Decizia civilă nr. 782/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 782/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ UST 2013 INSTANȚA ESTE CONSTITUITĂ DIN: PREȘEDINTE: O. -C. T. JUDECĂTOR: D. -I. T.
JUDECĂTOR: ANA-SS GREFIER: L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent V. L. împotriva sentinței civile nr. 7612/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat M. C. -N., R. PRIN
P., intimat C. L. PENTRU A. L. F. F. DE PE L. C. LOCAL AL M. C. -N., intimat C. J. PENTRU A. L. F.
F. DE PE L. P. J. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, av. I. C. C., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care T. ul constată că recursul a fost promovat în termen, a fost motivat și comunicat.
Se constată că, la data de_, intimata C. L. PENTRU A.
L. F. F. DE PE L. C. LOCAL AL M. C. -N. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată. Arată că terenul solicitat de recurentă este un teren extravilan. Calitatea de moștenitor a recurentei a fost dovedită, însă instanța de fond a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 33 din Legea 1/2000. Totodată, mai arată că nu există o limită în timp pentru depunerea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 7612/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V. L. în contradictoriu cu pârâții M. C. -N., PRIN P., C. L. PENTRU A.
L. F. F. DE PE L. C. LOCAL AL M. C. -NAPOC și C.
J. PENTRU A. L. F. F. DE PE L. P. J. C. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de _
, reclamanta V. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. C. -N.
, prin primar, C. L. PENTRU A. L. F. F. DE PE L. C. LOCAL AL M. C. -N. și C. J. PENTRU A. L. F. F.
DE PE L. P. J. C. -N., obligarea pârâtului de rang I să procedeze la înaintarea notificării înregistrate la Primăria municipiului C. -N. în completarea cererii nr._ (depusă de antecesorul său M. V. ) cu toată documentația aferentă în sensul compensării imobilului înscris în CF 13915, nr. topo. 21744, cu terenuri aflate în proprietatea privată a municipiului C. -N., obligarea pârâtelor de rang II, competentă să soluționeze notificarea nr._ și rang III, să dispună compensarea terenului identificat în CF nr. 13915, nr. topo. 21744, cu terenuri din proprietatea privată a municipiului C. -N., și, consecutiv, să elibereze reclamantei titlul de proprietate pentru terenurile oferite în compensare, conform procesului verbal de punere în posesie, obligarea pârâților la plata de daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere/în parte de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, că este moștenitoarea defunctului M. P. al lui Precup (proprietar tabular al imobilului revendicat), iar la data de_, prin cererea nr._ a solicitat restituirea, în baza Legii nr. 247/2005, a suprafeței de 64 de stânjeni pădure, cerere care ulterior a fost completată în fața Comsiei Locale cu cererea înregistrată sub nr._, prin care a solicitat și suprafața de 750 stânjeni (aproximativ 2.700 mp fânaț), care a aparținut antecesorului său.
Apoi, a mai arătat că, având în vedere că nu i s-a soluționat cererea formulată, a fost nevoită să introducă prezenta cerere de chemare în judecată, optând pentru varianta compensării suprafeței solicitate, identificate în CF nr. 13915, nr. topo. 21744, cu imobile de aceeași valoare și suprafață.
În drept, a invocat prevederile art. 18 din Legea nr. 18/1991, Titlul VII, Titlul XII din Legea nr. 247/2005.
La data de_, prin S. Registratură, pârâta C. L. PENTRU
A. L. F. F. DE PE L. C. LOCAL AL M. C. -N. a depus întâmpinare - filele 87 - 88, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivare, a susținut că reclamanta nu face dovada calității de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul M. P. al lui Precup deoarece nu a depus certificatul de moștenitor după acesta, existând doar o coincidență de nume între M. P. al lui Precup și M. Precup, nefiind una și aceeași persoană.
Cu privire la terenul solicitat de reclamantă în compensare, a învederat că acesta nu se află la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar, motiv pentru care nu se poate face punerea în posesie asupra acestuia, terenurile care pot fi acordate în compensare trebuie să fie la dispoziția Comisiei Locale, situate în rezervă, și nu în proprietatea unor alte persoane juridice asupra cărora C. L. nu poate face puneri în posesie.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 247/2005, HG nr. 890/2005, Legea nr. 10/2001, HG nr. 1546/2004, Legea nr. 18/1991.
