Decizia civilă nr. 221/2013. Fond funciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVIL Ă NR. 221/R/2013

Ședința publică din data de 10 mai 2013 Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.

JUDECĂTOR: N. C.

GREFIER: E. M. - M.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursurile civile declarate de reclamanții G. A. S., P. I., P. M. A. și pârâtul P. comunei S. de Cîmpie, împotriva sentinței civile nr. 21/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 10._, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterea recursurilor a avut loc în ședința publică din data de 10 mai 2013 în prezența reclamantului-recurent G. A. S., concluziile acestuia fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Deliberând constată:

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 21/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ s-a admis în parte plângerea de fond funciar formulată de petenții G. A. S., P. I. și P.

M. A., în contradictoriu cu intimații C. locală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de C., P. comunei S. de C., C. J. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. și P. J. B. -N. și pe cale de consecință:

A fost obligată intimata C. locală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de C. să procedeze la punerea în posesie a petenților cu suprafețele de 1,15 ha. teren cu vegetație forestieră, și respectiv, de 0,80 ha. teren agricol pe vechiul amplasament, această din urmă suprafață de teren fiind situată în raza comunei S. de C. .

A fost obligată intimata C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. ca imediat după ce se va realiza punerea în posesie să procedeze la emiterea titlului/titlurilor de proprietate pentru suprafețele de 1,15 ha. teren cu vegetație forestieră și 0,80 ha. teren agricol pe vechiul amplasament, potrivit Deciziei civile nr. 379/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. -secția I civilă în dos. nr._ .

A fost obligat intimatul P. comunei S. de C. la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe fiecare zi de întârziere dacă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri nu se realizează punerea în posesie și înmânarea titlurilor de proprietate petenților pentru suprafețele de teren de 1,15 ha. și respectiv, 0,80 ha.

S-a respins ca neîntemeiată cererea petenților de obligare la plata de daune cominatorii a intimatelor C. locală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de C. și C. J. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. .

Respinge capătul de cerere formulat de petenți cu privire la obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:

Prin Decizia civilă nr. 379/R/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dos. nr. 7._ s-a hotărât în mod irevocabil reconstituirea dreptului de proprietate al petenților asupra 1,15 ha.

teren cu vegetație forestieră și 0,80 ha. teren arabil pe vechiul amplasament. C. LS de C. se apără invocând faptul că împotriva Hotărârii Comisiei județene B. -N. nr. 23/_ prin care se stabilea procedura administrativă de punere în aplicare a deciziei civile menționate s-a formulat plângere, context în care nu poate pune încă în aplicare hotărârea comisiei județene.

Instanța apreciază că hotărârea judecătorească ce a reconstituit dreptul de proprietate al petenților incumbă prin ea însăși obligația comisiilor ce au competențe în materie de fond funciar de a proceda la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru petenți, potrivit atribuțiilor legale ce le revin. Prin urmare, faptul că a fost adoptat un act administrativ de către C. județeană prin care să se indice modalitatea de punere în aplicare a obligației de punere în posesie și eliberare a titlului pentru petenți în considerarea deciziei Tribunalului B. -N., act administrativ ce a fost atacat cu plângere, nu este de natură a suspenda îndeplinirea obligațiilor legale ce revin subiectelor de drept ce au atribuții legale în materie de fond funciar.

Astfel, potrivit art. 5 lit. i) din H.G. nr. 890/2005, comisiile locale au atribuția de a pune în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin, iar potrivit art. 6 lit. f) din actul normativ menționat anterior, comisia județeană emite titlurile de proprietate. Cum în speță, petenții sunt în mod evident persoane îndreptățite a primi terenurile pentru care a fost reconstituit dreptul lor de proprietate, cererea lor va fi admisă în contradictoriu cu Comisiile locală S. de C. și județeană B. -N., în limita atribuțiilor legale ale acestor din urmă subiecte de drept.

