită despăgubiri bănești, contestând procedura executării silite prin vânzarea la licitație publică a imobilului, obiect al dosarului execuțional nr. 12904/2008, sub aspectul calității adjudecatarului, al caracteristicilor bunului vândut la licitație publică și al prețului de vânzare.
Astfel cum în mod corect a considerat și prima instanță, nelegalitatea actelor săvârșite în procedura executării silite imobiliare putea fi evocată și probată pe calea contestației la executare. De altfel, așa după cum s-a reținut mai sus, reclamanta a uzat de această cale de atac, contestațiile la executare și contestațiile la titlu propriu-zise fiind respinse prin hotărâri judecătorești irevocabile, astfel că,în prezent procedura executării silite este închisă.
Pe cale de consecință, apare ca inadmisibilă reiterarea aspectelor de nelegalitate legate de executarea silită imobiliară, în prezentul cadru procesual, iar instanța le va respinge.
Cu referire la teren, este dovedit dreptul de administrare pe care reclamanta îl deține asupra terenului în litigiu, cu privire la acest drept statuându-se în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească. Cât privește faptul posesiei, probele administrate în cauză relevă că reclamanta se află în posesia acestui bun și exercită atributele specifice unui drept de administrare, în această calitate fiind obligată, de altfel, la plata obligațiilor fiscale.
Referitor la plata unor despăgubiri bănești pentru deposedarea abuzivă și împiedicarea culegerii fructelor civile, respectiv, pentru întârzierea în plata prețului imobilului adjudecat, temeinic prima instanță a considerat că aceste pretenții sunt neîntemeiate, întrucât reclamanta nu a dovedit că deposedarea sa de imobil a fost una abuzivă, pentru ca pârâta să poată fi obligată la plata unor despăgubiri bănești menite să acopere prejudiciul suportat, imobilul intrând în proprietatea pârâtei prin vânzarea la licitație publică, iar legalitatea acestei proceduri a fost confirmată prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Cât privește pretinsa întârziere în plata prețului adjudecat, temeinic s-a reținut că această întârziere în realizarea datoriilor reciproce a fost datorată conduitei reclamantei care a inițiat acțiuni civile în justiție, în legătură cu realizarea și limitele compensării, așteptându-se realizarea definitivă a acestora.
Cât privește solicitarea apelantei de restituire a sumei de 605,89 lei, plătită în fața primei instanțe cu titlul de taxă judiciară de timbru, se reține căl în raport cu dispozițiile art. 23 alin. 4 din Legea nr. 146/1997, sumele achitate cu titlul de taxe judiciare de timbru se restituie în cazurile menționate expres în cuprinsul legii, iar cererea de restituire se adresează instanței judecătorești unde s-a
introdus acțiunea pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru, în speță fiind vorba despre Tribunalul Sălaj.
Față de cele ce preced, în baza art.296 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantei și va păstra în tot hotărârea Tribunalului S., apreciind că aceasta poartă atributele legalității și temeiniciei.
În baza dispozițiilor art. 298 rap. la art. 274 C.pr.civ., apelanta va fi obligată să plătească intimatului M. Z. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 100,05 lei, reprezentând costul transportului în fața instanței de apel, justificat prin chitanța de plată de la fila 49 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta F. PENTRU T. S. împotriva sentinței civile nr. 517 din_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului M. Z. suma de 100,05 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
V. M. | D. | -L. | B. S. -D. | G. |
Red.DB/dact.MS 4 ex./26 nov.2013 Jud.fond: S.M.
| ← Încheierea civilă nr. 320/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 3816/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