În motivare, a susținut că obiectul cererii de chemare îl constituie exclusiv terenul identificat în CF 13915, topo. 21744, teren solicitat conform prevederilor art. 33 pct. 2 din Legea nr. 1/2000 în completarea cererii sale inițiale înregistrată sub nr._, M. P. al lui Precup este una și aceeași persoană cu M. Precup, iar terenul în litigiu a făcut parte dintr-o suprafață mult mai mare situată în zona Mănăștur, fiind de notorietate faptul că terenurile agricole din Zona Mănăștur au fost preluate în totalitate de CAP Înfrățirea în anul 1961.
La data de _ | , prin S. | Registratură, pârâta C. | J. | |
PENTRU A. L. | F. | F. | DE PE L. P. J. C. -N. | a |
depus întâmpinare - filele 115 - 118, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată și neîntemeiată.
În motivare, a învederat, în esență, că terenul în speță a fost preluat de Statul Român în baza Ordinului M. ului Educației și Învățământului nr. 5596/1972 motiv pentru care nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 18/1991, republicată, fiind situat în intravilanul M. C. -N., într-o zonă sistematizată, este cuprins în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al Statului, care este deținătorul legal al acestora, iar C. L. de fond funciar nu l-a avut la dispoziție întrucât nu a fost predat în baza unui protocol de predare - primire pentru a dispune în consecință.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 247/2005, HG nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare.
La data de_, pârâta C. L. PENTRU A. L. F. F. DE PE L. C. LOCAL AL M. C. -N. a depus note de ședință (filele 272 - 273), prin care a invocat ecepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni raportat la faptul că, cererea la care face referire reclamanta a fost formulată în afara termenului legal prevăzut de lege.
În motivare, a învederat că cererea nr._ a fost formulată la data de_, ca o cerere completatoare la cererea nr._ formulată în baza Legii nr. 247/2005, iar în temeiul legilor fondului funciar reconstituirea dreptului de proprietate se poate realiza doar în baza unei cereri de reconstituire depusă în termenul legal, principiu ce rezultă din art. 8 din Legea nr. 18/1991, precum și din împrejurarea că ori de câte ori a intervenit o nouă lege în această materie a prevăzut și obligativitatea formulării cererii de reconstituire într-un anumit termen.
A mai susținut că pentru terenul în speță, ultima lege care a prevăzut posibilitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a fost Legea nr. 247/2005, care prevede un termen de 60 de zile pentru depunerea acestor cereri, iar cererea înregistrată în anul 2011 a fost depusă ca o completare la o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut numitei Oprea M. (mătușa reclamantei), și nu după
M. Precup.
Totodată, a învederat că terenul solicitat în compensare face parte din patrimoniul M. C. -N. și nu a fost pus la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar printr-un act de dispoziție al puterii deliberative C. Local al M. C. -N. .
În drept, a invocat prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 67/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Conform cererii înregistrată la Primăria M. C. -N. sub nr. 84928/304/_, M. V., în calitate de moștenitor după defuncta Oprea M., împreună cu moștenitoarea V. L., au solicitat, în baza Legii nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafaței de 64 stânjeni pădure, teren situat în extravilan - fila 9.
În baza cererii nr. 18770/304/_ - fila 61 din dosar, reclamanta V.
a solicitat, în baza art. 33 pct. 2 din Legea nr. 1/2000, acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 750 st.p. teren, precum și restituirea în natură a suprafeței de teren cu suprafața de 2 jug., nr. topo. 18031 (fânaț la
Dosul de la Coada Teleacului), CF nr. 13915, terenuri care au aparținut bunicului său M. Precup.
Apoi, în data de_, reclamanta V. L. a depus o nouă cerere înregistrată la Primăria M. C. -N. sub nr. 182125/304, prin care a solicitat acordarea de teren în natură din terenurile nerevendicate de foștii proprietari, mai exact atribuirea în schimbul suprafeței de 750 st.p. (2.700 mp, nr. topo. 21744, CF nr. 13915) a suprafeței de cca. 1000 mp din terenul
cu nr. topo. 11973, rămasă neocupată de construcții în zona str. Ion Meșter, precum și suprafața de aproximativ 2000 mp din parcelele cu nr. topo. 22212 și 22211 situată în zona cimitirului Mănăștur, diferența de suprafață solicitată în plus fiind justificată de valoarea mult mai mare a terenului care i-a fost luat în mod abuziv, aflat sub locurile din cartierul Mănăștur, zonă delimitată de str. Mareșal Antonescu, Parâng și Iezer - fila 10 din dosar.