Sub aspectul daunelor cominatorii, instanța a reținut incidența în speță a art. 64 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.

Față de prevederile legale menționate instanța va obliga pe intimatul P. comunei S. de C. la plata de daune cominatorii dacă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri nu se realizează punerea în posesie și înmânarea titlurilor de proprietate petenților pentru suprafețele de teren de 1,15 ha. și respectiv, 0,80 ha. Solicitarea petenților de stabilire a daunelor cominatorii calculat prin raportare la salariul minim brut pe economie nu are niciun temei legal, iar suma de 144 lei / zi este considerată ca fiind excesivă, astfel că instanța va stabili cuantumul daunelor cominatorii la suma de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Instanța va respinge celelalte cereri de obligare a celorlalte subiecte de drept la plata de daune cominatorii, întrucât legea fondului funciar stabilește în mod expres că daunele cominatorii sunt stabilite în sarcina primarului, neexistând temei legal pentru obligarea celorlalte subiecte de drept la plata de daune cominatorii.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată, deși intimatele Comisiile locală S. de C. și județeană B. -N., precum și intimatul P. comunei S. de C., au căzut în pretenții, instanța va respinge cererea petenților în acest sens, întrucât nu s-a făcut dovada plății vreunei sume cu astfel de destinație. Astfel, cererea a fost scutită de taxa de timbru și nici nu au avut angajat apărător. Susținerile petenților în sensul că au fost efectuate cheltuieli cu transportul sau cazarea nu sunt dovedite în niciun fel, astfel că nu se poate admite cererea petenților formulată în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs petenții G. A. S., P. I. și P.

M. A., care au solicitat casarea în parte a sentinței atacată în sensul admiterii daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată așa cum au fost solicitate de către Judecătoria Bistrița, în acest dosar, atât în sarcina prefectului județului B. -N. în calitate de președinte al Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. cât și în sarcina primarului comunei S. l de C. în calitate de președinte al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. l de C. .

În motivare s-a arătat că în fapt, prin Decizia nr. 379/R/_ a Tribunalului B. -N., definitivă și irevocabilă, C. J. B. -N. și C. locală S. l de C. au fost obligate în

calitate de pârâți în dosarul nr._, să le reconstituie dreptul de proprietate pentru 0,8 ha teren agricol pe vechile amplasamente și 1,15 ha vegetație forestieră.

Recurenții au solicitat să se constate faptul că, deși de la data rămânerii definitive și irevocabile a Deciziei nr. 379/R/_ a Tribunalului B. -N. în dosarul nr._ a trecut mai mult de l an de zile ( 434 de zile până la data_, data pronunțării Sentinței nr. 21/2013 atacate prin prezentul recurs), atât C. locală S. l de C. cât și C. J. B. -N. care au fost părți în acest dosar au refuzat să pună în aplicare această decizie definitivă și irevocabilă.

S-a arătat că, aceeași instanța a Judecătoriei B. (același președinte și același complet) care a pronunțat sentința nr. 4756/2010 din dosarul nr._ și care a fost anulată în totalitate prin Decizia nr. 379/_ a Tribunalului B. -N., definitivă și irevocabilă, dispune prin Sentința civilă nr. 21/2013 din_, în prezentul dosar, să nu se acorde daune cominatorii, în condițiile în care a acordat termene însumate de peste 120 de zile intimaților, fără ca înăuntrul acestor termene intimații să procedeze așa cum prevede Decizia nr. 379/_ la punerea în posesie și eliberarea Titlului de proprietate. Instanța de judecată a acordat termene care însumate înseamnă peste 120 de zile de la data depunerii cererii de chemare în judecată, timp suficient pentru emiterea Titlului de proprietate de către Comisiile de fond funciar implicate. Cu toate că dispozițiile Deciziei civile nr. 379/R/2011 din_, sunt executorii, iar judecarea cauzelor de fond funciar se face cu celeritate așa cum prevede art. 2, alin. l TITLUL XIII, accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare din Legea nr. 247/2005.

De asemenea, s-a arătat că instanța de judecată acordă daune cominatorii după 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței nr. 21/2013, în valoare de 50 lei/zi în sarcina primarului comunei S. l de C., adică încă 45 zile, care însumate înseamnă 165 de zile, adică peste 5 luni pentru executarea Deciziei civile nr.379/R/2011 din_, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, considerând că acest fapt constituie o sfidare a drepturilor acestora materiale și morale și dispozițiilor executorii a ale acestei decizii.

Recurenții au menționat că, nici până în prezent atât prefectul județului B. -N. în calitate de președinte al Comisiei Județene, cât și primarul C. S. l de C. în calitate de președinte al Comisiei Locale nu au întreprins măsurile prevăzute de legile și normele de aplicare a legilor fondului funciar care impun ca în aceste cazuri să se dispună punerea în posesie și eliberarea Titlului de proprietate, așa cum a decis instanța de judecată, astfel că, nu și-au dus la îndeplinire obligațiile prevăzute de legile fondului funciar. S-a considerat sub acest aspect că daunele cominatorii trebuiesc stabilite atât în sarcina prefectului județului B. -N. în calitate de președinte al Comisiei Județene, cât și în sarcina primarului comunei S. l de C. în calitate de președinte al comisiei locale, ambele comisii având atribuții în eliberarea titlului de proprietate așa cum s-a arătat mai sus. În calitate de autorități publice nu au respectat Decizia civilă nr. 379/R/2011 și nici prevederile art. 24, alin. l din Legea nr. 554/2004.

S-a menționat că, la data de_ recurenții au depus la Instituția P. ui - Județul B. -

N. cererea nr. IID/9199/_ pentru eliberarea Titlului de proprietate în favoarea petenților: G. u A. S., P. I. și P. M. A., așa cum este prevăzut în Decizia civilă nr. 379/R/2011, cerere care a fost transmisă de către prefectura B. în data de_, Comisiei Comunale S. l de C., iar de la data depunerii cererii au trecut mai mult de 7 luni de zile, concluzionându-se că daunele cominatorii sunt justificate în acest caz deoarece ele sunt în fapt un mijloc de constrângere a debitorilor obligației de a executa dispozițiile executorii stabilite, în condițiile în care de la data rămânerii definitive și irevocabile a Deciziei nr. 379/R/2011/_ a trecut mai mult de 1an de zile, iar de la data depunerii cererii în judecată și până la data pronunțării Sentinței nr. 21/_ a Judecătoriei B., sunt 115 zile (_ -_ ).

Totodată, s-a precizat că debitorii care au fost părți în dosarul civil nr._, au încălcat cu rea-credință prevederile legale ale legilor fondului funciar și ale Legii nr. 554/2004 și au refuzat să pună în aplicare dispozițiile obligatorii ale Deciziei definitive și irevocabile a Tribunalului B.

-N. . Nici până în prezent nu au dispus măsurile prevăzute de lege pentru punere în posesie și eliberarea Titlului de proprietate.

În consecință, recurenții au arătat că își mențin pretențiile privind daunele cominatorii atât în sarcina prefectului județului B. -N., cât și în sarcina primarului comunei S. l de C. în

calitate de președinți ai Comisiilor de Fond Funciar, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la data depunerii cererii în judecată și până la data eliberării titlurilor de proprietate, care însumează 115 zile de la data de_ -_, astfel 720 lei x 20% =1441ei/zi daune cominatorii x 115zile = 16.330 1ei în sarcina fiecăruia dintre cei doi președinți de Comisii de fond funciar implicați în eliberarea Titlului de proprietate.