Potrivit cererii atașate la dosar la fila 63, M. V. și V. L. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafaței de 64 stânjeni pădure în_ în calitate de moștenitori după mătușa lor Oprea M.
, decedată, matușă care a avut trei frați: Oprea G. ă, decedat, Oprea Nastasia, decedată, și M. Ana, decedată, aceasta din urmă fiind mama lui
V. și al Nastasiei V., mama reclamantei V. L., iar conform cererii din data de_, reclamanta a formulat cererea de reconstituire pentru suprafața de 750 st.p. teren, precum și restituirea în natură a suprafeței de teren cu suprafața de 2 jug. după bunicul său M. Precup, în cererea de chemare în judecată fiind indicat M. P. al lui Precup.
Din actele de stare civilă depuse la dosar - filele 12 - 16, rezultă următoarele: V. L. este fiica lui V. Victor și al Nastasiei (născută M.
), V. Nastasia, mama reclamantei, decedată în data de_, a fost fiica lui Precup și al Anei, fratele acesteia fiind M. V. .
Potrivit extrasului de carte funciară nr. 13915 - filele 17 - 20, terenul cu nr. topo. 21744 "Arător la Rotația I-a";, în suprafață de 750 st. a fost înscris la data de_ în favoarea lui M. P. al lui Precup, iar din declarațiile martorilor audiați în cauză - Oprea I. și Borza V. (filele 279 -
280) reiese că bunicului reclamantei i se spunea M. P. al lui Precup.
În cauză, instanța a reținut că prin notele de ședință depuse la dosar la filele 272 - 273, pârâta C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a invocat excepția lipsei de interes, pe care instanța a recalificat-o, la termenul din data de_, ca fiind excepția tardivității cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, excepție pe care a pus-o în discuția părții începând cu termenul din data de_, la cererea reclamantei prorogând discutarea acesteia până la termenul din data de_, când s-a solicitat respingerea excepției întrucât pârâta nu justifică admisibilitatea acesteia.
Cu privire la excepția invocată, instanța a reținut că, prin raportare la prezenta cerere de chemare în judecată, nu este o veritabilă excepție, ci reprezintă o apărare de fond a pârâtei C. L. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, în baza căreia s-ar impune respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă întrucât cererea de reconstituire nr. 18770/304/_ de care se prevalează aceasta din urmă nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege, neputând constitui o completare a cererii inițiale formulată în data de_ împreună cu M. V. .
În susținerea prezentei cereri, reclamanta invocă dispozițiile art. 33 din Legea nr. 1/2000.
Astfel, potrivit art. 33 alin. 1 din actul normativ menționat, "pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin
nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 _. Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv";, iar conform alin. 2 "în situația în care după depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atestă alte terenuri ce au aparținut petenților în proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, dacă sunt libere.";
Prin art. 1 pct. 37 din titlu VI din Legea nr. 247/2005 s-a modificat art. 33 din Legea nr. 1/2000, prin care s-a stipulat dreptul de a depune noi cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate de către persoanele fizice sau
juridice care nu au depus cereri sau ale căror adeverințe de proprietate au fost anulate.
În cauză, pe de o parte, instanța a reținut că, la data de_, C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pe baza propunerii Comisiei comunale, orășănești, municipale și a prevederilor Legii nr. 18/1991 a F. F., a emis în favoarea lui M. P. V. și V. V. L.
, în calitate de moștenitori ai defunctului M. Precup, Titlul de proprietate nr. 1558/3178, prin care au primit în proprietate o suprafață totală de 3.300
m.p. situată în C. -N., categoria de folosință fânețe, nr. topo. 127, parcelă 22526/1 - fila 268 din dosar, iar pe de altă parte, cererea formulată de reclamantă în anul 2011, în completarea celei din 2005, nu este depusă în termenul legal de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că în baza cererii completatoare, după cum califică reclamanta cererea sa din 2011, nu se poate proceda la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia.