Referitor la cheltuielile de judecată s-a apreciat că ele sunt corecte, chiar dacă instanța de judecată a refuzat acordarea acestora pe motiv că " nu au fost depuse dovezi", arătându-se că în fapt dl. P. (parte în proces), care are domiciliul în B., a fost prezent/s-a deplasat la toate 3 termene de judecată, așa cum a menționat de fiecare dată Judecătoria Bistrița, ceea ce în opinia recurenților înseamnă dovada suficientă a efectuării unor cheltuieli de deplasare. Aceste cheltuieli privind deplasarea la Judecătoria Bistrița și redactarea documentelor pentru instanță nu se făceau dacă nu erau nevoiți să ceară prin instanța de judecata obligarea pârâților la punerea în executare a Deciziei nr. 379/R/2011/_, motiv pentru care au arătat că își mențin pretențiile privind cheltuielile de deplasare astfel 3 deplasări B. -B. la termenele de judecată și reprezentare astfel: 900 km (B. -B., dus-întors) x 7% 1itru de motorină x 5,51 lei/l x 3 deplasări = 1038 lei, 150 1ei (cazare+diurnă)/zi/deplasare x 3deplasari = 450 lei, 400 lei redactare acte, documente pentru reprezentare la instanță =400 lei. Total cheltuieli de judecată =1038 lei + 450 lei + 400 lei=1888 lei, din care 944 lei în sarcina P. ui județului B. -N., în calitate de pârât.

Recurenții au mai arătat că, textul art. 274 din Codul de procedură civilă, instituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces. Ca atare, în cazul în care cererea de chemare în judecată este admisă, iar pârâtul nu recunoaște până la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, înseamnă că operează prezumția culpei procesuale și în acest caz cheltuielile procesuale trebuie suportate de către debitori, fără ca aceasta să constituie o îmbogățire fără just temei.

În drept s-au invocat dispozițiile Legilor fondului funciar, art. 58 din Legea nr. 18/1991, art. 5, art. 6, art. 34 alin. l și urm. din H.G. nr. 890/2005, art. 24 și urm. din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, Codul de procedură civilă, art. 304 alin. 8, 9 și art. 304 alin. l.

Împotriva sentinței civile nr. 21/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița a formulat recurs și intimatul P. C. S. de C. , care a solicitat prelungirea termenului de punere în posesie și înmânarea titlurilor de la 30 de zile stabilite în sentință la cel puțin 60 de zile, deoarece procedurile premergătoare titlurilor de proprietate depășesc termenul de 30 de zile.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 316 Codul civil.

C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată legal prin președinte-prefect a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului promovat de petenții G. A. S., P. I. și P. M. A. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.21/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul Civil nr._ .

În motivare se arată că atât C. J. B. -N., cât și C. locală S. de Cîmpie au început demersurile în vederea punerii în executare a Deciziei civile nr. 379/R/2011, respectiv C.

J. a adoptat Hotărârea nr. 23/2012 prin care a fost aprobată înscrierea în Anexa nr.6 S. de Gmpie, poziția 2, a suprafeței de 0.80 ha curți-construcții precum și a suprafeței de 1,15 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea numiților G. u A. S., P. I. și P. M. -A. . Totodată în conformitate cu art.5, lit.d și lit.h din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005, anexele sunt completate și înaintate de comisiile locale.

Recurenții susțin că punerea în posesie se face în baza Deciziei civile nr.379/R/2011, că nu ar mai fi cazul să se supună validării în comisie o decizie a instanței definitivă și irevocabilă, precum și că în loc să se dispună punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate se întocmesc procese verbale și se emite Hotărârea Comisiei județene B. -N. nr.23/_ . La cele susținute de recurenți, se învederrază instanței că procedura reconstituirii dreptului de proprietate este o procedură specială fiind reglementată de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr.247/2005 precum și de Hotărârea Guvernului României nr.890/2005. Este adevărat că prin Decizia civilă nr.379/R/2011 pârâtele C. locală S. de Cîmpie și C. J. B. -N. au fost obligate să

procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două suprafețe de teren dând naștere la "obligația de a face", dar întrucât Legea nr. 18/1991 a fondului funciar este o lege specială, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează în conformitate cu prevederile acestei legi. În consecință C. J. B. -N. nu poate proceda la emiterea titlului de proprietate dacă nu au fost înaintate documentele reglementate de art.36, alin.l din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005. Titlul de proprietate este actul final în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, act care are la bază documentele reglementate de art.36. Se subliniază totodată că atribuțiile Comisiei Județene, sunt în mod limitativ reglementate de art.6 din Hotărârea Guvernului României nr.890/2005, iar ce a depins de aceste atribuții, comisia județeană și-a îndeplinit. Astfel până la această dată a fost adoptată Hotărârea nr.23/2012, demers obligatoriu în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate.

Se susține că, deși prin recursul promovat a fost chemat în judecată și P. județului B.

-N., acesta nu a avut calitate de parte în Dosarul civil nr._ judecat la instanța de fond, deci calea de atac este formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală. Se subliniază totodată că nu există identitate între Instituția prefectului-județului B. -N. și C. J. B.

-N. . Astfel activitatea prefectului este reglementată de Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, iar activitatea Comisiei Județene B. -N. este guvernată de Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/2005 precum și de Hotărârea Guvernului României nr.890/2005. Singurele excepții în care, prefectul are calitate de parte în materie de fond funciar este cea reglementate de art.III, alin.2 din Legea nr.18/1991, care cuprinde cazurile de nulitate absolută ale actelor emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar, adică nulitatea acestor acte poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, precum și dacă care acțiunea este îndreptată împotriva unui ordin emis de prefect, situație reglementată art.54 din Legea nr.18/1991, respectiv:" Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III".

În drept: art.308 din Codul de procedură civilă, art.6 din H.G.R nr.890/2005, art.52 din Legea nr.18/1991.

Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.

Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.

Prima critică formulată de recurenții G. u A. S., P. I. și P. M. -A.

privește faptul că instanța de fond a respins cererea de obligare la plata daunelor cominatorii a P. ui județului B. -N., în calitate de președinte al Comisiei Județene. În acest sens tribunalul reține că în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate și eliberării titlurilor de proprietate conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991, posibilitatea acordării daunelor cominatorii este reglementată expres prin art. 64. Conform acestor dispoziții (în forma în vigoare la momentul sesizării instanței de fond) în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul. Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.

Rezultă astfel că dispozițiile legale stabilesc expres că doar primarul poate fi obligat la plata unor daune cominatorii, nu și comisia județeană sau prefectul, astfel încât tribunalul apreciază că soluția instanței de fond sub acest aspect apare ca fiind corectă.

În ceea ce privește cea de-a doua critică referitoare la cuantumul daunelor cominatorii, tribunalul reține că reclamanții-recurenți au solicitat stabilirea acest daune la 20% din salariul

minim pe economie. Se poate observa că textul legal citat mai sus nu stabilește nici un reper cu privire la cuantumul acestor daune, statuând doar că se stabilesc de către instanță pe fiecare zi de întârziere. Tribunalul reține că aprecierea instanței de fond, că suma de 144 lei/zi solicitată de reclamanți apare ca fiind excesivă, este justificată, suma de 50 lei/zi stabilită prin hotărârea judecătorească atacată este suficientă pentru constrângerea P. ui comunei S. de Cîmpie să efectueze demersurile necesare pentru punerea în posesie și înmânarea titlului de proprietate reclamanților-recurenți pentru suprafețele de teren de 1,15 ha. și respectiv, 0,80 ha.

S-a mai invocat de către recurenți că instanța de fond trebuia să stabilească obligația de plată începând cu data înregistrării acțiunii,_ și nu la 30 de zile de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii. Tribunalul reține că nici această critică nu este justificată, daunele cominatorii, prin natura lor se acordă doar pentru viitor, având caracter coercitiv în vederea îndeplinirii sarcinilor de către persoana vizată, astfel încât pot să își producă efectele doar ulterior momentului în care hotărârea, prin care s-au stabilit, a rămas irevocabilă.