Instanța nu a putut lua în considerare susținerile reclamantei cum că cererea depusă și înregistrată sub nr._ este o completare a cererii înregistrată sub nr._ deoarece cererile au individualitatea lor, pentru
fiecare teren trebuia făcută o cerere distinctă astfel încât cea de a doua cerere pe care reclamanta a calificat-o ca fiind doar o completare a primei, este tardiv formulată. Din cuprinsul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din 2005 adresată de reclamantă împreună cu M. V., în calitate de moștenitori ai defunctei Oprea M., s-a solicitat retrocedarea suprafeței de 64 stânjeni pădure, teren situat în extravilan. Deși în opinia reclamantei cererea înregistrată sub nr._ are natura juridică a unei cereri completatoare a cererii de restituire nr._, din punctul de vedere al instanței cererea nouă nu poate fi calificată drept o cerere completatoare a cererii inițiale: astfel, prima cerere privește suprafața de 64 stânjeni pădure care au aparținut defunctei Oprea M., iar cea de a doua cerere are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei a suprafeței de 750 st.p. teren și 2 jug., nr. topo. 18031 (fânaț la Dosul de la Coada Teleacului), CF nr. 13915, terenuri care au aparținut bunicului său M. Precup.
În consecință, pentru a putea completa cererea inițială în baza căreia s-a solicitat exclusiv suprafața de 64 stânjeni pădure și pentru ca cererea completatoare să primească o soluție legală, instanța a apreciat că trebuia formulată înăuntrul termenului legal stabilit de Legea nr. 247/2005, care a dat posibilitatea persoanelor pretins îndreptățite la reconstituirea unei suprafețe suplimentare de teren. Așadar, pentru a putea fi primită ca validă și soluționată, cererea completatoare trebuia formulată înăuntrul termenului de decădere fixat de lege, deci până la_, inclusiv, termen care se aplică și în cazurile prevăzute de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, invocate de reclamantă ca temei de drept al cererii sale completatoare.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta V. L., cererea completatoare nefiind depusă în termenul prevăzut de lege nu se poate dispune obligarea pârâtului de rang I la înaintarea notificării înregistrate la Primăria municipiului C. -N. în completarea cererii nr._ (depusă de antecesorul său M. V. ) cu toată documentația aferentă în sensul compensării imobilului înscris în CF 13915, nr. topo. 21744, cu terenuri aflate în proprietatea privată a municipiului C. -N., nici obligarea pârâtelor de rang II și rang III să dispună compensarea terenului identificat în CF nr. 13915, nr. topo. 21744, cu terenuri din proprietatea privată a municipiului C. -N., și, consecutiv, să elibereze reclamantei titlul de proprietate pentru terenurile oferite în compensare și nici obligarea pârâților la plata de daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere/în parte de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamantei.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta V. L., solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a art. 33 din Legea 1/2000, întrucât că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost introdusă în termenul legal prevăzut de aceste dispoziții legale.
Arată că textul legal invocat nu prevede un termen până la care se pot depune cereri completatoare. Pe rolul Comisiei Locale există nesoluționată cererea cu nr._ . Cererea cu nr._ de completare este încadrată în prevederea art.33, la acest moment, din administrarea dosarului din anul 2005, descoperind alte suprafețe care au aparținut antecesorului său, care nu au fost revendicate în anul 2005, atestându-se existența noilor suprafețe nerevendicate pe parcursul completărilor actelor din dosarele aflate pe rolul comisiei locale. Mai mult, în practica sa comisia locală a procedat și în alte cazuri la emiterea unor titluri de proprietate pe numele unor persoane fizice.
Recurenta a invocat și dispozițiile art.1 și 10 din Legea nr. 1/2000 care indică modalitățile în care poate fi făcută reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, a arătat că art. 33 alin.2 din Legea nr.10/2000 prevede în mod imperativ restituirea pe vechile amplasamente a terenurilor solicitate, dacă sunt libere. În cazul în care nu sunt libere, cum este situația de față, singura cale de soluționare este cea prevăzută de cadrul general al legii din care face parte, care prevede trei alternative: pe vechiul amplasament, în compensare sau prin acordare de despăgubiri.
Astfel, consideră că poate beneficia de procedura compensării, conform expertizei depuse la dosarul cauzei, cu un teren echivalent ca valoare cu cel de care a fost lipsită, recurenta invocând și prevederile HG nr.890/2005.