O ultimă critică formulată de reclamanții-recurenți privește soluția de respingere a cererii de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că este evident că au existat cheltuieli cu deplasarea reclamantului P. I. la trei termene de judecată. În acest sens recurenții au efectuat un calcul: 1.038 lei pentru motorină (3 drumuri de 900 km dus-întors x 7% consum de motorină x 5,5 lei costul motorinei), 450 lei cazare și diurnă (3 deplasări x 150 lei /deplasare) și încă 400 lei reprezentând costul redactării actelor și a reprezentării în instanță.

Tribunalul reține că din încheierile de ședință redactate în dosarul de fond rezultă că reclamantul P. ălescu I. a fost prezent în sala de judecată de 2 ori pe parcursul procesului, în ședința publică din_ și_ .

Conform art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, dar aceste cheltuieli trebuie dovedite de partea care solicită acordarea lor. În cazul de față, deși pârâții au căzut în pretenții, nu era posibilă obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât reclamanții nu au depus la dosarul cauzei nici un înscris, prin care să dovedească cheltuielile efectuate. Nu pot fi acordate cheltuielile în varianta propusă de reclamanții-recurenți, întrucât doar simpla prezență a reclamantului P. I. în sala de judecată nu reprezintă dovadă că deplasarea pe ruta B. -B. i-a pricinuit vreo cheltuială, existând posibilitatea de a nu fie efectuat cheltuieli deloc (dacă a călătorit cu cunoștințe, prieteni) sau cheltuielile să fi fost mai mici (călătorie cu autobuzul sau cu trenul), decât cele calculate prin deplasarea cu autoturismul. Situația este asemănătoare și în cazul diurnelor și a costului cazării, nefiind dovedit că reclamantul a dormit la un hotel sau la ce cuantum s-ar fi ridicat costul unei camere pe noapte. Nu au fost prezentate chitanțe nici cu privire la costul redactării și transmiterii acțiunii si a celorlalte acte la instanța de fond. Raportat la lipsa oricăror documente justificative, tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamanții G. u A. S., P. I. și P.

M. -A. împotriva sentinței civile nr. 21/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei

B., ca neîntemeiat.

În ceea ce privește cererea de recurs formulată de pârâtul P. comunei S. de Cîmpie, tribunalul apreciază că nu au fost prezentate nici un fel de argumente care să justifice prelungirea termenului de 30 de zile stabilit de instanța de fond. În acest sens trebuie observat că dreptul la reconstituire le-a fost recunoscut reclamanților prin Decizia nr. 379/R/2011 pronunțată de Tribunalul B. -N. la data de_, cu 1 an și 6 luni în urmă, perioadă în care P. comunei

S. de Cîmpie a avut un răgaz suficient pentru demararea procedurilor de punere în posesie și depunerea tuturor actelor necesare în vederea eliberării titlului de proprietate, astfel încât solicitarea acestuia de a se prelungi termenul de 30 de zile la 60 de zile nu are nici un fel de justificare.

Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din Codul de procedură civilă va respinge recursul declarat P. comunei S. de Cîmpie, împotriva sentinței civile nr. 21/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanții G. U A. S., domiciliat în H., Str. S.

H., Nr. 8, ap. 2, jud. H., P. I. și P. M. A., cu domiciliul în B., Allea T.

, Nr.3, bl. TD4, ap. 14, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 21/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.

Respinge recursul declarat de pârâtul P. C. S. DE CÎMPIE, domiciliat în S. de Cîmpie, jud. B. -N., împotriva aceleiași sentințe civile, ca neîntemeiat.

Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

B. I. S.

S.

I.

N. C.

GREFIER

E. M. M.

Red/Dact:

BISz/MD -_ / 2 ex

Jud. fond: O. C. V.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 221/2013. Fond funciar