Mai arată că nu au fost depuse obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză, motiv pentru care consideră că la acel moment părțile au achiesat la concluziile acesteia.
Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă C. L. DE FOND F.
C. -N. a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Raportat la probatoriul administrat în fața instanței de fond, tribunalul consideră că aceasta a reținut o stare de fapt corectă și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat atribuirea unui teren în compensare pentru terenul înscris în CF 13915 cu nr.topo. 21744.
Prin cererea înregistrată sub nr.84928/304/_ numitul M. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctei Oprea M., alături de reclamanta V. L., asupra unui teren în suprafață de 64 stj.p. cu destinația pădure, situat în extravilan.
Prin cererea înregistrată sub nr.18770/304/_ reclamanta a arătat că întrucât cererea înregistrată sub nr.84928/304/_ nu a fost soluționată, în temeiul art.33 pct.2 din Legea nr.1/2000 solicită acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 750 stj.p. înscris în CF 1. cu nr.topo. 21744, precum și restituirea în natură a suprafeței de teren de 2 jugh. cu nr.topo. 18031 (fânaț la Dosul de la Coada Teleacului) înscris în CF 13915, terenuri care au aparținut bunicului său M. Precup.
Potrivit dispozițiilor art.33 din Legea nr.1/2000, modificată prin Legea nr.247/2005 și prin OUG nr.127/2005 "pot cere reconstituirea dreptului de proprietate si fostii proprietari carora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverintele de proprietate, procesele-verbale de punere in posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se considera a fi depuse in termen chiar daca acestea au fost depuse la alte comisii decat cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, instiintand despre acest lucru si persoanele indreptatite. Persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus in termenele prevazute de Legea nr. 169/1997 si de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, dupa caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri pana la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. In cazul formelor asociative prevazute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate in curs de constituire, cererea poate fi formulata de comitetul ad-hoc de initiativa. In situatia in care dupa depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atesta alte terenuri ce au apartinut petentilor in proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, daca sunt libere";.
T. ul reține că termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate este unul de decădere, iar nerespectarea lui atrage stingerea dreptului subiectiv de reconstituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată.
Dacă prin cererea de reconstituire formulată în termen s-a solicitat reconstituirea unor anumite terenuri, dar urmare a administrării probelor depuse în dovedirea cererii se stabilește că persoana solicitantă era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, pe alte amplasamente, există posibilitatea validării persoanei solicitante pe aceste amplasamente, conform alin.2 al art.33 din Legea nr.1/2000.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul consideră corectă concluzia instanței de fond, în sensul că cererea înregistrată sub nr.18770/304/_ nu poate fi considerată ca fiind una de completare a cererii înregistrată sub nr.84928/304/_, nefiind aplicabile dispozițiile art.33 alin.2 din Legea nr.1/2000.
Astfel, cererea formulată în termenul prevăzut de art.33 alin.1 din Legea nr.1/2000 privește un teren în suprafață de 64 stj.p. cu destinația pădure, situat în extravilan, care a aparținut defunctei Oprea M., în timp ce prin cererea din 2011 se solicită acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 750 stj.p. înscris în CF 1. cu nr.topo. 21744 care a aparținut defunctului M. Precup.
T. ul constată că cererile privesc terenuri care au aparținut unor persoane diferite și că cererea din 2011 nu este formulată ca urmare a administrării unor probe depuse în dovedirea celei din 2005.
În consecință, instanța de fond a reținut în mod corect decăderea din dreptul subiectiv de reconstituire a dreptului de proprietate privată, cererea reclamantei privind terenul în suprafață de 750 stj.p. înscris în CF 1. cu nr.topo. 21744 fiind formulată după împlinirea termenului prevăzut de art.33 alin.1 din Legea nr.1/2000.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de reclamantă este nefondat, urmând ca în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. L. împotriva sentinței civile nr. 7612/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 august 2013.
PREȘEDINTE, O. -C. T. | JUDECĂTOR, D. -I. T. | JUDECĂTOR, ANA-SS |
GREFIER, L. M. |
Red. D.T./L.M./ _
Jud. fond: I. A. B.
| ← Decizia civilă nr. 717/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 236/2013. Fond funciar → |
|---|
